Nume prostesti pentru oameni in carne si oase. Ca si cum
ai taia o papusa
de carpe si-ai gasi inauntru:
intestine adevarate, plamani adevarati, o inima care
bate, sange.
Chuck Palahniuk – Bantuitii
unde:
nume prostesti: numele meu prostesc:
mai intai drumul pe holurile nesfarsite ale policlinicii cu plata. demna. cu privirea limpede si fesele intepate de multe siringi din metal .
in corpul asta trebuie sa investesti mai mult decat in cel vechi.
dintr-o limba de uscat ce era, dintr-o fasie rosiatica si stearpa, corpul tau s-a transformat intr-un continent bogat deasupra caruia ploua .
mama stie ca trebuie sa invat mirosul de mere statute, de spirt pus pe julituri si de ceara. sa dansez printre uniforme albe lepadate pe scaunele din oase mascate de un soi infect de musama.
sa ma lipesc toata de usi inscriptionate cu nume care incep cu dr de la dragoste sau de la dracu.
sa ascund sub sacii de dormit rochii de doc
sa raman pe loc. mama stie ca numele ei e echivalentul unui loc fertil de la care te poti astepta oricand sa-ti ofere ceva de mancat de imbracat de baut.
*
iat-o cum se pierde intr-o ramificatie a cladirii din care-mi inchipui ca va iesi stoarsa de puteri si cu 20 de ani mai batrana. iata cum trunchiul meu mic si noduros se indoaie in ritmul trunchiului ei. vad: rochia ei din elastice. multe elastice. aud: sonerii acoperite cu scotch. multe sonerii. scriu: elastice pe sub pullover elastice care nu-mi lasa sangele sa circule liber. si sonerii care se declanseaza aiurea, fara sa fie nimeni adevarat in spatele usii. scriu: numele meu prostesc pe care te bizui numele meu pe care il strigi cand visezi urat numele meu pe care ea l-a ales pentru mine.
parca ma chema olga. parca aveam un metru douazeisicinci. parca ma simteam fericita.
of, nu stiu ce facem aici, crestetul meu e un abajur in care nu se mai aprinde niciun bec – niciunul, voiam sa-ti zic despre mama. stiu ca toata lumea vorbeste asa, despre venele lor care schiteaza panze de paianjen imaginare deasupra orasului, pana ce se innoada la capatul altor vene, mai vechi, mai ruginite, mai groase si mai horjite, dar mama nu e decat una dintre substantele toxice pe care le iei o data cu algocalminul sau ibuprofenul
mama e vie si pielea ei e creponata. inchipuie-ti ceva cretin „ca pe mama vreau s-o mananc. vreau s-o invart pe mama ca pe-un titirez. vreau sa-i scot bratele ca unei papusi care nu vrea sa stea cuminte. vreau sa nu ma mai tina de mana. vreau sa cantam ca cersetorii. vreau sa primim bani cu care sa ne luam niste rochii de mireasa si sa colindam lumea imbracate asa. vreau sa vorbim ca oamenii mari. vreau sa-i citesc revistele cu tipare pentru rochii de femei care-au nascut 2 copii nu mai arata ca in vremurile bune nu mai merg la chefuri nu mai au chef nu mai cunosc decat oglinzi sparte si geamuri aburite in care chipurile lor cu cearcane si riduri sunt expuse cu un fel de mandrie la mana a doua – lichidari de stocuri in vitrinele noastre scapam de ce nu se mai poarta va indopam cu ce s-a demodat.” inchipuie-ti ca am crezut toate astea.
si tata e viu. si bunica e vie. dar pe bunica vreau s-o inchid intr-o cutie si sa iasa de-acolo uneori, ca un clown de care sa-mi fie fricaaa.
azi m-am mai gandit putin la ceea ce pot sa devin. apoi am lasat-o balta. n-are rost, mi-am zis. si am lasat-o balta.
