Ori de cate ori maica-sa isi aducea barbati si mai chipesi, si mai frumosi, si de tot felul, nici de unul nu-i placea. Era foarte categorica, inainta cele mai exhaustive argumente, enuntandu-si astfel si decizia. Ce argumente invoca? O! Din cele mai serioase! Argumentul forte era insa acela ca maica-sa merita ceva mult mai bun si ca ea niciodata n-o sa accepte un asemenea „tata”, asa ca mamei nu ramanea decat sa-si respinga potentialul candidat. Cum sa se mai opuna dupa enuntarea sentintei?
Alteori argumentele nu-i pareau suficient de persuasive si atunci scotea din arsenalul ei altele cu care isi bloca in totalitate mama. Intreba cu aplomb: are macar bani? N-are?! Nici apartament n-are? La ce-ti trebuie unul ca dansul? Si unde-o sa traiti daca…? Aluzia Elei era transparenta: dorea sa-si traiasca si ea viata, fara tutela caci implinise deja cincisprezece ani! Si daca maica-sa se decide se sa marite, pai sa plece! sa nu-i stea pe cap!
Pretentiile se coceau in capul Elei cu anticipare. Nu ca ar fi fost pretentioasa de felul ei, nu. Sie niciodata nu si le inainta. Dar placerea cu care o facea pentru pretendentii la mana mamei sale, nu si-o putea masca pe mutrisoara ei smechera! Le cauta nu doar nodul din papura, in asta n-o intrecea nimeni, de parca mama-sa aducea barbatii nu pentru dansa, ci de dragul aprecierilor si estimarilor fiicei.
Incredibil de real si faptul ca maica-sa asculta si se conforma facandu-i pe plac. Acele defecte, initial camuflate, viciile, anterior luate drept virtuti, ii sareau strident in ochii ce voit ii inchidea, sau ii semi-deschidea ca, ma rog, cine nu le are? Si numai daca nu le cauti nu le gasesti. Viciile. Apoi, acei barbati nici nu si le prea camuflau, caci cu cat mai tenace o faci, cu atat devin mai pregnante. Paradox de care nu se prea tine cont.
Oricat ar parea de straniu, dar anume Ela, fiica-sa, era acea persoana care o incuraja permanent in perseverente cautari, indirect creandu-i un fel de complex. Poate de prea tanara ce era, nu vedea, nu pricepea ca o subestimeaza sau poate savura rezultatul in sine - complexul? Oricum, maica-sa traia o permanenta stare de febrila cautare si nu-l respingea pe nici unul inainte sa i-l prezinte Elei!
Demonstrandu-l fiicei, isi retraia a cata oara starea impregnata pe retina memoriei de pe cand era eleva, o stare frustranta de asteptare a pedepsei nemeritate. I s-a intamplat asta candva demult, in copilarie, si de atunci nu putea scapa de perpetuarea starii de fibrilare interioara, care de fiecare data o devia din staticul ei echilibru psihic. Pe timpuri, primise o bataie sora cu moartea de la tatal ei vitreg. Efectul acelor lovituri se reproducea in memoria-i masochista de fiecare data cand isi amintea. Ambuteiajul evenimentelor mixau prezentul cu trecutul si ea fugea de viitor respingandu-si candidatura, refulandu-si dorintele… cu atat mai mult ca asta era si solicitarea Elei. Aceasta stare real-virtuala o intimida foarte mult, facand-o sa fie tot mai meticuloasa in cautari. Fixandu-si atentia pe viitorul obiect, il analiza minutios, il studia, cauta sa-i descopere apucaturile, in speranta ca poate macar unul dintre ei va trece de rigurosul barem impus de fiica-sa.
N-avea suficient curaj sa-si avertizeze alesul despre exigentele eminamente impuse de fiica-sa si recurgea la siretlicuri. Fara sa trezeasca suspiciuni, iesea tiptil inaintea candidatului, intalnindu-l, il conducea spre casa, incercand sa-i vorbeasca despre examenul pe care, volens-nolens, trebuia sa-l sustina in fata fiicei! Nimeni nu-i putea garanta succesul, asa ca femeia incerca din mers sa-i vorbeasca aluziv despre regulile de comportament la care trebuia sa atraga o atentie sporita, il ferchezuia, chiar il pieptana inainte de prezentare, numai sa n-o vada a cata oara pe fiica-sa stramband din nas, surazand semnificativ a respingere categorica.
Dupa astfel de sicane, Ela concluziona ca mama o iubeste, caci de fiecare data cand era pusa in fata alegerii intre si intre, mama fara preget isi demonstra afectiunile de care fata nici nu mai avea nevoie. Ela stia, ba era convinsa, ca din prea mare dragoste pentru dansa, maica-sa il va respinge pe oricine va zice ea. Astfel a cata oara isi confirma dragostea. Asa proceda! Egoista fiind, ii refula pe toti, categoric ii rebuta din start, adica din pragul usii. De ce? Nici ea nu si-ar fi raspuns la o asemenea intrebare, chit ca nici nu si-o punea.
Absolut toti pretendentii erau masurati, cantariti, comparati, trecuti prin rigorile etalonului ei, apoi li se atribuiau ghilimelele de rigoare, fiindca etalonul etalat de Ela era un barbat matur cu care intretinea relatii de prietenie… si numai. Etalonul fusese expus mamei pentru a o face sa inteleaga ce inseamna un barbat pe care l-ar accepta Ela. Mama n-a avut ce-i reprosa. Fiica pricepea la barbati mai bine decat multe alte femei mature!
Etalonul, pe nume Dan, nutrea sentimente deosebite pentru Ela. Iesea cu ea prin disco-baruri, uneori la filme, nu si la spectacole. De ce? Fiindca Elei nu-i placea sa vada cum se mai dau si altii in spectacol. Ea juca spectacolele ei, in fata lui Dan, in fata mamei. Era suficienta siesi. Iar odata cu gaselnita acestui etalon al barbatilor, gata sa se casatoreasca cu ea in orice moment, Ela obtinuse ceea la ce ravnea de mult – libertatea si libertatea in alegere. Doar o mica problema ar fi putut zadarnici planurile lui Dan, una care-l tinea in nestire, el cerandu-i explicatii pentru amanarea nuntii. Explicatia era dintre cele mai banale - Ela n-atinsese majoratul. Si nici nu-i prea ardea a maritat - cauza care trecea pe locul doi. Pe locul trei - vroia fata doar sa se distreze.
Maica-sa, in febrilele ei cautari, se incurcase si mai rau in toata avalansa de dorinte si preferinte a fiicei. Despre propriile necesitati uitase in totalitate. Si decat sa-i faca pe plac Elei nu mai avea alt vis! Mareata dorinta! Nimic de zis si nici de adaugat! Voia dintr-un orgoliu sa-i demonstreze ca si ea se pricepe la barbati! Sau poate altele erau motivele - nu stiu, dar daca mamele ar avea asemenea fiice, probabil, s-ar teme sa mai divorteze vreodata. Ar risca sa ramana singure tot restul vietii.
Asistase de atatea ori la cernerea prin sita riguroasa a Elei ca i se formase un fel de reflex conditionat privitor la respingerea barbatilor, dar la fel ca prima data, isi astepta verdictul cu o trepidare vadit camuflata. Dintr-un interes sportiv incerca sa intuiasca ce motiv va mai inventa si inainta fiica-sa de data asta. Daca nici acesta – nu, atunci cine? Va mai exista oare vreo alta candidatura? Cu cine oare sa i se mai infatiseze? Nu de alta, dar i se cam epuizase „stocul”.
Ela intarzia sa se pronunte.
Si-a uitat rolul?
Ela!... Ce-ai tacut, Ela?
Enuntarea verdictului intarzia.
De ce? Cum de tace?... Ce i s-a intamplat?
S-a intamplat ceva ce a lasat-o perplexa. N-a avut replica. De bine, de rau – sa zica ceva, sa schiteze vreun gest macar. De surprinsa ce-a fost, a evitat sa mai discute. Si nici n-a persiflat ca alteori salutul respectuos al barbatului, nici nu si-a manifestat comportamentul debordant, care cu greu putea fi scuzat si clasat la „problemele varstei de trecere”, caci trecuse ea varsta, comportamentul insa – nu prea. Un comportament egoist.
Salva Domnului! Slava Domnului, isi facu maica-sa cruce si in glas multumi Domnului pentru iminenta lui interventie in schimbarea atat de neasteptata a purtarii fiicei, care s-a retras fara comentarii, fara interjectii, fara bruscari sau tachinari, n-a schitat nici macar un gest indecent, caci in timp le facuse pe toate. Slava Domnului, in sfarsit s-a maturizat si ea, s-a potolit! In schimb mama nu se putea potoli de emotii, nu-i venea sa creada ca se intamplase mult asteptata minune dumnezeiasca.
„Doamne! Ma lasa si pe mine sa-mi traiesc viata?” se intreba mama in bucuria ei sincer de naiva. Totusi, ingrijorarea n-o lasa sa se calmeze pana la capat, mereu ii revenea gandul ca s-o fi imbolnavit. S-a impacientat intr-o ascensiune greu de suportat si a decis sa mearga in camera fiicei, sa se convinga ca-i bine…
„Nu inteleg ce-i cu ea,” se intreba intempestiv mama, surprinzandu-si proaspatul candidat cu tremolul din voce.
Fiica-sa intotdeauna a fost prezenta, mai ales pe durata primei vizite. N-o recunostea in pasivitatea de azi. Ce-i cu ea? Intrebarea rasuna atat de alarmant incat barbatul inceta sa se mai simta in apele lui. S-a alarmat si el, dar n-a intervenit cu nici o fraza, manifestand tarie de caracter. Daca si-ar fi putut anihila agitatia din suflet ar fi facut-o, dar n-a putut, si ea s-a resimtit imediat. Agitatia a resimtit-o si gazda, reprosandu-si: ce-i cu aceasta casa blestemata – nu intra bine barbatul, ca deja vrea sa fuga? Dadeam vina pe fiica-mea… dar nu, uite ca si acesta-i gata de duca… Casa-i pricina! Vreun deochi? Vreo vraja? Si a inceput femeia sa-si scotoceasca memoria. Cine a vazut-o impreuna cu Costel? Cineva totusi i-o fi vazut… l-o fi deocheat, ca uite-l, sare de pe un picior pe altul de nerabdare sa plece… Sa nu-l scap dupa usa - atat il mai vad, gandi ea inchizand a doua usa pentru o siguranta sporita.
