Emil Brumaru

Am debutat editorial destul de tirziu, si nu numai din cauza mea. Eram deja la tara, la Dolhasca, medic la un spital rural. Tocmai imi cumparasem o masina de scris portabila, Consul. La mine venea, din Iasi, un vechi prieten, Adi Cusin. I-am batut la masina un volum pentru Ed. Tineretului, A fi. El, entuziast, mi-a dus si mie un volumas si l-a lasat la biroul de inregistrare a manuscriselor primite. Mapa cu versuri a fost pusa intr-un dulap. Norocul meu a fost ca s-a angajat un nou redactor, Nicolae Oancea, care a luat, pur si simplu, ca proaspat venit, un teanc de manuscrise si m-a dibuit pe mine. Mi-a scris. Si am inceput sa astept sa apara. Nu era vorba de nici o modificare. Au trecut vreo 3 ani, cartea nu mai aparea. Intre timp am facut cunostinta cu „Gupul Oniric” (Dimov, Tepeneag, Mazilescu, Vintila Ivanceanu etc.) Dimov a facut un nou aranjament al versurilor si a inceput sa-i ameninte cu bataia pe cei de la editura Albatros acum (se schimbase numele editurii!) Dupa 3 ani am primit un telefon de la seful editurii: cartea apare, dar trebuie sa-i schimb titlul, altfel nu! Asta o dorea cineva de foarte sus! Titlul meu era Fluturii din pandispan. Enervat, exasperat, le-am spus ca nu dau alt titlu, sa-l dea ei! Si asa mi-a aparut volumul de debut, Versuri, in 1970. Pe urma lucrurile au curs oarecum lin. L-am cunoscut pe Florin Mugur, lucra ca editor la Cartea Romaneasca. Au fost doar doua hopuri. Primul in 1980, cind am scos Dulapul indagostit. Alex Setfanescu, cel care mi-a facut postfata si mi-a sugerat si titlul, dupa cel al unui poem din carte, speriat de Florin Mugur, a iceput sa ma convinga sa dau alt titlu. De data asta nu am renuntat. Al doilea cu  Ruina unui samovar, in 1983. Aici Tamara Dobrin a trebuit sa fie convinsa ca in poezia unde spuneam „De dimineata pina seara/ Visez la soldul tau Tamara...” nu-i vorba despre ea... Si ca „Avionul da din bomba/ Insa nimeni nu sucomba...” nu-i impotriva luptei pentru pace... Volum a fost cit pe ce sa fie interzis din cauza titlului!!! Ruian unui samovar era scris initial, pe coperta, cu cuvintele unul sub altul, in acrostih iesea RUS!!! S-a reluat coperta si au fost scrise cuvintele in sir... Am trecut peste schimbarea cuvintelor din mai toate cartile. Reparata cea cu trei sini a ramas doar cu doi! In loc de „latrina” mi s-a pus „firida” etc. etc. Chiar in loc de Reparata a trebuit sa pun Leopolda! Si cite altele, pe care ma plictisesc sa le mai enumar... Dupa Versuri, toate volumele au fost publicate la Cartea Romaneasca. Din 1983 pina in 1998, deci 15 ani, cind am reaparut la Nemira, nu am mai publicat in volum.  Nu mai aveam incredere in versurile mele... Pe urma, dupa 2003, cind a doua sotie a divortat si a plecat in America, am reinceput... Am avut si dupa 89 destule aventuri editoriale... In ultimul timp m-am fixat pe Polirom si Cartea Romineasca, antologiile aparindu-mi insa la Cartier... iar Infernala comedie la Brumar...