Alexandru Matei: Alo, avem de facut un interviu.
Angela Marinescu: Nu te mai juca asa, Alexandru, si in vatra ai facut un dialog de cacat. Ai prezentat cu un text putin, apoi ai facut un dialog bascalios care nu mi-a placut deloc.
Uite, mi se spune ca ai interviutri pete tot. Iti place sa dai interviuri, totusi?
E o intrebare cu skepsis. Nu imi place sa dau interviuri, dar in momentul in care simt ca nu sint in stare sa scriu un articol sau un text despre ceva ce ma intereseaza, probabil din comoditate, atunci ma agit si incep sa caut posibilitati sa dau un interviu.
Dar tu ai ceva sa le spui oamenilor din afara statutului de poeta?
Bineinteles, si din afara, si dinauntru. Nu inseamna ca imi provoc interviurile, ca fac tapaj ca sa mi se ia interviuri. In schimb ma agit in camera in care locuiesc cit pot de tare. Tocmai cind agitatia mea ajunge la apogeu, si imi vine de-a dreptil sa ma urc pe pereti, suna telefonul. Sau vine o domnisoara ca de pilda cg, care, smechera fiind, ma arunca intr-o groapa intervievistica de toata frumusetea din care ies complet jumulita si cu poalele destul de ridicate.
In interviul din 22, vorbesti foarte mult de politica. Esti pro-basescu. Tu crezi ca ai competente in asa ceva sau pur si simplu gura poetului graieste adevarul?
Pe undeva pe la mijloc, ma aflu atunci cind am chef sa ma pronunt despre chestiuni politice.
Tu crezi ca in politica trrebuie sa ai mari competente ca sa vezi ce vrea si ce poate un om politic?
Nu, dar in politica trebuie sa fii rational, or tu esti umorala.
Asta s-o crezi tu. Daca ai fi citit si cronica lui ciotlos despre mine, ai fi vazut ca de pilda un tinar ambitios si rational si cultivat ca el scrie ca eu sint persoana foarte atenta la propriul meu cod. Crezi ca o persoana atenta la cod poatefi irationala?
Da, Becali este un om extrem de atent la propriul lui cod. Si ianus, uite. A fi atent la cod nu inseamna a fi rational in probleme publice, ci a-ti controla foarte bine imaginea. A fi rational in probleme publice inseamna a fi dezinteresat personal.
Cunosti vreo persoana mai dezinteresata ca mine in ceea ce priveste politica?
Nu ai inteles. Trebuie sa fii interesat in politica, dar dezinteresat personal.
Crezi tu ca mama ta nu poate fi o persoana civica? Incearca sa te detasezi de faptul ca esti fiul meu si ca esti cicalit zilnic de mine. Imaginea mea posesiva pe care tu o ai despre mine, de mama, nu inseamna aproape nimic in fenotipul meu. Asta e perceptia ta. Tu crezi ca sint ceausescu, etc., dar nu e adevarat.
Pai nu tu ai spus ca esti comunista?
Sint comunista in mod generic, adica sint de stinga. Sint si de stinga si de drepta.
Dupa ce?
Orice persoana este completa si nu exista posibilitatea sa fii doar de stinga sau doar de dreapta. Numai teoriile pot fi sau de stinga sau de dreapta.
Cum vezi tu influenta pe care se spune ca o ai asupra unora dintre douamiisti?
O vad bine. Adica, am observat un lucru foarte ciudat. In momentul in care este pronuntat in scris acest fenomen, al faptului ca as putea influenta poezia tinerilor, atunci exact cei care sint numiti ca influentati, se dezic. Daca nu ar scrie nimeni chestiunea asta despre mine, influentatii de mine ar fi cei mai fericiti. Daca s-ar scrie ca sint influentasi de un gellu naum, de un M. Ivanescu, de un Leonid Dimov, de Virgil Mazilescu, Ion Muresan sau Ioan es. Pop, nu ar mai cirti nici unul. Ceea ce inseamna ca statutul meu de poeta oficiala nu exista, nu sint canonizata, sint controversata, iar ceilalti sint oficializati si necontroversabili.
E nasol sa fii necontroversabil. Optzecistii sunt?
Da, ei sint canonizati. Toti pina la unul.
Daca nu ai fi scris poezie, ce ai fi putut scrie?
N-as fi scris nimic sau as fi scris tot poezie dar n-as fi stiut ce e. Dar pentru mine, poezia nu este poezie. Este ceva mult mai putin sau mult mai mult.
Nu e poezia o limita?
Pentru mine, totul este o limita. Ceea ce mi s-a intimplat de-a lungul vietii, chiar si scrisul, pentru ca pina la urma scrisul a inceput dintr-o intimplare, a fost un obstacol, adica o limita. Tot ce am facut, am facut cu un efort foarte mare. Numai existenta ta este o placere. Si totul in ceea ce te priveste, a fost facut fara efort. Cum crezi ca ar reactiona o alta mama cind fiul ei ar dovedi un grad destul de mare de iresponsabilitate atunci cind converseaza cu ea, asa cum ai facut tu adineaori?
Mai intii cred ca ar fi o mama fericita pentru ca fiul ei iresponsabil nu e amenintat de nimic sa-i iasa din umbra. Un fiu iresponsabil are nevoie de mama permanent, pe cind un fiu responsabil, se descurca si singur.
Crezi ca ai momente si de responsabilitate si de iresponsabilitate in relatia noastra?
Da, din pacate cred ca cele de iresponsabilitate sint mult mai decisive. Nu crezi ca poezia ta e puternica si pentru ca are o doza de iresponsanbilitate, vazuta ca libido, ca inconstient?
Poate, dar nu e acelasi lucru ca la tine. Pe tine te resimt ca fiind o placere imensa, repet, pe cind asa-zisa mea poezie o fac cu foarte mare efort si cu o plictiseala imensa.
Uneori chiar cu sila.
Inseamna ca ai nevoie sa fii plictisita.
Recunosc, am nevoie de foooarte mult timp liber.
In toate interviurile spui, si a devenit un leitmotiv, ca faci limbaj. Nu stiu cit din aceasta facere a ta e o proiectie – iti place sa spui ca faci limbaj – si ce inseamna exact chestia asta.
Recunosc ca nebunia mea se proiecteaza si in aceasta afirmatie permanenta, si oare nu-i destul pentru ca sa se accepte ca totusi fac mai degraba limbaj decit poezie meschina?
Adica exista poezie si exista limbaj. Tu faci limbaj.
Eu fac poezie, cred ca fac poezie de limbaj. Schimb registre, aproape in fiecare an, fortez limite si ma introduc pe mine intr-o lume din ce in ce mai lipsita de dimensiuni.
Textualistii nu fac limbaj?
Ba da. Ei fac din limbaj un obiect.
A, si tu esti acolo.
Pe cind eu port obiectul in spate si pe masura ce merg inainte sau inapoi, se modifica si obiectul. Sint un melc.
Asa. Si bomba de final?
Iti declar tie, fiule, ca asta este ultimul interviu pe care-l mai dau. Destul m-am balacarit. Pina la 57 de ani nu am dat nici un interviu. A tinut 9 ani. Schimb, din nou, registrul.
|