„Ce te-ai ridicat? Nici cafeaua n-ai servit-o… sau poate nu-ti place? Sa-ti fac alta? De care? Un ceai poate? Nu trage atentia!” Se alerta ea aratand spre usa dupa care se ascunse fiica-sa, convinsa fiind ca nu cafeaua il alunga din casa mai adauga: asa-i fiica-mea, cu hai-huiuri cand te astepti mai putin. Las-o ca-i trece!
Rostise ultimele fraze dintr-o inertie. Pe fata i se citi dezolarea ce o cuprinse dupa ce-si asculta ecoul. Cum de i-au scapat? Ce-a inteles el oare? Confuzia de sensuri a facut-o si mai vulnerabila.
- Sa mergem mai bine la o terasa, propuse Costel, realmente marcat de raceala fiicei. N-avea de unde sti cum fierbea in prezenta altora.
- La terasa? Oare la terasa-i mai bine ca acasa?
- Ca sa nu deranjam, conchise Costel fara vreo putere de convingere.
Nu era nevoie de convingere. In urmatoarea clipa ambii erau gata sa iasa.
Nici sederea la terasa n-a durat cat ar fi fost cazul, cat si-ar fi dorit ea sa dureze, caci femeia mereu revenea cu aceeasi intrebare vociferand: oare ce s-o fi intamplat cu fiica-mea?
- S-o fi indragostit, mai degraba… Ce putea sa i se intample? Raspunsul pica foarte bine si femeia explica ca pentru sine: s-o fi certat cu Dan al ei, mai degraba.
Uite ce inseamna sa n-ai verdictul fiicei! – gandi ea, constatand indecizia in care plutea. Femeia nu stia cum sa se comporte cu noul ei ales! Nu stia, de aceea il corcolea pe acest Costel ca pe un ou clocit. Mai stii, unde dai si unde crapa! Si apoi cat pute! Astfel comportamentul ei devia usor de la norma, iar usoara deviere era foarte bine sesizata si repugna.
Initial, Costel chiar se speriase. In special il speriase lipsa ei de fermitate. Credea ca dintotdeauna asa a fost, fara coloana vertebrala, fara verticalitate. Si, cand a constientizat si a inteles avantajul, i s-a trezit marele interes fata de femeia docila. Chiar i-a placut, a inceput sa-i placa tot mai mult si mai mult.
In paralel, ea se chinuia cu intrebarea: de ce Ela n-a strambat din nas? Ar insemna asta ca mi-a aprobat candidatura?! Se intreba intuind o posibila aprobare. Ce mult si-o dorea. Dar se temea prematur sa se bucure.
Tinea la opinia fiicei. Era copilul crescut fara tata. Le-a abandonat pe cand Ela nici nu implinise doi ani. Prea mica pentru a-si aminti de brutalul tata-sau. Crescand, si neavand mostre pentru comparatia barbatilor adusi de maica-sa, ii renega. Mai tarziu i-a comparat doar cu Dan al ei, etalonul. Dar si etaloanele, in opinia fiicei erau cladite din materiale perisabile. Acel etalon si-a pierdut importanta caracteristica, cand a cerut-o in casatorie. Atunci Elei i-a si trecut marea patima a dragostei. Abia astepta sa-si reproiecteze sentimentele pe un alt barbat, pe un alt etalon. Ca ele aveau sa varieze – nimeni nu putea intui, nici chiar Ela.
- Doamne! Si maica-sa iar sari ridicand mainile spre cer. Sa multumeasca pentru pauza ce i-o acordase Ela in cautarile ei! Il gasise!?… Se opri socata de-un gand: daca mie imi alege barbatii... ea oare ce va culege, Doamne?! Si se cutremura de intrebarea ce-o strafulgera.
2
Odata usa deschisa, cu aerul de-afara navali un val energetic nemaisesizat pana atunci. O fierbere, o frematare, o emotie noua in organismul ei tanar si plin de enigme necercetate inca. Aceste trairi, ce-au coplesit-o din prima clipa, au schimbat-o in totalitate fara ca ea sa realizeze ce se intampla. Daca ar fi inteles, poate ar fi continuat sa fie ca pana atunci, pretentioasa si suparacioasa fara motiv. Dar n-a priceput si, pe loc a fost cuprinsa de o pasivitate straina ei in totalitate, astfel ca maica-sa se speriase pe bune, facandu-si griji pentru sanatatea fetei. Iar fata, ca sa-si limpezeasca emotiile tulburatoare ce au inundat-o, s-a inchis in sine si mai inchise si usa de la camera ei. Sa se simta in singuratate. Totala.
Grabindu-se, inchise usa si imediat constata ca gresi, ca anume asta nu trebuia sa faca. Doar era curioasa, vroia sa-l vada… sa-l auda ce spune… Vroia sa fie cu el… prezenta mamei n-o incomoda deloc! Maica-sa nu-i putea fi un impediment serios, era convinsa de asta. Iar cand au preferat sa iasa la terasa, Ela a stat la geam, apoi la balcon si i-a urmarit, rugandu-se la Luna plina sa-l aduca inapoi, sa-l mai vada, sa-l mai auda, sa-i simta mirosul. Alura lui era olfactiv sesizabila si ea zburda prin incapere adulmecand parfumul si feromonii masculini ce mai pluteau in aer… De ce nu l-a luat de mana sa-i arate camerele apartamentului – tocmai doua la numar! Ce sa-i mai prezinte? Pe cine? De ce? Intrebari fara raspuns… si framantari nelinistitoare! Ar fi inventat ea ceva, l-ar fi amagit, dar blocata fiind, n-a avut nici o idee mai inspirata. Pacat. Trecea printr-o stare de perpetua curiozitate motivata. Si nu se intreba de ce-l dorea? Dorea pur si simplu sa-si traiasca starea ce punea stapanire pe ea. Continuu.
Barbatul lui maica-sa!
Ii place de barbatul lui maica-sa!
Si ce daca-i place?!
A fost surprinsa de aceste constatari, care nu erau ale ei, dar care atat de clar i-au rasunat in minte ca se sperie. Imediat se calma, caci ce putea sa faca cand nu dorea sa faca nimic!? Nimic, doar sa savureze senzatia asteptarii febrile, ce o navalea de la simplul gand ca El acusi-acusi va intra iar pe usa. Asa a fost.
Au revenit curand.
Cum sa faca ca sa nu se tradeze? Accidental.
Intuia ca ar fi bine ca nimeni, nici chiar el, Costel, ce nume! ce diminutiv frumos! nici chiar Costel sa nu priceapa ce ardere interioara a aprins in sufletelul ei candid! Macar pentru inceput sa nu priceapa. Pe urma… s-o vedea.
Tinea in mare taina aceasta stare total noua! O tinea cu greu, caci de prea multe emotii, de prea multele si marile valuri ce-o abundau frecvent, se trezea, si-si revenea tocmai cand era gata-gata sa-i strige mamei si lui sa-i strige ca-l doreste, ca-l viseaza cu ochii deschisi, ca nu mai poate, ca-i fierbe interiorul si ca o frige placut ori de cate ori se gandeste la el, ca se topeste cand il vede, iar cand nu-l vede se usuca de dor.
Si culmea! Nu-i mai place de Dan, de acel Dan care timp de doua luni si mai bine a servit drept cel mai sever etalon. Nu-i mai place, chiar il detesta. Intr-o clipa a fost dislocat! Etalonul a fost transpus pe o alta persoana, s-a personificat cu un alt barbat pe nume Costel! Inca n-avea suficienta tarie, nu indraznea sa-i marturiseasca trairile, dar nici sa tina marea taina nu putea. Nici interes s-o faca n-avea. Credeti ca nu-i ajungea curaj?
Nu-i adevarat! Curaj avea prea mult chiar! Dar intuia ca nu trebuie sa se lase prada rebeliunii ce abunda in tanara extravaganta, precum se considera ea. Extravaganta era si aceasta dragoste a ei, care a metamorfozat-o intr-o rebela de nerecunoscut. Rebela a fost dintotdeauna, dar rebelismul si teribilismul ce au prins-o acum in captivitate erau de neimaginat. Rebelismul si teribilismul au izolat-o! O tineau in plasa propriilor senzatii si nu se mai putea apropia de nimeni, nici sa asculte, daramite sa mai accepte sfaturile, de cele mai multe ori inutile… De ce oare oamenii insista sa-si dea cu parerea cand nu e nevoie de ea? De ce maica-sa in ultima vreme anume asta incearca?! Bine-de-bine - ea! Ea pricepe la barbati! I-a dat sfaturi utile, de care a tinut cont, alteori i s-a confesat chiar! Cum se face ca de data asta nimeni nu-i mai cere opinia? Sa-i fie totul atat de clar in privinta lui Costel? Ca inca nu si-a dat cu parerea… si maica-sa nici nu i-a cerut-o! Straniu! Straniu acest comportament al mamei!
Ce i-ar spune! A?
Ce bine ca maica-sa n-a intrebat-o!…
Ce i-ar fi spus? S-ar fi tradat?
Nu este ea din actritele ce se tradeaza la prima iesire la rampa! Stie sa joace. Vrea sa se faca actrita, e talentata si nimeni n-o citeste cand are ceva pe suflet. S-a convins.
Care a fost surpriza cea mare?
S-a prins la gandul ca-i poarta pica, nu ura - ci pica! Mamei! Si o invidiaza pentru simplul fapt ca are posibilitatea sa fie alaturi de Costel cand vrea, ca-l poate savura pe acest Costel cat doreste… Nu ca dansa, doar cand este chemata la masa. A avut suficient timp sa-si definitiveze atitudinea fata de el. Si mai clar i-a fost cand mama s-a apropiat de dansa incercand s-o descoase, s-o converteasca la sinceritate!
Ela? Sincera? Asa ceva nu se poate intampla. Trairile ei interne, care debordau vadit pentru toti in ultima vreme, erau numai ale ei si nici nu-si imagina ca ar putea deschide gura sa povesteasca cuiva despre ele... despre sentimentele profunde pe care le are fata de Costel… si, daca n-a simtit mare lucru fata de Dan, nici n-a avut ce tine in taina. Cu Dan a fost absolut altceva! Da-da! N-a fost nimic! Nu se compara cu ceea ce traieste ea acum! Era sigura ca anume la timpul trecut poate vorbi despre acea relatie.
