Coca Breanski: Astazi eu ma insor.
Mama: Ce?
Coca Breanski: Iti spun ca astazi eu ma insor.
Mama: Ce tot spui?
Coca Breanski: As-tazi-ma-in-sor!
Mama: In? Ce-i aia in?
Coca Breanski: In-su-ra-toa-re!
Mama: Re? Ce-i aia re?
Coca Breanski: Nu re, ci in-su-ra-toa-re!
Mama: Cum aia nu re?
Coca Breanski: Asa, nu re si gata!
Mama: Ce?
Coca Breanski: Nu re si gata. Intelege! Nu re!
Mama: Din nou acest re. Eu nu inteleg la ce bun acest re.
Coca Breanski: Ptiu! In si re! Ce-i aia in? Oare chiar nu intelegi ca a spune pur si simplu in n-are nici un sens?
Mama: Ce tot vorbesti?
Coca Breanski: In, zic, e alogic!!!
Mama: Lo?
Coca Breanski: Dar ce se intimpla, la urma urmelor! Cum de reusesti sa auzi doar o particica a cuvintului, si inca pe cea mai ridicola: lo! De ce anume lo?
Mama: Iata ca din nou lo.
Coca Breanski o sugruma pe mama-sa.
Intra logodnica Marusia.
(1933) |
