Draga Sorin,
Uite ca-ti scriu acum pe adresa asta veche de e-mail, ca sa-ti spun ca te-am visat noaptea trecuta, intr-un lan de papadii, in care cazuse din cer un fel de planeta de fluturi. Si se sfaramase. Iar tu incercai de zor sa-i aduni pe toti, sa le descurci aripile de prin puful de papadii si sa-i grupezi incet, cu grija, inapoi intr-o planeta. Aveai un pulovar in tabla de sah pe sub care transpirasei asa ca, din cand in cand, iti faceai vant cu niste manuscrise.
Imi explicai ca e absolut esential sa reinstituim o ordine. Ca asa aiurea in tramvai nu se mai poate trai. Ca macar fluturii astia sa fie reabilitati. Eu eram cu ale mele. Ma simteam frumoasa si frivola, asa ca am inceput sa topai printre maci, ca sa-ti abat atentia de la chestia cu planeta de fluturi. Ca sa vezi - meschinarie feminina! Tu nici nu ma bagai in seama si bine faceai, ca eram futila.
Acum am venit in Romania si Mariusica Chivu mi-a dat ultima ta carte, ‘’Jurnalul’’, sa o citesc. Si azi noapte am ras ca proasta singura in pat, in timp ce citeam. Am ajuns pe la sfarsitul lui august.
Vreau sa-ti mai spun despre lume niste barfe care te-ar putea interesa, in caz ca mai asculti la lume. De pilda, colegii nostri de masterat - Razvan e la Londra si face chestii academice de tot respectul academic. Cum si eu sunt pe-acolo, am vrut odata sa ne vedem, dar, fiinda oamenii cred ca au tot timpul din lume, am amanat. Am facut si eu ceva academisme pe la o universitate din Anglia, dupa care m-a prins dorul de literatura si-am facut un copil. O cheama Zaraza, desi noi ii spunem Zarzarica. Popa care mi-a botezat-o a inceput sa clampane in timpul slujbei, ca ce nume e asta, ca e nume de curva, ca el nu boteaza cu asa nume, sa-I spunem si Antoaneta, ca sa aiba sfant. I-am spus si Antoaneta, dar doar asa, de sfecla. Nu chiar de sfecla ca si pe nasa-sa o cheama tot la fel si, intamplator, e o femeie misto. Alde Iisus Hristos adica a iertat-o pe Magdalena de curva ce era, iar popa asta din Bucuresti nu vrea sa boteze un copilas de cateva luni, nevinovat, ca are nume imoral. Auzi tu cata putinatate de minte pana si la destepti... Acum are un an jumate si nu plange decat o data pe luna, cand se intampla catastrofe in lume. In schimb se caca de compenseaza.
A plans si in ianuarie, cand te-a pus naiba sa ne parasesti. Serban ne-a trimis un e-mail scurt cu vestea. N-am crezut la inceput ca Serban asta - doar il stii- mai dadea el cu bata-n balta din cand in cand.
Acum citesc ultima ta cartea, cum iti spuneam. Am ajuns la sfarsitul lunii august si trag de timp ca de-o guma de mestecat. Sau si mai metaforic- las timpul sa se scoboare intr-o fantana adanca de tot, ca o ciutura. Nu vreau sa mai citesc. Sunt intr-o dilema de sens, ca tine cand voiai sa citesti nu stiu ce in spital, ca te interesa, dar fiindca te facea sa razi, nu puteai. Doctorul iti interzisese sa razi. Ei, asa si eu acuma cu cartea ta. Vreau asa de tare sa o citesc, ca imi place atat de mult, insa stiu ca la sfarsitul Jurnalului vei muri. Si fiecare pagina e chestia aia cu mysterium tremendum ed fascinans, care te ingrozeste si te fascineaza simultan. Imi vine sa ma duc in satul tau, la Banesti, sa-i caut pe alde Nae Stabiliment&co. Sa-i cunosc si eu, sa-mi zica si mie despre lume, asa cum ti-au zis tie. Imi vine sa vin in Banesti sa-ti plantez niste ciresi noi, puieti de rasa nobila, ca te plageai ca aia din copilaria ta acuma fac niste fructe gaunoase si nasoale.
Si povestea cu vulpea care si-a iesit din piele literalmente, pe care voiai tu s-o zica oamenii la copiii lor, uite ca i-am spus-o lu' Zarzarica aseara. Nu intelege ea, ca e mica si mai e si bilingva in cap, de la ta-so, care e englez, si de la mine, care oricat m-as da pe fite straine, tot aiurea-n tramvai ma simt pe-acolo.
Ce sa-ti mai spun? Marta parca era prin Berlin, freaca si ea o menta academica oarecare. Oare de ce-am plecat cu totii atat de departe de casa? Care- ncotro ca niste gugustiuci speriati din cuib… Alde Bogdan Iancu s-a facut ziarist de anvergura, cica Cosminache are si el un copilas - asta poate stiai. Tudor Vladescu mi-a scris din Maccao acu' ceva timp, unde s-a dus, ca un barbat adevarat ce e, dupa muiere. Mi-e dor si de Tudorelu', dar nu-l visez, semn ca mi-e un dor mai superficial.
Alte noutati mai includ dezastruosul sfarsit al razboiului din Irak - am vazut un film documentar facut de un tanar irakian –‘’ The dream of Sparrows’’ - , care pune, fata in fata, crimele lui Saddam cu cele ale armatei americane. Si raportul Comisiei Internationale a oamenilor de stiinta privind incalzirea globala. Adevarul e ca ne ducem de rapa. De la Revolutia Industriala incoace nu ne-a interesat de nimic altceva decat de confortul nostru material. Gata, s-a terminat cu industrializarea masiva si cu consumismul - planeta se razbuna pe noi. Temperatura globala e in crestere alarmanta. Daca nu incetam sa mai zburam cu avionul dupa bunul plac, sa mai cumparam mere de la supermarket aduse de peste Atlantic, copiii copiilor nostri nu vor mai putea trai in siguranta, iar copiii lor nu vor mai putea trai deloc. Ma lansez intr-o directie care poate nu ti se pare relevanta aici. Dar pe mine, ecologia, ca forma de moralitate, ma intereseaza foarte tare.
Gata, te-am batut destul la cap! Hai, culca-te la loc, ca oi fii si tu obosit din toate prin cate-ai trecut. La tine la mormant nu vin, sa stii, orice mi-ai da. Esti imposibil altcumva decat viu. Fac pariu pe ce vrei ca daca iti scriu aici e- mail- uri din astea, pana la urma, tu tot o sa-mi raspunzi macar la unul.
Si inca ceva: planeta de fluturi nu poate sta la un loc, pentru ca unul dintre ei si-a luat lumea-n cap. Ghici care?
Cu drag, ioana
P.S. Si sa stii ca ai dreptate cu televizorul - cine se uita - ala e! |