Nu i-a reusit mamei sa-i scoata vreo marturisire!
Cum putea Ela sa se tradeze in asa hal?
Era smechera! Mai mult decat si-ar fi inchipuit maica-sa ca este…
Si cine alta daca nu mama, in conceptia fiicei, era persoana care ar fi trebuit sa-si asume toata vina!? O parte de vina si-o asuma si Ela, caci i-a respins cu vehementa matura barbati de care nu-i placea.
Iata consecintele!
Poftiti de culegeti roadele!
Le-ar culege cu mare placere daca n-ar exista mica piedica ce-i aparuse subit in cale, piedica pe care a observat-o destul de tarziu. Piedica nu era altcineva decat mama-sa! O simpla piedica, pe care, infantila de ea, initial n-o luase in calcul, o ignorase totalmente.
Acum ce fel de frunze galbene-verzi sa mai taie la caini daca maica-sa va insista sa afle de ce se simte prost in ultima vreme? Nu stie de ce. De parca-i obligata sa stie totul. Ea sa-i explice de ce! Alta treaba mai placuta nici ca are, decat sa-i raporteze ca s-a indragostit de… de El! De Costel! Ha-ha! Ce-ar mai pune-o pe jeratec aceasta marturisire: m-am indragostit de Costel al tau! Ce zici maman?
Se intreba si cauta fara succes raspunsul, pana cand raspunsul pica peste ea accidental: ii va spune ca s-a certat cu Dan. Realmente s-a certat! Nu-i mai place! Nu mai vrea sa fie cu el! Nu-i mai poate suporta nici atingerea, nici chiar prezenta nu i-o mai tolereaza. Vrea sa scape, iar ca sa scape - trebuie neaparat sa se certe. Zdravan! Sa-i invoce niste motive forte! Mai ales ca Dan nu doreste sa rupa relatia! Ea intelege si de ce nu! Intelege, fiindca-i mult mai matura decat pare a fi… Mare branza acest Dan, la urma urmei! Conteaza ceea ce-si doreste ea si nu ce-si imagineaza el!
Se simte prost si pentru ca… acest Costel!... Cum sa se apropie de El? Cum sa faca sa n-o banuiasca maica-sa, sa nu priceapa ca s-a indragostit… ca cine stie ce se mai poate intampla daca afla!?
Oare ce se poate intampla? Realmente, ce?
Uite anume aceasta intrebare o bloca si cu toata imaginatia ei debordanta nu-si putea inventa istoria, scena, filmul ce ar fi putut sa se intample daca…
Se consola cu ganduri mai placute. Concluzionand ca anume El si nimeni altul trebuie sa-si spuna cuvantul decisiv. Doar vede cine si cat cantareste. Ca-i mult superioara lui maica-sa, e tanara, e frumoasa… Chiar e frumoasa si asta Costel a vazut-o de cum a intrat pe usa… i-a citit-o in privire! ca imediat si-a ferit-o! Nu se astepta ca aceasta femeie atat de stearsa sa-i prezinte o fiica atat de… de cum?
De frumoasa si desteapta!...
Din povestile pe care le-a citit in copilarie, a inteles ca toti barbatii cauta Cosanzene! Ca este o Cosanzeana, i-a confirmat-o Dan de atatea ori, de ce sa-i ignoreze opinia? L-a crezut. N-avea nici un temei sa nu-l creada, nu l-a prins cu minciuna niciodata.
Deci?
Deci sa actioneze! Precaut.
S-a indragostit de cine nu trebuia?
De unde sa stie inima ei ce trebuie si ce nu?
La numai cincisprezece ani?
Nu stia. Si sa n-o acuzam.
Declansarea sentimentului numit iubire nu-i altceva decat un sir intreg de procese fiziologico-biochimice petrecute in organism absolut independent de vrerea noastra. De unde sa stie Ela ce i se petrecea in organism? Si nici sa intuiasca ca totul i se poate intampla asa, dintr-o data, intr-o clipa. Si nu poarta nici o vina ca, in sfarsit, maica-sa si-a ales un barbat care i-a picat si ei la inima. Care sa fie vina Elei in acest caz? Nici una. Ajungem a cata oara la acelasi numitor comun: Ela nu este vinovata.
Pentru inceput actiunile ei se reduceau la o simpla expectativa, pe care o numea panda. A intuit ca nu-i cazul sa-l asalteze direct, sa-l inabuse in torentul dorintelor ei, cu atat mai mult ca in prezenta mamei nu si-ar fi permis nimic ce ar fi putut trezi suspiciuni. Si reactia lui putea fi inadecvata... Cantarise toate pro si contra. Zi de zi la lectii asta facea, analiza, intocmea planuri decisive pe care apoi le abandona, din lipsa posibilitatilor de implementare.
A gasit ca e mai bine sa mai astepte decat sa rateze dintr-o nerabdare infantila ce-i tot dadea ghes. Indubitabil trebuie sa-si schimbe tactica, sa-si sporeasca precautia, continuand expectativa. Il urmarea prin crapatura de la usa camerei care de la o vreme ramanea intredeschisa pe noapte. Macar sa-i auda pasii si respiratia in drumul lui spre baie. Jetul puternic de pisat ce rasuna in aterizarea lui pe ceramica budei ii trezea dorinte nebanuite. Macar sa-l auda in procesul de eliminare a produselor sale fiziologice, daca n-are posibilitate sa-l vada de cate ori doreste si cand doreste, sa-l simta alaturi de ea noaptea prin somn… de atatea ori se trezeste din cauza recelui de alaturi.
De prea multe dorinte ce-i bantuiau imaginatia, perceptia realitatii i se dereglase usor. I se parea ca maica-sa o urmareste, ca sta de veghe, ca devenise suspecta la gesturile si vorbele ei. Nu era asa. Desi anume asa ar fi trebuit sa fie. Mai ales cand Ela astepta in raza usii intredeschise sa-l zareasca cum se ridica din patul mamei, gol sau aproape gol, cum isi trage slipul si apatic iese pe holul unde prezenta ei dimineata de dimineata devenise statica si unde savura o stare de diabolica dulce durere.
Si azi, de altfel, ca si ieri, i s-a parut usor apatic. I s-a parut sau chiar era? Intrebarea o incuraja. Deci!? Avea un intreg front de actiune, avea scopul bine determinat. Daca-i apatic, pai numai din cauza mamei. Iar medicamentul prescris in asemenea cazuri il cunoaste… ea-l va readuce la viata plina… numai cu ea se va simti barbat adevarat. Ce cuplu fericit ar forma! Nimeni nu-i putea banui vasta revarsare a imaginatiei. Ea se visa alaturi de Costel. Sa iasa la discoteca unde se ducea si cu Dan!? Ce idee! Vor plesni de ciuda si invidie toate tipele. Invidiata era cu Dan… Ce vor face cand o vor zari cu El? La sigur vor plesni… si o sa se bucure! Il simtea pe Costel cum o cuprinde, cum o protejeaza, cum ii daruieste flori, cum o duce cu o masina de lux la o alta discoteca sau la restaurant. Vizualiza tipele ce privesc in urma lor… si cum… se perdea in visari si dorinte. Apoi se trezea izbita de apatia lui ce nu putea sa nu socheze. Dar mai mult decat apatia lui o interesa altceva. Slipul. Intr-o dimineata i-a zarit slipul prea fix, prin care se contura organul, fructul cel interzis. A incercat sa si-l imagineze, sa-l vizualizeze, dar cum, cand nici nu-l pipaise macar. Nu i-a reusit. Cata energie a irosit ea degeaba. Atunci si-a dorit cu orice pret sa-l vada in realitate. Imediat. Visa la el de atatea zile… deja de-o luna!
Ce repede mai trece timpul!
Una si aceeasi! Dorea sa-i zareasca organul priapic nu prin conturul slipului, ci asa - pe viu, in marimea lui reala. Se strecurase o eroare in mintea ei. De la o zi la alta marimea varia. Culoarea vinetie pe care o vazuse in revistele porno, dar niciodata in realitate… acea culoare inspaimantator de curioasa o incita si mai rau. Atunci a inteles care-i adevaratul obiect al viselor ei… Se amagise fara sa banuiasca. Credea, era ferm convinsa, ca-l dorea pe Costel in intregime, dar nu era asa! Obiectul dorintelor ei i s-a conturat intr-o clipa si s-a mirat cand a inteles ca era doar o particica din tot Costelul lui maica-sa! N-avea nevoie de Costel in integrum!
3
Fiind singura cu sine noptile, isi imagina cum innebunita de dorinte se arunca asupra lui, il tranteste jos, ii baga mana in prohab. Si? Si mai departe? Nimic. Nici o senzatie, palmele ei nu simteau nimic si ea nici nu stia ce ar fi trebuit sa simta palmele ei, imaginatia nu divaga, nu putea divaga… iar trupul fierbea. Nepotolit de dorinte carnale.
Si daca maica-sa ar da peste ei? Intrebarea o readucea la realitatea din care evada fara voie. Ratiunea ii sugera ca ar fi bine sa fie mai vigilenta cu dragostea ei neimplinita, sa mai conteneasca cu pretextele de a-i fi mereu in preajma.
Gata! Nu se mai teme de maica-sa! Reactia lui conteaza.
El ce vrea? Pe cine?
Astea erau intrebarile ce o framantau si nu mai vedea alte impedimente in realizarea dorintelor ei nebunesc de dorite. Cu siguranta nu astepta un subit sfarsit al nebuniei, dar nici sa astepte la infinit nu mai putea. Dorea totul, acum, imediat! Dorea… Sa-l abordeze transant - se temea. Ii era frica de o reactie neadecvata. Nu-i cunostea preferintele… va incerca sa i le afle… Si daca vor fi altele – i le va modifica? I le va aduce in conformitate si concordanta cu ale ei!? Va exclude orice disonanta dintre simtirile lor… va face totul pentru ca sa n-o mai prefere pe mica-sa. Sau poate el mentine suspansul doar de dragul suspansului, ca s-o incite?
Ce constatare!