sunt de-o varsta cu mama. sunt asflatul pe care-a calcat mergand la intalniri. am dus-o in patul lui. i-am tipat in ureche: acolo, descalta-te, desfa-ti camasa. un nasture, doi. fii frumoasa. fii foarte frumoasa. lasa-ti parul pe umeri. lasa-ti corpul sa fie mai mare decat mine. mai mare decat gandul la mine. gandul scris cu carioca pe arterele imaginare ale primei papusi - cheala si urata, cu picioare cracanate si zambet cretin. „cum au copiii mici”. iti mai plac papusile astea, mama? nu, sunt urate, tu o sa primesti o papusa frumoasa. tu o sa primesti carti din care sa faci barcute de hartie de ce sa fac barcute de hartie din carti? ca sa pluteasca in sangele ingrosat al primului baiat pe care o sa-l iubesti. si in apa din care o sa soarba ca dintr-un pai.
si?
iti place carnea? o da, toti o mancam cu tacamurile din plastic
primite pe posta de la prietenii nostri care-si transporta sufletele-n rulote
dintr-o parte intr-alta a lumii. dar esti multumita chiar si de cea care se altereaza?
de cea pe care o prajesti deja in tigaile unei vieti destul de marunte?
esti multumita cu bluzele tale largi? cum se lipesc ele de piele ca niste draperii de geam, cum nu le umple nimic pentru ca esti o casa darapanata in care cresc copaci pe care scrijelesti numele copiilor tai? hai mai lasati-ma dreacu cu prostiile voastre.
(...)
esti o mama model. genul careia i se va spune
mi-e dor de tine, mami
sa ne echilibram, mami.
sa alunecam pe balustrade spiralate.
intr-un bloc fara etaje, doar cu trupuri care se asambleaza perfect.
al tau si al lui, si ale noastre.
noi- ca niste paini pe care le tai ca sa faci sandwichuri pentru o mare calatorie.
***
lifturi defecte si lifturi fara cusur.
gemete vii si gemate trucate.
n-am auzit niciodata un geamat veritabil
„fericirea e de spus, nu de auzit”. corpurile noastre sunt feliate acum
mai usor de ascuns printre elementii caloriferelor care ne fac din camerele albe
fara usi si fara ferestre
spatii irespirabile agresive ca niste unghii tocite
corpurile mamelor sunt feliate si frante unse cu antigel cu vaselina si unt
cu lubrifianti cu saliva cu norveea apidermin si sudoare
asadar
e o zi ca un ropot de ploaie. o zi care se invarte in palmele mamei
pana ce i le gaureste : ca un titirez din otel. greu de 2 kilograme. un titirez vopsit cu plumb.
amenintator si sinistru. ca socotitoarea cu bile imense
din curtea scolii numarul 10. o zi ca o plimbare pana la piata dunarea
tarand dupa noi perechi de slapi transparenti
care scuipa apa murdara ca cerneala unor sepii incoltite. strazile astea cu nume de rauri
strang orasul ca niste centuri de castitate. pe streiului, muresului, apoi in uterul impietrit
in hala monstruasa in gunoaiele umede
ale primelor nopti de boala – totul se strange sub mine
iar eu stau in echilibru pe pervazul alunecos al unui balcon de la etajul 10.
draga mami,
fardurile mi se intind deasupra ochilor ca niste echimoze.
numele mi se intinde deasupra actelor de identitate ca o echimoza.
varsta mea, intoarsa, descrie un craniu.
plang foarte mult si ma simt ca si cand as fi stat
toata ziua cu capul sub nisip ca si cand s-ar fi spart de mine multe valuri
murdare, pielea ta roasa ca un tapet retro, innegrit acolo unde adezivul se lipeste de peretele absolut gol
cum buzele iubitului meu se lipesc de corpul meu absolut gol
apa pe care o arunci peste mine ca o ciorba in care ai scapat prea multe zarzavaturi,
toate sunt semne triste ale unei despartiri asteptate.
eu sunt singura bucata de carne dintr-un ceaun pentru oamenii strazi si toti ma privesc jinduind.
eu sunt fetita ta impachetata in mostre de material in dulciuri kandia si scuze cretine.
