"Mamelor” e singurul cintec al Sarmalelor Reci caruia nu i-am compus eu versurile. Eu le-am cules! Le-am cules ca un etnolog adevarat, caci „Mamelor” e un cintec din folclorul urban, din acela caruia i se atribuie „autorul anonim”. Este un cintec de cersit, cintat de copii in anii '90 in metroul bucurestean si, mai rar, in transportul de suprafata.
Exista doua variante ale cintecului: una mai alerta, mai apropiata de muzica populara tipica; si alta mai lenta-lalaita, mai spre muzica usoara gen Mirabela Dauer. Sarmalele optasera pentru prima varianta, care se preta de minune la stilul punk rock.
Pe atunci mai tot bucuresteanul stia cite un crimpei din „Mamelor”; dar putini erau cei care cunosteau textul integral. Iar eu aveam sa fiu unul dintre ei!
Nu mi-a fost greu sa culeg cintecul: era de ajuns sa merg cu metroul si sa ciulesc urechile. Dar n-a fost nici usor: intervalul dintre statii nu le ajungea micutilor rapsozi ca sa cinte toate strofele, cap-coada, asa ca isi retezau cintarea in momentul de incetinire a metroului, cit sa le ramina timp sa mearga cu mina-ntinsa pe la fiecare pasager. A trebuit asadar sa recompun sirul versurilor, reunind toate fragmentele prinse. Am dedus o ordine epica si cit de cit logica a cintecului. Oarecum ilogic rezulta pasajul in care copilul abandonat isi indemna mama sa se dea jos din tren si sa-i scrie o scrisoare, in caz ca drumul pina la orfelinat se dovedeste prea lung:
[...]
Ia trenul accelerat
Si vino la internat.
Daca vezi ca e departe
Da-te jos si scrie carte,
S-o citesc la dormitor
Cu lacrimi in ochisori
[...]
Ce rost avea ca, odata plecata pe drumuri, biata femeie nici sa nu ajunga la destinatie, si sa mai si nimereasca intr-o gara straina... doar ca sa ce? – ca sa trimita o scrisoare (arhaic numita „carte”, ca in Scrisoarea III...), care oricum i-ar parveni destinatarului cu o intirziere inca si mai mare? – Asa, de dragul dramatismului...
De la un copil la altul se intimpla sa difere cite un cuvint, cite o sintagma, cite o rima. Am optat pentru variantele cele mai raspindite. Incercam totodata sa deduc intentia vreunui textier cult (si ocult) care, de la centru, redacta versuri pentru reteaua de recitatori trimisi cu mina-ntinsa (pe vremea aceea nu aparuse filmul Filantropica, in care Gheorghe Dinica joaca rolul verosului impresar de cersetori).
Prelucrarea punk rock a “Mamelor” a facut parte din repertoriul Sarmalelor Reci inca de la inceput, din 1993. A fost multa vreme singurul cover al trupei si includerea lui printre celelalte cintece sarmalesti a fost considerata de catre fanii intelectuali ca un denunt al situatiei alarmante a copiilor strazii. Nici colegii mei muzicieni, nici eu ca textier nu am contrazis aceasta interpretare. Mare parte din public a vazut in acest cintec o “caterinca”, o intentie ironica fata de mizeria sociala in care traiam cu totii. Nu am contestat nici aceasta acceptie.
Insa alegerea acestui cintec a avut un sens secret, revelabil doar pe subtilele cai ale muzicii, niciodata insa redat manifest… niciodata pina acum: anume ca noi, artistii, sintem - in fata publicului - niste cersetori. Ne-am ferit sa strigam acest mesaj intr-un mod prea patetic, prea fatis, prea vadit cersetoresc. Astazi insa, cind moda “punk-rodiilor” a atins apogeul, dezvalui acest mic secret pentru cei care vor sa stie de unde anume s-a plecat si ce anume s-a dorit. Vorba aceea, “daca vezi ca e departe / da-te jos si scrie carte”...
MAMELOR
Mamelor din lumea-ntreaga,
Eu va dau un singur sfat
Nu lasati copii pe strada
Din cauza lu' barbat.
Caci copilul fara mama
E ca frunza fara plop.
Azi se naste, maine moare
Si nu-l poti uita de fel.
Cand ai o mama,
N-o poti uita.
Fie buna, fie rea
E totusi mama ta!
Cand ai o mama,
N-o poti uita.
Fie buna, fie rea
E totusi mama ta!
E totusi mama ta!
Mama, de ti-e dor de mine
Ia trenul si vin' la mine.
Ia trenul accelerat
Si vino la internat.
Daca vezi ca e departe,
Da-te jos si scrie-o carte.
S-o citesc la dormitor
Cu lacrimi in ochisori.
Cand ai o mama,
N-o poti uita.
Fie buna, fie rea
E totusi mama ta!
Cand ai o mama,
N-o poti uita.
Fie buna, fie rea
E totusi mama ta!
E totusi mama ta!
(solo)
Trista este caprioara
Ratacita printre munti.
Dar mai trist este copilul
Care nu are parinti.
Cand ai o mama,
N-o poti uita.
Fie buna, fie rea
E totusi mama ta!
Cand ai o mama,
N-o poti uita.
Fie buna, fie rea
E totusi mama ta!
E totusi mama ta!
(solo)
Cand ai o mama,
N-o poti uita.
Fie buna, fie rea
E totusi mama ta!
Cand ai o mama,
N-o poti uita.
Fie buna, fie rea
E totusi mama ta!
E totusi mama ta!
E totusi mama ta!
E totusi mama ta! |