Ca n-o fi suficient de incitata? Chiar excitata-i! Odata si odata trebuie sa-i spuna. Desi… demult ar fi fost cazul sa priceapa… dupa atatea apropouri directe si indirecte… l-a pus pe ganduri, daca nu chiar pe jeratec! El tace si… Asteapta?
Asteapta o initiativa vadita din partea ei? Apropourile ei directe inca nu l-au convins? Dar daca in genere nu va pricepe nimic si toate straduintele i se vor duce ca apa-n nisip?
Se preface ca nu pricepe?! Da! Se preface. Joaca teatru de duzina… Ela simte cu tot interiorul ca nu i-i indiferenta cum ar parea ca este. El o simte, ii simte fierberea, la fel cum il simte si ea. Totusi, are un picut de temere… de reactia lui imprevizibila? Se teme sa nu rateze?
Sa actioneze, nu sa stea in expectativa, intr-o expectativa pasiva cum face ea in tot acest timp!
Oare cum ar reactiona? Ar brusca-o? Ar respinge-o? Ar strange-o puternic la piept? I-ar cere imediat sa se linisteasca, ca daca nu?... atunci…
Ambii?!… Ambii sa se linisteasca, fiindca Ela de mai multe ori i-a intalnit privirea, el o priveste mai altfel… nu ca prima data.
Si daca se va casatori cu maica-sa o sa-l aiba mereu in preajma!?
Nu! Asta - nu! Nu va accepta o astfel de tradare din partea lor! Va fi contra. Contra ei, nu a lui! Nu va lasa ea lucrurile sa degradeze in asa hal! Se va opune cu vehementa, cu toata suflarea ei va pleda contra. Nici moarta nu va accepta o asemenea casatorie! Foarte ferm isi definitiva strategia de moment. Vor fi nevoiti sa tina cont de opiniile ei. Ca daca nu… Nu stia ce va face daca nu… Cui sa i se confeseze daca dorinta ii va fi refulata?
Dac-ar fi avut un tata i s-ar fi plans, asa insa… fiind singura cu sine simtea cum se asfixiaza in avalansa de trairi contradictorii. Inca ceva! Daca ar fi avut un tata – poate ar fi ferit-o Dumnezeu de acest delir. Delira sa-i bage mana in slip, sa-si astampere curiozitatea. Asemenea curiozitati le avea din copilarie. In timp ele au persistat. La fel de nesatisfacute.
Sufera acerb de pe urma acestor sentimente neimpartasite! Tot ea sa-si mai dea bice pentru ele? Prea mult pentru o tanara si plapanda fiinta cu dragostea ei neimplinita. Si din aceste motive nu se culpabiliza. De ce un astfel de supliciu? In asemenea cazuri cineva se mai culpabilizeaza oare?
Dragostea nu i se epuiza. Nu trecea.
Dragostea nu dispare cu una, cu doua. Ea trece cand se implineste. Cum se implineste - cum te paraseste si nu te mai arde dorinta, chiar de-ai mai vrea.
Totusi ce-i cu aceasta auto-maltratare? E o dragoste neimpartasita sau o simpla curiozitate infantila? Cum oare sa i se destainuiasca?
Ii cauta privirea. Sa-l fixeze de sa-l inmarmureasca in loc. Are ochi expresivi, stie sa-si joace cataturile. Prin expresia ochilor si prin respiratia agitata, prin suspinele ce rabufneau necontrolate, prin tot ce-i va veni in cap, va aduna picaturile de curaj si-i va exprima sentimentele de care-i obsedata in ultima vreme.
De unde aceste dorinte irefutabile?
Ea nu-si punea, nu se caznea cu intrebarile, ea cauta raspunsuri reale. Ca nici de frica mamei sa se absolve de idei atat de concrete!? De frica mamei, care de la doi ani ii tot repeta ca a crescut-o de una singura, ca tatal le abandonase!? Da de ce a facut-o? Despre asta nu i-a povestit niciodata! Si daca maica-sa i-a declarat ca-i doreste binele si fericirea de pe lume, daca realmente asta-i doreste - sa i-l cedeze atunci!
Ela niciodata n-a facut nimic din frica! Numai nu din frica. Atunci de rusine? Dar maica-sa ii afirma mereu ca nu trebuie sa-i fie rusine de dansa… deci nici de rusine? Atunci de ce? Ca nici din respect si multumire pentru ca a crescut-o de una singura nu doreste sa-i cedeze barbatul de care-i indragostita! De unde aceasta dorinta abisal de abundenta?
Costel nici nu se potriveste cu maica-sa! E atat de evidenta aceasta nepotrivire incat n-o mai poate tolera. Ce-i ramane sa faca? Nimic decat sa-i arate cu degetul, daca nu vede! Intr-o seara cand el va pleca in delegatie, cand mama-sa va fi bine dispusa, sa-i marturiseasca ca nu mai poate fara el? Ar proceda onest. Ar fi, crede ea, o incercare a sentimentului matern, care de atatea ori a fost invocat si pe care nu l-a pus sub indoiala niciodata. Si daca-i asa cum afirma maica-sa ca o iubeste cu adevarat - i-l va ceda? Crede, i se pare ca nici Costel n-ar fi contra. Iar daca Costel accepta, nu mai exista impedimente care ar tine-o departe de el. Atunci la sigur o sa-l aiba, Costel va fi al ei si se va simti implinita. Numai atunci.
Sa i se destainuiasca mamei? Sa-i marturiseasca secretul? Ca fericirea copilul ei este doar alaturi de Costel?
Bat cu cate capete?!
Dar ce cosmaruri traia serile pana-l vedea venit acasa!? Isi imagina ca nimereste intr-un accident, aievea il vedea cum sangereaza, cum isi pierde constiinta. Delira, simtea cum lacrimile ii ard ochii, apoi obrajii. Atunci isi revenea. Trista se resemna. Cauta sa-i telefoneze si, de cele mai multe ori telefonul lui era deconectat sau in afara ariei de acoperire. Asta o enerva enorm. Nu suporta sa nu stie unde-i, desi n-avea nici un drept s-o faca! Dar asta n-o intimida. Drepturile mergeau mult in urma dorintelor.
Prea inchistat era Costel si, ca sa-l predispuna, incerca sa-l provoace la discutii, sa-l descoase, unde a fost, cu ce s-a ocupat. Il sustragea din gandurile lui, ca sa i le implanteze pe ale ei, sa-l ademeneasca. Pentru fericire nici o metoda nu-i interzisa! Nu se mai gandea la concurenta!
Lucrurile nu stau pe loc, ele evolueaza sau involueaza, indeosebi sentimentele. Despre developarea relatiei cu Costel nimeni nu putea presupune nimic. Ela simtea o noua invaluire de senzatii absolut noi pentru dansa si se identifica cu cea mai nefericita fiinta din lume. Repercusiunile iubirii neimplinite.
De ce femeile, de cele mai multe ori, se indragostesc cu uitare de sine de barbatii care nu le merita? Dar cine altul daca nu Costel este acela care o merita cel mai mult? Problema meritului putea fi pusa si altfel: de ce maica-sa l-ar merita mai mult? Cert lucru, daca-i doreste fericirea, maica-sa trebuie sa i-l cedeze.
Nu-nu, n-are nevoie de tot Costelul, doar de-o particica, particica la care ea viseaza in ultima vreme. N-a mai trait asemenea sentimente profunde, are dreptul la fericire! S-ar multumi cu o mica particica… caci se vrea fericita, merita sa fie fericita. Oare o mica particica din Costel o va face fericita?
Se poate oare asa ceva?
Desigur ca nu!
Ce face ea numai cu o particica? Si restul i-l cedeaza lui maica-sa? Dar maica-sa ce sa faca cu restul? Nu! A inteles ca il doreste in totalitate. Abia acum si-a dat seama ca fericirea ei depinde de tot Costelul, si nu numai de…
Cum o fi fericirea in realitate? Ca in realitate ea se chinuieste! De ce? De ce odata cu venirea acestui barbat in casa lor, ea a aflat ce-i chinul din dragoste? De ce acest barbat de care-i place nu-i si al ei?
Nu mai poate tolera aceasta dragoste neimpartasita. Nu merita un astfel de chin. Fie el si din dragoste, prea mult dureaza. E prea dureroasa viata la cincisprezece ani. Si daca nu mai poate tolera, daca nu mai vrea sa tolereze ce sa faca? Ce?
Si se bloca. N-avea nici un raspuns.
Oare sa discute cu maica-sa? Ca intre doua femei serioase, cum se considera… Dar daca?... Atunci ce?
Ideile tampite trebuiesc abandonate inainte ca ele sa prinda radacini. Important e sa distingi in timp util tampenia ideilor.
Sa-si astampere sentimentele si curiozitatea amagindu-se cu Dan al ei, de care s-a plictisit!? De ce al ei? Nu-i al ei! Nici n-a fost vreodata!
Ce-ar fi sa-i vorbeasca mamei despre altcineva, despre o persoana abstracta, care, chipurile, o iubeste cu adevarat? Cu adevarat? Ce insemna sa iubesti cu adevarat?
Ea, numai ea iubeste cu adevarat, numai ea arde in focul iubirii. Astea au fost si primele fraze scrise in jurnalul inceput odata cu dragostea mare fata de acest barbat. Isi revisa visele scriind noptile. Traia intens prima ei dragoste adevarata. Si era preocupata de reportarea tuturor sentimentelor fata de un oarecare barbat pe un altul de care-i foarte cointeresata?
Chiar daca primul i-a declarat ca o iubeste? Chiar! Fiindca ea prefera barbatii mai in varsta, precum Costel. Costel – ce nume frumos! Si cat de aiurea suna Dan-dan-dan! Atata timp a pierdut cu acest Dan! Si zice ca o iubeste! Cum sa-si extrapoleze sentimentele lui Dan, ca fiind ale lui Costel?!
Sa-i aduca pe ambii sub acelasi acoperis!?
Ce tampenie!
Sa se delecteze inconjurata de dragostea a doi barbati! A doi! N-are ea nevoie de ambii! De Costel are nevoie, numai de el si e convinsa ca si Costel simte asta! Intuitia n-o minte.
Sa-l ademeneasca pe Dan acasa la ea ca sa-i provoace gelozia lui Costel?… Idee buna! Ii merge cerebelul! Cand vrea ea – totul merge!
