Baiatul se saturase, asa ca ultima bucata de sandvis a lasat-o pe masa si a dat sa se ridice.
Intra maica-sa. Cum vine asta? Nu se lasa mincarea in farfurie. Ia si maninca. C-o fi, c-o pati. Nu exista, maica-sa il apuca de falca si il sileste sa inghita restul de sandvis. Apoi scoate din punga un hamburgar. Copilul se zbate, incearca sa scape. Dar maica-sa il tine ca-ntr-un cleste, in miinile ei puternice. Ii baga hamburgarul pe git, aproape intreg. Copilul se ineaca, dar una-doua scatoalce il incurajeaza sa inghita totul. Urmeaza al doilea hamburgar, apoi al treilea si al patrulea. Cu esofagul largit, aproape ca nu mai simte trecind super-ul, tresare cind i se duce ca o gilca inspre stomac deluxul. Un pic are de furca maica-sa cu royal-ul, care coboara greu. E nevoita sa i-l indese cu furculita, care aluneca si aproape o scapa, dar reuseste s-o prinda la timp. A uitat ketchup-ul si maioneza, asa ca le arunca la repezeala in urma royal-ului, fara sa le mai scoata din pliculete. Foile de salata le vira ca si cum ar fi somoioage de hirtie, pina ce dispare tot verdele din cavitatea bucala. Stie ca nu-i plac cruditatile, insa verdictul nutritionistilor e implacabil: fac bine la digestie. Il sterge pe la urechi cu gesturi repezite si nu intocmai delicate, da' de, doar n-o sa stea toata ziua dupa el. Copilul observa cu ochii bulbucati de groaza cum maica-sa pregateste acum gallon-ul de cola. Un polonic de zahar, zece cuburi de gheata cu elefantei ("un pahar de cola / ma mentine treaz / este cool si rece / iar eu sunt viteaz" - asa suna spotul publicitar, acela cu copilul prezentatoarei de la ora 19, calare pe un elefantel si cu o sabie de plastic in mina). Copilul geme, nu reuseste sa se ridice, vrea sa plinga, produce un zgomot dezarticulat, care urca crescendo. Mama pregateste pilnia, o aseaza cu grija, sa nu-i ciobeasca iar un dinte, ca astia din fata nu mai sunt de lapte, si e mai bine sa fie prudenta. Lichidul gilgiie din belsug. Din cind in cind, se vede cite un cubulet de gheata umflind marul lui Adam in trecerea lui. Copilul bolboroseste, din cind in cind cola vine inapoi, si atunci mama trebuie sa astepte cu rabdare sa se scurga totul, si reincepe sa toarne. A terminat in mai putin de cinci minute. Satisfacuta, trinteste gallon-ul in containerul de reciclabile-plastic. Se imbraca, se rujeaza grabita in oglinda, isi aranjeaza o suvita-doua, nu-i place cum ii sta in dimineata asta, are cearcane insa nu-i timp de aplicat fond de ten, ca daca nu iar pierde autobuzul, sa fii cuminte si sa-ti faci temele, copilul a ramas pe scaun rasturnat pe spate, cu gura deschisa ca un peste, respira greu, ii vor trebui citeva ore ca sa-si vina in simtiri si sa se poata tiri pina la baie, unde va incerca din nou sa-si bage degetele pe git si sa evacueze ce n-a fost deja digerat, barem stie ca pina la cina poate fi linistit, gustarea de la ora patru o va arunca pe geam, ca de obicei, trebuie sa-si perfectioneze cumva planurile de evadare, pina acum l-au prins de fiecare data in mai putin de cincisprezece minute, acum insa mintea lui incetosata de grasimea in care isi fac loc pliciuri de cola nu poate produce mare lucru, cauta cu mina grasuta telecomanda si intoarce cu sila capul catre televizor.
|