eu sunt anexa ta plina de mal si de balega. si ca mai demult, te fac de rusine
ascult ce inganai tu pe drum spre piata. coloana mea se stramba ca scurtatura pe care
mergem spre piata. coloana mea e identica celei de sub carnea roz din care
am fost invatata ca ma trag. cantecul meu e una din hemoragiile alea
imposibil de localizat. te doare? spune: te doare?
cu asta imi vei distruge corpul de copil. il vei darama
ca pe un robot din cutii de tigari.
credeam ca o sa mai cresc.
organele imi explodeaza pe rand si in locul lor cresc coji de sapun
repere pentru un specimen nou- nout si curat
mult diferit de tine. organele vechi se aliniaze pe planse din musama
din care femeile de la tara isi croiesc bucatarii si incaperi
„doar pentru ele”. corpurile vechi sunt puse unul in spatele celuilalt
ca manechinele deteriorare prea mult ca sa mai poata purta
haine de seara si rochii de cersetoare.
2.
pe plaja deschisa ca o gura de animal flamand
in care oamenii sunt colti stralucitori /canini antrenati sa sfasie/ sa macine
sa ma faca una cu maldarul de oase prost sudate
pe care le-ai expulaz inainte macar ca gelatina de deasupra lor
sa devina substanta elastica si flasca ce mi se zbenguie acum
pe sub haine/ pe nisipul tern
ca fata ta cand m-ai condus la autogara
si inima mea era noua mea camera
alba si micaciun loc al meu/ doar gandacii de bucatarie in care se prefac
lucrurile fara rost in care o sa-mi indes goliciunea
ca pe un sac de cartofi intr-o punga de rafie.
vreau sa fiu
o sirena in bazorelief cu midii in loc de ochi si cioburi de scoica
tasnind de sub sani obscen si destul de ridicol. vreau sa traiesc sub nisip
intr-o criza de plans continua intr-o ciorba sleita din ce in ce mai sleita
sa vii din spate cu ceva cald si moale cu ceva rece si ascutit
care sa-mi reteze putin cate putin din par si din inima
cu ceva linistitor in gura ca un damf placut de bere si guma turbo.
in parcul neted ca obrazul tatei
minus taieturile si bandajele subtiri ca niste bavetici pentru sangele lui
mai visiniu si mai aspru decat al tau
vreau sa fiu o gramajoara de frunze care miros a ceai de musetel
a chimen si
un specimen nou-nout
mult diferit de tine.
3.
zilele insorite si plajele pe care alergam sunt
ingropate in terenul de zgura din spatele blocului. picioarele mele
sunt tatuate cu varice exact ca ale tale
harti hidrografice si lanturi trofice suna spart
pe sub pielea subtire si slab vascularizata
al unui corp de oraseanca destul de putin scolita
destul de putin admirata. draga mama, tu nu stii
cat praf se depoziteaza pe imaginea mea din oglinda.
draga mama, tu nu stii cati bolovani imi limpezesc ferestrele
***
visez ca esti o musca
te foiesti intr-un asternut proaspat scrobit.
furioasa, infipta intr-unul dintre firele care starnesc
taraitul enervant si persistent al unei sonerii roz ca o unghie scurta
acumuland inca mult jeg si pamant acumuland mizeria nefericirea
sub o carne mai neagra decat pupilele noastre
furioasa , cu sangele
intins peste petcele de linoleum pe care am scris cuvinte obscene
microscopicele noastre cuvinte obscene ca niste ochi cascati sub apa plina de clor
a bazinului de inot reiei predici si vocalize
din copilarie din adolescenta din noptile calde
cu sexul umed ca trufa unui caine viguros plin de curaj
cum eu nu sunt. te asezi dupa urechea mea si bazai pana cand nervii mei
devin meniul de baza al unei zile bolnavicios de calde/ mananci si scuipi voaspele
mananci si zici ca arat din ce in ce mai rau
ca arat ca si cand as fi plans
dupa un tip dupa un barbat dupa un mucos de copil
sorbi din cafea
cafeaua e una cu sucurile gastrice ale maselor gelatinoase care mi se inghesuie in uter
cafeaua e una cu bezna de deasupra mea |