Da? Sa afle ca-i minora?
Si ce?! Azi fetele se maturizeaza mult mai repede!
Dan i-a propus sa se casatoreasca pentru c-o dorea?! Si ca s-o aiba fara eforturi i-a propus casatorie!? Ca nu se mai ajunge chiar de fiecare data in fata altarului. Asta nimeni nu ti-o poate garanta. Drept ca asta nici nu si-o dorea.
La aceeasi masa, dimineata, isi sorbeau ceaiul. A inceput sa-l imite in sorbiturile lui destul de zgomotoase pentru linistea diminetii. Maica-sa a pus omleta pe un platou mare, pentru toti trei, sa-si ia fiecare cat doreste. Cand el s-a intins cu furculita dupa omleta, a sarit si ea… in asa fel ca dintii furculitelor sa se incalece, apoi i-a zambit nevinovat, sa-i dea imboldul si curajul necesar pentru acostarea iminenta.
Dorea sa fie asediata si cucerita ca o cetate medievala, doar ca nu prea era sigura de rezistenta fortificatiilor, contraforturile erau prea subrezite de dorinta ei, era sigura ca avea sa cedeze din prima… dar nici sa se regaseasca printre ruine nu-si imagina. O incita placerea cedarii. Iata de ce incerca prin toate metodele sa-i inoculeze doza de curaj lipsa.
Nu cumva el se teme de maica-sa? Cum altfel s-ar explica timiditatea lui? Este pregatita sa-si asume repercusiunile relatiei la care ravnea, pentru care de mult mocnea, gata oricand sa palpaie. Stia ca se poate intampla ceva imprevizibil, ireversibil, dar ce sa mai faca si cu atata curiozitate neinfranata? Neintinata!
In opinia ei, Costel n-ar trebui sa se teama. E gata sa-l apere ca o lupoaica. Cum sa-i insufle increderea? Trebuia sa se increada in ea, dar anume asta nu se intampla. Citea in ochii lui doza de temere, doza de frica iepureasca.
Cu cata invidie o urmarea pe maica-sa cum isi sorbea odata cu ceaiul de dimineata si fericirea noptii petrecute alaturi de barbatul iubit. Iar ea purta o tanguiala sufleteasca de neindurat, plina de emotii neexprimate, durute. Cat mai avea sa se multumeasca cu privitul?
Costel nu era baiat prost, trebuia intr-un tarziu sa-i inteleaga aluziile evidente. O urmarea pe sub spranceana, ferindu-se de privirile directe. In sfarsit! In sfarsit a observat! Ela simti in ceafa suflul fericirii ce iata-iata o va ajunge din urma.
Ii reuseste sa ma tina la distanta!? - se tot mira ea. Cum? Ca-i barbat, intai de toate, nu contenea ea cu afirmatiile. Presupunea. Presupunea ca-i barbat, dar cu adevarat s-a convins doar in seara in care a venit putin baut… Pentru curaj.
4
Ocheadele Elei il incurajau, simtea imboldul dorintelor ei. Dar si o frica il insotea. Se temea de vreo capcana intinsa de ambele femei. Nu le cunostea suficient de bine ca sa se increada orbeste. Cum si de ce sa accepte apropourile Elei, cand relatia dintre ele nu parea una de rivalitate?
Era atent in actiuni si foarte precaut in fraze, sa nu scape vreo vorba prosteasca care sa-l coste totul. Ce insemna totul? Perspectiva de a se stabili in acel oras, in care n-avea nici un reper, inca. Dumnezeu ii trimise aceasta femeie in cale si se bucura cand intelese ca si ea-i predispusa la o relatie serioasa, alta-i ca n-a putut sa prevada ca femeia sa aiba o asemenea fiica insistenta, care prin toate actiunile incerca sa-l ademeneasca, sa-l atraga, sa-l pipaie. Sa-i bage mana in prohab. Stand la masa toti trei, ea l-a atins tocmai in cel mai vulnerabil loc si l-a masat cu degetele de la picior. Initial s-a speriat, n-a priceput ce se intampla, cine-l incearca. S-a uitat suspect la una apoi vazandu-i zambetul siret al Elei s-a dezmeticit. Se excitase enorm. Un timp n-a fost in stare sa se ridice de la masa. Devenise insistenta si consecventa in astfel de atacuri, o facea de fiecare data cand se ivea o cat de mica ocazie. Si astfel de ocazii se iveau tot mai des si mai des, caci si el a inceput sa vina acasa mai devreme ca de obicei. Vazandu-l, fata-i citi curiozitatea ce semana mai mult a provocare si, decenta, i-a propus sa lectureze impreuna pagini din jurnalul ei. Fara nici un efort l-a ademenit in camera ei. Natura ei dezinvolta il facu sa fie mult mai curios decat fusese vreodata… deci din curiozitate imensa ii accepta invitatia si-i asculta lectura din paginile in care se regasi. Ea scria despre o mare dragoste, despre ispita de a baga mana intr-o pereche de pantaloni de culoarea visinei putrede. Sari in sus ca trasnit. Purta aceasta culoare! Ce aluzie fina cu referinta directa la continutul pantalonilor lui!
Isi exprimase initiativa in scris. De unde o alta mai convingatoare? Acum urma sa vina momentul propice realizarii! Se va arunca asupra lui!? Ca nu mai poate, ca nici sa se abtina n-are sens!? Ori – ori!
Desigur, Costel astepta actiuni concrete. Declaratii a mai auzit si de la alte femei! Uite, actiuni – nu prea! Si astfel i-a cedat cu placere sansa de a-l salvgarda, de a-l acapara, devora cu turbare nestavilita, cum a descris in jurnal, ca o salbateca. Dar… cheia din usa le intrerupse lectura placuta. Imbujorati au tasnit ca arsi in hol si foarte cuminti si-au salutat mama si amanta. Erau pe cat de emotionati, pe atat de prosti! S-o fi facut macar pe rand. Ambilor, in acelasi timp, le veni ideea ca astfel se pot trada si antecedente similare nu si-au mai permis. Au invatat precautia.
Sosit si mai devreme a doua zi, Costel era deja moral pregatit pentru avalansa gata sa cada peste el inca ieri si trepida intr-o asteptare infantila. Mama si de data asta i-a intrerupt. Intuia ceva?
Imediat Ela se inchise in camera ei, incercand sa se incurajeze in viitoarele actiuni. Era gazda: trebuia sa isi asume initiativa! Trebuia sa si-o asume si pentru ca frustratul de Costel nu stia cum sa si-o programeze pe a lui. Actiuni concrete i se cereau. El nu stia cum s-o abordeze direct, se temea. S-o stranga la perete fara vreo posibilitate de a evada?… Ce altceva? In palmaresul lui de „mare cuceritor” de femei avea doar metodele enumerate si imaginatia in cazul lui nu-i servea la nimic. N-o avea. Imaginatia.
La fel de cuminte ca si ieri asculta proaspetele scrieri, fiind atent la miscarile ei. De ce nu-l mai atinge cu degetele de la picior? Sa-l asalteze cum a facut-o sub masa… vrea sa se simta invins, dominat, cucerit de-o fata!
Se regasi in paginile scrise noaptea trecuta in jurnal. Citea expresiv, citea despre niste emotii in expectativa. Nu si-a auzit numele si fara sa constientizeze si-a pierdut interesul fata de lecturi… in acel moment inventa, cauta o modalitate sigura si eficienta de a o ataca. Se sculase in el, cel pe care se straduia sa-l tina culcat, sa nu si-l zadarasca pe acel Michiduta, care, in situatii similare il stiuse imprevizibil.
Ela, intuind framantarile lui, actiona pe aceeasi diametrala, doar ca din partea opusa, pana simti ca i se apropie implinirea dorintei… unde mai pui ca se si grabea… erau la un fel de intrecere cu timpul. Lasand cheia in broasca - o asigurare contra mamei, care nu prea zabovi la serviciu, motivand ca nu se simte prea bine.
Ela - in salon, Costel - la bucatarie facea pe bucatarul, pregatind cina pentru femeia iubita, care de fiecare data venea cu produsele deja preparate sau semi-preparate. Seara nu s-a intamplat nimic deosebit. Doar Ela, trepidand in asteptarea dragostei promise sugestiv de Costel, trantea intentionat usile, inchizandu-le, deschizandu-le. Toate care i se nimereau in cale. O facea pe suparata, adica pe nesatisfacuta, fapt bine perceput de Costel. Maica-sa nu-si punea intrebari in privinta Elei. Se calmase?
Chinuindu-se, Ela decise ca nu-i mai acorde nici o alta sansa de reabilitare. Cu indecizia caracteristica lui atatea le-a ratat! Va lua initiativa, nu va mai pierde timpul, macinandu-se in dorinte neimplinite. Va intreprinde ceva de care sa se bucure ambii! Cat sa mai astepte? Va curma asteptarile ei si sperantele lui… sau invers! Asteptarile lui si sperantele ei. Stie ca poate fi imprevizibil de drastica. Cu toti. Cu ea in deosebi. Stie ca poate, alta-i ca n-a avut nici un motiv pana in prezent sa i-o demonstreze. N-a fost nevoie.
La ce naiba s-a mai oferit sa-i asculte lecturile, daca n-a priceput elementarul!? Ea despre dragostea lor a scris, despre marile ei sentimente i-a citit… Nici de data asta nu s-a prins!? Cum sa-i mai sugereze, cum sa-l mai incite? Sa-l traga de maneca poate? O va face si pe asta pana la urma… Direct – fara ocolisuri! Transanta, cum ii place sa fie, de ce nu l-ar trage peste dansa! Metoda cea mai sigura! Gata! Stie ce trebuie sa faca. Iar el sa nu se joace cu dorinta si sentimentele ei! Risca rau!
