Mitos MICLEUSANU

Anabela

- Urmatorul!
- Se poate?
- Va rog, intrati, intrati...
- Buna ziua.
- Buna ziua, luati loc. Ce fetita frumoasa aveti! Cum te numesti puisor?
- Anabela.
- Anabela? Foarte frumos, foarte frumos. Citi ani ai Anabela?
- Cinci ani si jumatate..
- Minunat. Va ascult doamna.
- Domnule doctor, acum trei zile, fetita mea s-a plins de dureri acute la ceafa. A dormit foarte rau, iar aseara, a lesinat in baie sarmana. A vomitat. M-am speriat tare de tot. Ce poate insemna asta?
- Pai, sa vedem ce spune fetita. Anabela, povesteste-mi te rog, cind ai simtit prima data durerea? Unde si cum?
- Am simtit durerea... Aici... Nu stiu, sau nu... Ba nu, alaltaieri.
- Alaltaieri? Mamica ta spune ca ti-a fost rau acum trei zile.
- Ea nu este mamica... Mamica mea a murit!
- Vai, Anabela... Cum poti spune una ca asta. Nu-i adevarat. N-o ascultati domnule doctor, eu sunt mama ei! Nu stiu de ce vorbeste asa...
- Stati putin doamna... Lasati-o sa vorbeasca. Trebuie sa-mi dau seama de anumite lucruri... Povesteste-mi Anabela, unde este mama ta?
- Mama mea este sub pamint, adinc adinc... Acolo e intuneric, asa... Mai intuneric decit atunci cind tii ochii inchisi, mai frig decit noaptea cind fugi prin padure cu ochii inchisi si cu degetele inghetate. Pina la peretele de fier...
- Anabela, ce-i cu tine? Domnule doctor!
- Doamna, va rog sa nu intrerupeti fetita, va rog mult! Daca doriti s-o ajut. Spune Anabela, povesteste-mi...

- Mmmmm... Eu nu stiu... Ah. Nu stiu ce...

- Mama ta, unde-i mama ta?

- Mama e acolo, sub pamint... Acolo e intuneric si frig si umed, ca intr-o burta de fetita. Eu stiu... Mama e acolo, adinc... In intuneric. Dar sa stiti ca dupa ochii mamei se ascunde o cireasa alba. Dupa un ochi se ascunde o cireasa alba si dupa celalalt ochi se ascunde o cireasa alba. Iar dupa cireasa se ascunde o musca neagra care vrea sa inghita cireasa. Musca vine la mine in fiecare noapte si-mi spune poezii...
- Poezii?
- Da.
- Ce poezii iti spune musca?
- Nu stiu, eu nu vreau...
- Hai puisor nu te rusina, spune-mi ce poezii iti spune musca? Te rog.
- Musca spune poezii bucuroase.
- Poezii bucuroase?
- Nu, nu... Poezii triste, foarte triste, ca sa nu poata dormi mama in pamint, ca sa nu poata visa cirese albe, eu nu pot fara cirese.
- Ce poezii spune musca, tii minte?
- Da, tin minte, musca spune poezii triste. Mie mi-a spus poezia moale.
- Cum?
- Poezia moale. Despre capul pruncusorului din burta mamei ingropate, iar acolo in capul pruncusorului este cuibul mustei, dar musca nu-i neagra, ea nu-i musca... Ea spune: «Groapa, groapa, groapa groapa.» Asa spune musca poezii, dar musca nu-i neagra... Ea se ascunde in capul pruncusorului, iar pruncusorul zimbeste, pruncusorul din scorbura. Pruncusorul din scorbura e rece.
- Anabela, nu mai plinge.. Hai puisor. Linisteste-te. Doamna, ar fi bine sa.
- Pruncusorul din scorbura mi-a spus ca mama nu stie sa cinte... Asta nu-i drept. Mama cinta sub pamint si-mi spune povesti. Eu imi lipesc urechiusa de covor, noaptea si aud povestile. In fiecare noapte.
- Anabela...
- Mama l-a mincat pe tata, tata a mincat-o pe bunica, bunica a mincat pruncusorul din scorbura... Pruncusorul din scorbura mi-a mincat piciorusele si minutele. Pruncusorul din scorbura mi-a sarutat pasarica...
- Anabela...
- Doamna, va rog!
- Pruncusorul a mincat musca. Toti pruncusorii au capurile moi fiindca au mincat musca. Eu am mincat cirese cu nenea...
- Cu cine?
- Cu nenea bolnav, care vine noaptea. Nenea aduce lapte si bomboane din padure. El mi-a spus ca sunt fluture, dar mama nu crede, fiindca a plouat si i-a intrat pamint in gura. Nenea mi-a ros unghia. El este foarte frumos, seamana cu ursuletul meu, dar se misca... Ursuletul meu nu se misca de frica. Eu ma misc de frica, dar nu sunt fricoasa, cind ma doare, eu spun: «Groapa, groapa, groapa groapa...» Si imi trece. Eu vreau in groapa. Vreau cu nenea, sa dorm in pamint. Eu nu vreau aici. Aici e frig... Unde-i mama? Mamaaaa...
- Anabela, puisor... Eu sunt, eu sunt mama! Doamne, ce se-ntimpla? Domnule doctor, de ce spune asemenea lucruri? Ce are fetita mea?
- Doamna, nu stiu ce sa va spun. Am impresia ca fetita dumneavoastra... Mmmm...
- Ce are?
- Greu de spus... Nu vreau sa va sperii, dar poate fi ceva mai greu. Dincolo de aparenta unei imaginatii defazate. Asta tinind cont si de durerile la ceafa. In cel mai rau caz, poate fi vorba despre o schizofrenie paranoida, halucinatii sau delir mistic, probabil... Cred totusi, ca e devreme sa ma pronunt definitiv. Fetita e foarte sensibila, are inclinatii spre depresie. Sunt multe aspecte, as sugera un tratament, dar in primul rind, incercati sa comunicati cu ea, s-o ascultati, sa n-o contraziceti. Fetita are nevoie de multa atentie si compasiune, mai mult decit un tratament medical sau o internare. Din pacate, la virsta ei, Anabela stie niste lucruri care o framinta, o chinuie.
- Poftim?
- Fetita stie niste adevaruri pe care noi le ascundem. Cit n-ar parea de straniu, doamna, tocmai noi suntem cei mincinosi, noi deliram si aberam in corectitudinea si aparenta noastra normalitate. Mai putin ea... Incercati sa n-o contraziceti niciodata, ascultati-o cu atentie, deoarece spune adevarul. Si eu il cunosc pe pruncusorul din scorbura, si eu cunosc musca!
- Domnule doctor, nu va inteleg..
- Nici n-o sa intelegeti doamna... Mortii nu inteleg! Aveti prea mult pamint in urechi ca sa auziti, aveti prea mult noroi in cap ca sa intelegeti... Mamele ingropate trebuie sa se odihneasca cu zimbetul pe buze, nu sa incerce sa inteleaga ceva. Toti cei ingropati trebuie sa se odihneasca in pace, cu zimbetul pe buze. Groapa...