Chipurile foarte accidental dorinta fetei se implini. Desigur, Ela puse capat asteptarilor sterile. Actiona precum isi propuse. Fara a-i mai acorda vreo sansa de retragere de pe campul de lupta. O lupta placuta se declansa intre ei si ambii savurau atingerea dintre mana ei si pantalonul lui. Era o nebunie la care demult visa Ela. Ăsta i-a fost obiectivul, sa-i bage mana in pantaloni. Si-a pierdut pe o clipa respiratia cand a reusit aceasta miscare abila, centura lata nu mai era obstacol. I-a lunecat mana fara restrictii si l-a simtit. Mic apoi mai mare si foarte mare. Gandul ei nebun s-a implinit pe jumatate, caci mai avea nevoie de particica necunoscuta a lui Costel, vroia s-o simta in integrum. La dezbracat fara consecutivitate. O interesa partea de jos, pe care o dezgolea de tot ce-i pica in cale. I-a scos pana si ciorapii. Auzise ca-i insultator gestul barbatului sa faca dragoste in ciorapi. Iar ea asta vroia sa faca dragoste, nu numai sa-l sarute, sa-l gadile. Golindu-l pe jumatate s-a aruncat salbateca peste dansul, trantindu-l pe patul de adolescenta, unul ingust, incomod pentru sex. Se ridica si o trase peste el, lungindu-se pe podea in timp ce arunca hainele pe care nu reusise Ela sa i le arunce. Salbatacita de atata asteptare il saruta, mai mult lingandu-l si o facea cu atata iscusinta ca barbatul ramase mut de placerea atingerilor, regretand ca nu i s-a dedat inca de pe cand i-a banuit dorinta. S-a lasat in voia ei, i-a permis cu generozitate sa-i demonstreze toate abilitatile, savurand fiecare atingere, fiecare mangaiere si sarut.
Era pasiv?
Deloc.
Costel chiar din prima clipa se simti apt, gata de actiune si chiar si-a declarat-o. Nu putea depasi insa un mic impediment, unul mic dar prea evident – femeia care-l aduse in casa. De fiecare data se simtea nevoit sa reia de la capat pregatirea morala si spirituala, nu si cea fizica, absolut necesara in depasirea starii usor stresante la care-l ademenea, inspira si incita salbateca Ela. Pregatirea definitiva a constat in consumarea unei doze suficiente de alcool, substanta indispensabila pentru ajungerea din urma a picaturii de curaj, care mereu cauta sa-i fuga. Curaj avuse. Fata permanent l-a incurajat, dar nu atat cat sa-i fie suficient pentru abordarea la care, isi imagina el ca viseaza fata. Costel s-a declansat atat de brusc incat Ela avu la un moment dat tentatia sa-l repudieze, apoi speriata de propriul gand nebun, se resemna, actionand conform instinctelor. Ardoare apriga din ambele parti, mai mult de douazeci de minute, timp in care maica-sa n-avea cum sa vina de la serviciu.
Riscau?
Inca cum!
Nimeni nu s-a intrebat in acel moment riscul cui era mai mare? El constientizase enormitatea riscului de a ramane intr-o clipa fara acoperis deasupra capului… si cine stie inca la cate riscuri se mai expunea acceptand aventura? Dar daca ar refuza-o pe Ela riscul de a ramane fara acoperis ar fi mai mic? Refuzul ar echivala cu o catastrofa iminenta, desi nu se stie niciodata unde castigi si unde pierzi si ce durere doare mai tare?
Durerea ta doare cel mai tare.
La asta se gandea, doar ca nu stia cu fermitate ce voia. Inca nu decise. Urma s-o faca sub presiunea Elei, care era convinsa de suprematia ei in fata mamei.
Ca sa te determini in privinta unei femei – trebuie s-o cunosti. Cum s-o cunosti fara a o poseda? Si nici atunci… dar cel putin, dupa aceea, stii cu siguranta dac-o mai doresti, daca te mai intereseaza.
Fiind interesat de ambele la fel de mult, Costel nu se putea decide. Si nu-i ramase decat sa se lase dus de val. Avea certitudinea ca o doreste pe Ela, dar si pe maica-sa o dorea la fel de mult… si orice dorinta alimenta alte dorinte. Se prindea la gandul ca le-ar dori pe amandoua. In complimentarea lor ideala. Nebunul! Cum sa refuze, cum sa se abtina cand lumina ce razbatea din Ela venea peste el si-l ametea? Ce lumina izbitoare emana fata fetei!
5
Multe zile la rand a umblat maica-sa fara sa priceapa schimbarile evidente ce se citeau lejer pe fata fiicei. Multe zile a zburat maica-sa pe aripa fericirii si n-a avut timp sa se intrebe ce-i cu Ela. O amnezie s-a asternut si peste verdictul ce-l asteptase candva de la ea. Ca sa vezi, dragostea iti poate scurta memoria! Dar la ce ar mai folosi o memorie buna cand putem constata ca in acel apartament micut se instalase armonia fericirii.
Pana la urma - se trezi. Dori sa priceapa ce se intampla, caci schimbarea Elei, evident, o surprinse si, ca orice mama, vru ca sa se convinga daca-i ceea ce banuieste ea: daca fiica-sa il mai iubeste pe Dan caci, de la un timp, nu-i mai vorbise despre el.
Evident! Cu Dan, cu cine altcineva ar mai fi putut fiica-sa sa se intalneasca si sa se iubeasca: asta fusese raspunsul sugerat de intrebarea propriu-zisa. Cand intrebarea iti sugereaza raspunsul - e simplu sa-l preiei, dandu-l drept cel veridic. Ce sa-i mai explici daca maica-sa stie de ce se comporta cum se comporta? Gata! Si s-a spalat pe maini! Minciuna e un bun remediu pentru o stabilizare fragila a pacii, cu conditia esentiala sa nu fie descoperita. Minciuna. Care le-a satisfacut pe ambele. La o adica, nu mai avea nici o importanta impacientarea tardiva a mamei, importanta era dragostea ce se implinise in sfarsit!
Tone de minciuni sa-i toarne - n-o mai intereseaza consecintele! Ca nici sa fie tachinata de maica-sa nu mai dorea. Mai ales dupa ce-a sesizat o usoara suspiciune in privirea-i galesa, care la acel moment era si mai fericita langa Costel al ei. Uite cand a simtit ca dospeste in ea o ura nebanuita, tot mai acut perceputa. O ura pe maica-sa? O ura ca pe o veritabila rivala! In realitate chiar asa si erau - rivale, doar ca una stia, iar alta nici nu banuia.
Mama-sa, ca orice mama bastinasa, intuia amplele framantari de dragoste ale Elei si, citindu-i fericirea insistenta de pe fata ei, respira a usurare, simtind chiar usurarea in sine. Fericirea ei era dublata de fericirea fiicei. La o astfel de stare doar sa visezi. Fericirea coplesitoare o toropi, invaluind-o din doua parti. Savura linistea sufleteasca de invidiat! Mai sa cada din picioare de atata emotie pozitiva ce abunda acum in inima ei si in casa lor, de cand a intrat Costel pe usa! Era coplesita si de anvergura la care ajunse dragostea lor, si, in sfarsit, cautarile aveau toti sortii de izbanda. Era sigura de asta, nu mai avea dubii.
Un singur flecustet ii mai lipsea – inelul. Dorea sa fie ceruta in casatorie, inca nu fusese. Ca evolutia evenimentelor ducea spre altar stia cu siguranta. Doar din motive insignifiante nu i se ceruse mana. Inca. Si ea astepta. Ca orice femeie astepta si se gandea ce rochie va imbraca la cununie si, ca orice mama, mai traia din plin si fericirea fiicei. Fata se indragostise si era in al noualea cer! Asta o vedeau toti! Si cei care n-ar fi fost cazul s-o vada.
Ce te poate ferici mai mult decat fericirea propriului copil? Se bucura in sfarsit ca toate se derulau cam asa cum si-ar fi dorit. Si in afara de inel, in mare taina isi mai dorea ceva… in mare taina de toti isi mai dorea un copil. Fiica-sa era deja matura… era doar prima parte din argumentele serioase pe care si le enumara siesi, cand o duceau gandurile pana acolo. Isi dorea un copil de la barbatul iubit! Si barbatul ei iubit tot asta-si dorea. Chiar i-a marturisit-o. Ce s-a mai bucurat cand l-a auzit. Un barbat cand isi doreste un copil - crede in tine. El crede si cand nu-si doreste, dar cand o spune, crede cu adevarat, atunci nu te poti indoi de sentimentele lui! Ce poate fi mai importanta intr-o familie decat increderea! Avea deplina incredere, el n-avea motive pentru a se indoi de sinceritatea ei. Ce mai astepta? Nimic decat s-o ceara in casatorie. Dar are ea manivela ei de dirijare spre altar.
Cand va aparea copilul, adica inainte de asta, vor fi nevoiti sa-si legalizeze statutul! Stie clar cum trebuie sa procedeze ca totul sa decurga ca de la sine… Nu va forta nimic, asta i-a fost greseala fatala in primul caz. A invatat lectia. Dupa cate chinuri a avut, pe toate le tine minte, si nepotilor o sa le povesteasca, si-i va indruma sa ingaduie cu casatoria daca nu-s siguri unul pe altul.
De ce-i atat de sigura pe Costel?
De ce n-ar fi?
Nu vedea nici un motiv care ar indeparta-o de el… in plus se impaca foarte bine si cu fiica-sa! Criteriu important in developarea si manifestarea sentimentelor ei ample. De cand s-a convins ca se stimeaza unul pe altul – n-are de ce se mai teme… Ce alte impedimente in stabilirea pacii si armoniei generale in relatia acestor persoane foarte dragi ei?
S-au spulberat dubiile initiale in privinta lui Costel! S-a convins ca-i baiat dintr-o bucata, deschis la suflet, sincer cu ea si binevoitor cu fiica-sa.
Ce-i mai trebuie?
Ca e singur – s-a convins.
Ca-i din provincie – se citeste si pe fata lui!
Ca o iubeste i-a declarat-o nu o singura data… Mai lipseste copilul care sa-i uneasca pentru totdeauna. Celelalte le aranjeaza ea pe parcurs… ca nu le poti prevedea pe toate si nici sa te eschivezi de la intemperiile vietii nu poti pana nu dau ele peste tine…
Traia clipa. Asta facea. Si savura portie cu portie dragostea cu care o alinta seara de seara Costel.
6
Ambiguitatea situatiei in care s-a pomenit dintr-o curiozitate de copilandru, si pe care n-a evaluat-o per ansamblu cu realele ei consecinte, si care la inceput i s-a parut usor incomoda, l-a facut sa se simta destul de penibil, mai ales in prezenta ambelor femei. S-a trezit in el omenescul, care a biruit animalicul. Nu putea sa-si definitiveze trairile, dar ca ireversibilul se intamplase - era ferm convins. A pus cap la cap toate pro si contra si s-a speriat. Era intr-o situatie deloc de invidiat. Ela i-a declarat ca nouazeci si noua la suta era gravida si ca isi doreste la nebunie acest copil. Socul a fost enorm. Se aseza pe scaun si bufni intr-un hohot de ras anemic apoi frenetic, radea fara oprire… radea ca sa-si camufleze stresul, fiindca cu doua seri inainte acelasi lucru i l-a declarat si mama ei.
Va imaginati ce surprize tari pe capul unui biet barbat! Sarmanul. Sa-i plangi de mila de cata bucurie trebuie el sa suporte intr-un interval atat de scurt? Dar ce sa-i faci – asa-i cand activezi prolific pe doua fronturi – culegi roade duble! Si n-ai de ce te plange cand te doresc femeile, cand accepta sa-ti aduca pe lume pruncii! Nu oricine se poate bucura de o atat de fericita oferta!
Cum de s-a lasat legat!? Legat de doua femei deodata! Doua femei trageau de el in directii opuse! Doua femei, o funie si el legat de mijloc! Abia de-l mai tineau baierele! Cum sa procedeze - nu stia. Nu mai traise experiente similare.
O funie! Doar ca vectorii erau opusi. Si femeile il sugrumau opunandu-se una alteia cu ardoare, fara sa tina cont de pozitia lui deloc de invidiat. De-ar putea s-o rupa intr-o parte… Legile fizicii nu pot fi ignorate, el stia ca rupand-o brusc pe una, risca sa fie aruncat de contra-forta tocmai cine stie unde. Nici nu putea banui cat de departe putea fi trantit. Acest fapt il stimula in cautarea de solutii viabile. Nu stia cum sa le gaseasca si nici unde sa le caute…
A venit de la serviciu foarte obosit si mult mai tarziu. Elei nu i-a placut surpriza pe care deja de doua-trei zile o inghitea de la Costel al ei. A inghitit-o si de data asta! Ce putea sa mai faca in prezenta mamei?
Ca fata-i inventiva – nu se contesta. Mane il va astepta in strada! Decise si se calma. Mai bine sa mearga la el la birou? Asta ar fi o gluma buna. Oricum, intarzierile lui au pus-o rau in garda. Vrea, trebuie, imperativ trebuie sa discute, sa decida, sa analizeze ce au de facut. Si mai are o idee – sa-l sperie ca daca se va eschiva il va trada mamei, care asa si nu pricepuse nimic! Tinea aceasta piatra in san, gata pregatita s-o arunce in el daca va cuteza sa se transforme din iubit in inamic.
Mama retraia starea de viitoare mamica alaturi de barbatul ei si, seara de seara, se inchideau in camera si-si savurau viitorul. Demult nu se mai practicau taclalele, unde erau spalate oscioarele barbatului recent respins… totul decurgea intr-o izolare ce nu deranja. Nu se simtea deranjata nici fata si cu atat mai mult mama, care obtinuse un fel de cerere in casatorie de la Costel. Si era fericita. N-avea cum sa vada plinatatea suferintelor fiicei. Nu ca ar fi inchis ochii la asta, nu le vedea – era orbita de declaratiile lui Costel.
7
Si lucrurile ar fi mers cum ar fi mers, pana unde ar fi mers, ca pe roate, sau ca pe coate! Dar intr-o buna zi, cam dupa doua luni de la declansarea clandestina a dragostei cu Costel, soarta vru ca mama si fiica, fara ca sa se banuiasca una pe alta, soarta deci le intalni… surprinzator si foarte intamplator. Unde credeti ca puteau sa se intalneasca ambele? Tocmai la obstetrician. Soarta le-a adus la unul si acelasi medic, cu una si aceeasi problema, la o diferenta de vreo douazeci de minute.
Ca sa vezi unde te poate astepta surpriza vietii!
Mama, familiarizata cu aceste cabinete, deschise usa sa se convinga daca nu asteapta degeaba. Ca i se mai intamplase sa piarda timpul. A deschis si mare i-a fost uimirea cand a vazut-o pe fiica-sa discutand cu medicul, care in paralel ii completa fisa. Cum sa ramana indiferenta la vederea unei asemenea scene? N-a putut si a intrat. A intrat cu intrebarea:
- Ce cauti aici?
- Eu? Tu ce cauti?! Nu se pierdu cu firea fiica-sa. Ce surpriza, maman! Credeam ca ai depasit varsta la care… Nici sa-mi dea prin cap ca si tu mai frecventezi acesti specialisti!
- Surpriza e a mea!
- Ingenioasa de tot ai devenit ultima vreme… nu cumva ti-ai pus in gand sa-mi aduci o sora sau vreun frate? ataca dur fiica-sa.
- Ce-i de mirare? E normal sa am copii… mai ales ca si Costel doreste…
- N-o fi avand crezi? Fraza-i iesi necontrolata, se gandea la copilul ei, nu la alti copii pe care i-ar fi putut semana Costel prin lume. La moment asta o preocupa cel mai putin.
- Ti-a spus el ca mai are? Intreba maica-sa, interpretandu-i spusele pe dos: ca a mai fost casatorit, ca mai are copii. Si ce, cu copii sau fara, oricum… l-am acceptat ca-mi place si ma iubeste.
- Ai deviat de la tema. Eu ii voi aduce copilul! Fraza lovi destul de greu, mama amuti pentru cateva clipe.
- Ce?.. N-am inteles!…
- Eu am sa-i fac copilul!
- Cum adica? Eu sunt insarcinata de cel putin patru saptamani…
- Ei si ce! Eu de cinci! De patru zici?... si brusc tacu, in memoria ei se perinda imaginea lui Costel cand acela zicea ca… nu-si amintea exact ce-a zis despre maica-sa… o fraza care i-a placut mult si dupa aceea s-au iubit continuu, ca a ejaculat cand a auzit cheia sucindu-se vehement in broasca. Poate ca atunci au si conceput plodul-rodul „marii lor iubiri” caci el imediat s-a retras in baie, sa-si revina din osteneala, iar ea a trebuit sa astepte… si sa suporte intrebarile tampite ale mamei: de ce si cine iar a lasat cheia in usa? La mintea cocosului!
- Sa te felicit? A intrebat-o mama cu putin sarcasm si ea s-a resemnat.
S-ar fi felicitat reciproc, daca Ela n-ar fi fost fulgerata de gandul ca si una si alta poarta plozii aceluiasi barbat. Cand a realizat cruda realitate s-a infuriat rau de tot, pe maica-sa, nu pe Costel, care de fiecare data o asigura ca n-are relatii cu maica-sa, care nu mai doreste sex…. si multe alte prostii pe care le inventa anume pentru ca Elei ii placea sa le auda.
Primul val al socului se diminua usor, o singura intrebare o mai chinuia, femeia mereu si-o repeta in mintea ei amortita: cum de n-a banuit nimic? Nici o suspiciune si cand n-a putut descuia usa cu propria cheie? Nu s-a intrebat nici cine-si uita cu regularitate cheia in usa? In cel mai strasnic vis nu si-ar fi imaginat o atat de cruda tradare in propria tabara.
Se prabusi pe scaunul de langa Ela, dar nu se retinu mult, caci o mixtura de ura si infrangere a ridicat-o si, crezand ca mai are drepturi asupra fiicei, dori sa i le demonstreze, aplicandu-i-le. Ridica mana sa-i dea vreo doua, asa cum li se cuvine copiilor! La popou, cu unica intrebare insotitoare: cum de-a indraznit la varsta ei sa faca dragoste neprotejata?
O cearta intre femei trebuie urmarita, asa ceva nu se poate povesti. Povestirea dilueaza din acuitate, desi anume acuitate nu i-a lipsit acestei certe, care incepu si se sfarsi cu tragere reciproca de par. Bine de Ela, avea parul tuns scurt, dar maica-sa?... cu pletele ei lungi? multe dintre care au fost dezradacinate eficient in acea scurta confruntare corp la corp. N-ar fi indraznit Ela sa ridice mana asupra mamei, dar daca aceea a apucat s-o loveasca fara vreo explicatie, ce avea sa faca? Sa taca? Nu era obisnuita! Cele doua-trei palme pe care intentiona sa i le aplice mama s-au transformat in patru-cinci si toate au aterizat nu pe popou, ci in cap. Nu in capul Elei, in al mamei. Dupa acele lovituri cu paruiala, maica-sa avu impresia ca trecu printr-o stare ce in sport se numeste knock-dawn. Repede de tot isi reveni, adica incerca sa se ridice, sa demonstreze ca-i apta de lupta, n-avea timp de pierdut! Trebuiau clarificate pozitiile!
Sora medicala, captivata de priveliste, realiza pana la urma ca nu-i chiar bine ceea ce se petrece la ea in cabinet si sari sa le desparta. O apara pe mama, fiindca parea mai slaba si, respectiv, ii reveni si ei din partea Elei, in semn de recunostinta, o portie consistenta de „calmante” administrate fara vreo reteta si fara picatura de apa. Socul mamei fu amplificat enorm dupa a doua cadere. Cazu pe pardoseala – nu se astepta la o asemenea lovitura. Incepu sa tipe nu atat de durere, cat de frica sa nu-si piarda plodul. In capul ei bilutele asta faceau – cantareau riscul. Putea pierde plodul-funia cu care-l legase pe Costel. Credea ca-l legase anume cu acest copil promis si atat de asteptat de ea. Copilul avea menirea sa produca acea legatura de nezdruncinat dintre ea si Costel.
Eroare!
Ela oare cum incerca sa-l lege? Nu tot prin aceeasi metoda? Nu tot cu plodul-rodul partidelor de sex? Ce mai putea Ela sa-i ofere iubitului! La moment doar atat! Un copil! Si numai dupa ce avea sa-l nasca, abia atunci preconiza sa-si anunte mama, s-o puna in fata faptului implinit. Acesta era si planul lui Costel. El i-a sugerat ideea ca daca va naste – dragostea lor se va implini, ca e prematur ca sa-si anunte mama, ca asta ar echivala cu o autodenuntare, ca unde vor locui daca mama se va impotrivi? Si el, si ea aveau certitudinea ca mama se va opune dorintei lor. Nici sa inchirieze un apartament Costel nu dorea. Vesnica problema acest spatiu locativ lipsa! Spatiul locativ era impedimentul prioritar in dragostea lor, de el trebuiau sa tina cont intai de toate, apoi de sentimentele care colcaiau nestavilite in visceralul lor. La unul mai mult, la altul mai putin, dar in suma - suficient pentru nebunia comisa.
N-o mai privi pe mama-sa in ochi. O percepu ca pe o crunta rivala. Si cruzimea din ochii mamei a speriat-o. Fata realizase ca barbatul a mintit-o. A mintit-o pe dansa, precum a mintit-o si pe maica-sa. Din prea marea dragoste pentru Costel insa, a urat-o acerb anume pe maica-sa! Si ura era una reciproca. Ambele isi puneau aceeasi intrebare, raspuns la care n-avea nici el! Cine va invinge? Cum se face ca in cazuri similare se incearca excluderea factorilor de risc cu aceeasi incarcatura energetica, factori din start incompatibili? Femeia isi acuza rivala de toate pacatele lumii, iar barbatul - adevaratul vinovat, este aparat si dorit cu si mai multa patima. Barbatul, neimplicandu-se, savureaza competitia in care se avanta femeile… ele se lupta pentru dansul, si… se va lasa in plasa invingatoarei. Sa fie asta o elementara lupta pentru existenta, lupta pentru cucerirea unui barbat? Merita el asa ceva? In acest caz particular nu exista invingatoare, precum nu exista invinse! Partile implicate nu percep asta!
Dupa paruiala de la obstetrician, cand s-au pus accentele esentiale pe adevaratele valori umane, n-au mai vorbit una cu alta. Ela a ramas intr-o expectativa incerta care i-ar fi solutionat dilema, ce abia de o mai putea suporta moral.
De ce tace Costel? I se pare ca o evita… sau nu?...
Nu, el vine obosit. In plus mama-i acasa ziua intreaga. N-are nici o posibilitate s-o dezmierde… si i-i dor de bratele lui. Ea ii simte privirea, intelege ca si el se chinuieste, ca ar vrea s-o atinga, macar accidental, macar atunci cand mama e intoarsa cu fata spre aragaz, cand pregateste dejunul. Asta face, o strange cu doua degete de brat, atingerea seamana mai mult cu o piscatura putin placuta si Ela stramba din nas a durere. Nici timp de ocheade nu mai are, dupa masa, mama imediat il izoleaza in camera lor, lasand-o pe Ela sa spele vesela. Crapa de ciuda, ca n-are ce face.
Faptul ca a cucerit tocmai doua femei… si ca le are la mana i-au sporit siguranta. N-avea cum sa stie despre valurile de gelozie si ura ce bantuiau deja de doua zile in apartamentul lor? El nu asteapta decizia mamei. Cu atat mai mult pe a Elei. El stie ca viitorul, ca orice viitor, este total incert, iar certificarea lui, cu siguranta, se va implini odata cu nasterea copilului: al cui va fi primul – aceea il va avea… ?? Ce competitie aberanta!
Si totul a ramas la discretia timpului… Chiar daca Ela ar naste prima, chiar daca ar aduce pe lume baiatul dorit de Costel, decizia mamei ar fi cea decisiva.
Mama isi constientizase rolul, il luase in serios si pastra o tacere suspecta. O tacere apasatoare, o liniste inainte de furtuna. Numai nu furtuna… de furtuni se temea Costel. Si se purta foarte si foarte frumos cu ambele. Se simtea perfect, desi in suflet era framantat de indecizie: ce va face daca va fi dezavuat ?...
Mama, in tacerea ei profunda, incerca sa-si readune durerile acumulate de-o viata. Constata a cata oara ca femeile i-au furat si-i mai fura fericirea. Intotdeauna se gasea cineva care-i fura barbatul pe care punea ochiul, de fiecare data parca alerga in urma trenului. De ce femeile sunt viclene? De ce fericirea trece pe langa dansa? Ca nu-i unicul caz. O tachina nu atat de gelozia, cat curiozitatea… cu ce sunt ademeniti barbatii? Ce n-are ea si au altele? Pe dansa de ce-o parasesc?
Era foarte incredintata in acest Costel, ca sa fie atat de urat tradata! Avea argumentele ei ca o iubea. Iesea s-o intampine cand venea de la serviciu. Daca n-ar fi iubito, n-ar fi iesit tocmai in statie serile. Bine, in ultimul timp nu mai lucreaza pana tarziu… Dar daca s-ar intampla sa intarzie? Ar mai iesi in intampinare? Trebuie sa-l testeze, dar cum?
O sarcina la varsta ei impune o menajare serioasa... nu alergari si testari.
Regreta ca nu s-a abtinut… si si-a lovit fiica! Este impusa sa inghita si o astfel de tradare!? Sa se injoseasca, sa treaca peste orgoliul ei… De i-ar reusi s-o convinga… s-o scoata din joc cu un simplu avort.
Oare sa-i povesteasca lui Costel despre incident? Poate-i sugereaza vreo solutie?… Da-da! Anume el! Magarul! A facut-o de rusine fata de toata clinica!
Ametita de valtoarea evenimentelor in care se pomenise fara vrerea ei - regreta. Sincer regreta de cele intamplate, regreta ca n-a avut suficienta vigilenta, ca n-a fost capabila sa-si supravegheze fiica, ca n-a putut sa si-o faca prietena, asa cum credea pana mai ieri ca-i este… Cuvintele erau rostite doar in sine. N-avea suficienta putere pentru a-i cere iertare. N-avea putere sa analizeze si sa intocmeasca un plan de conciliere, macar de temperare a ofenselor si ofensivelor iminente. Macar asta i-ar trebui. A gresit lovind-o. N-o intrista faptul ca primise mult mai multe decat daduse. Nu-si putea varsa lacrimile de fata cu ei si se scufunda tot mai adanc in ele. Ar fi vrut racneasca de durere intr-o totala singuratate, nevazuta de nimeni… Cata rusine! Cata rusine mai are sa traga si de pe urma fiicei?… O solutie? Da-mi, Doamne, o solutie!
Da, s-a comportat inadecvat. Nu vedea cum ar putea reveni la starea de mai ieri, cand nici una nici cealalta nu-si cunosteau tainele. Toate ca toate, dar cineva dintre ele, indubitabil, este in plus. Cine? Nu stia cum s-o convinga pe Ela sa se retraga din viata lor. Unde s-o trimita? La cine? Se framanta in mintea ei, fiindca problema, practic irezolvabila, depindea doar de decizia ei.
Nici sa accepte o viata in trei nu era dispusa! Cata perversitate si in acest Costel! Era sincera cand il acuza. Si mai era sigura ca Ela l-a provocat, cine daca nu Ela l-a atras in patul ei!? Asta i-a confirmat-o si agresivitatea de la medic!
Unica solutie ar fi ca Ela sa avorteze. Cu asta ar trebui sa se finalizeze aventura lor.
De unde atata vehementa?! Are toata viata inainte aceasta fata in care-si puse atata suflet! Unde i-i sufletul? De ce ravneste la fericirea ei? Va mai incerca s-o convinga, poate-i cazul sa apeleze si la Dan? Ce socata a fost sa afle ca nu se mai intalneau de vreo trei luni! Ca sa vezi: exact de cand l-a adus pe Costel in casa. Ca Dan de nenumarate ori a incercat sa revitalizeze relatia, mama a aflat-o tot de la el, prin telefon. Ce baiat bun acest Dan, a promis sa-i faca o vizita cu prima ocazie, ca nici el nu intelege de ce a fost respins atat de brusc si fara nici o explicatie.
Asa! Il va implica pe Dan pentru a scoate explicatiile din Ela! Buna idee! Unica! Si Dan s-a lasat ademenit! Imediat va veni ca sa-i auda explicatiile. Nu sa i le ceara! S-o vada, ca ii este dor. Mama spera mult in ajutorul lui.
Ca sa evite orice tip de comunicare, Ela venea tarziu, se retinea oriunde, numai sa nu-si auda, numai sa nu se confrunte cu rivala. Mama, care din vina Elei isi vedea viitorul ei si al copilului ei tot mai incert, incerca s-o provoace la discutii. Fara succes. Tot ea rupse tacerea, telefonand-o. Vroia s-o intrebe cand vine. Incerca sa-i stabileasca o intalnire cu Dan.
S-a mirat Ela, caci dupa incidentul de la obstetrician n-au mai comunicat. Interogari de tipul: cand vii, unde ai fost, nu s-au practicat niciodata. Convorbirea fu foarte scurta, Ela fiind in drum spre casa. Inchise si se gandi: oare ce stire o mai asteapta acasa? Vreun accident teribil cu Costel? Gandurile nebune i se acumulau constant. Simtea ceva si nu pricepea ce. Pana intra in scara.
8
La opt seara era deja intuneric. De doua zile in casa scarii si la intrare nu mai ardea lumina. Costel intra si se impiedica de ceva. Era cat pe ce sa cada chiar. Ca sa vada pe unde sa paseasca, isi aprinse micuta lanterna de buzunar. Facand lumina – o zari pe Ela zacand intr-o balta de sange. Prima reactie fu una care-i solicita o respiratie adanca, a usurare, apoi anunta urgenta.
Medicii legisti, sositi impreuna cu politia, au constat ca decesul survenise cel mult un sfert de ora in urma. In timpul cercetarii locului, Costel fu acela care gasi si arma crimei. Un cutit nou-nout, plin de sange, fara nici o amprenta pe el, fusese aruncat in tufele din fata blocului. Cu el i-a fost aplicata singura lovitura, direct in inima. La autopsie i-au stabilit si termenul exact de gestatie – noua saptamani. Cu o saptamana mai mult decat maica-sa, daca asta mai conteaza.
La interogari si mama si Costel au depus marturii similare, femeia mai demonstrand si abilitati de detectiv. Din calculele ei sub incidenta legii cadea Dan. Procuratura a mai luat drept dovezi concludente si inscriptiile din jurnal. I-au imputat si l-au acuzat de omor calificat pe motive de gelozie anume pe Dan.
Cine totusi a omorat-o pe Ela?
Ah, da! Inca un detaliu. Abia la judecata Costel a aflat despre incidentul de la obstetrician.
26 septembrie – 26 decembrie 2006 |
