Eva NEGRU

SECOND-HAND STORY

Personaje

Patronul Second-Hand
Angajatul 1
Angajatul 2
Angajata 1
Angajata 2
Sotia Patronului Second-Hand
Copilul 1
Copilul 2
Tinarul Talent
Membru de Partid (responsabil de subvetiile la igiena)
Un Membru al Concurentei
Chelnerul
Mai multi Membri ai Concurentei

ACTUL I
 

Scena 1
 
O camera intr-un apartament la ultimul etaj dintr-un bloc comunist al Romaniei post-decembriste. Se vede o parte din hol si doua usi inchise. Iarna. Inauntru e la fel de frig ca afara. Se vad aburii respiratiei. Patru birouri. Pe trei dintre ele sint calculatoare Pentium 1; merg foarte greu si se restarteaza din jumatate in jumatate de ora. Pe al patrulea birou se afla un Pentium 4, aproape ultima generatie, dar si el e foarte uzat; pe el e lipita o hirtie pe care scrie: second-hand, 0721 55 55 55 si www.second-hand.ro; pe fiecare birou se afla cite un telefon. Peste tot sunt asezate cutii, unele inchise, altele deschise, lasa sa se vada suluri de hirtie igienica, de diferite marimi si culori. Cei patru angajati stau apatici in fata calculatoarelor uitindu-se  in tacere la monitoare, dar fara sa faca nimic. Telefoanele suna din cind in cind, dar nimeni nu raspunde.

Angajatul 1 (se uita la ceas si vorbeste pe un ton semiadormit, aproape robotizat): Iar au trecut 10 minute in care nu am facut nimic. Nu uitati sa le treceti in caiete. Patronul stie, si daca nu stie, trebuie sa stie, nu trebuie sa ascundem nimic de el. Haideti, notati si treceti la munca... sa muncim, sa muncim, sa muncim.
Angajatii deschid niste registre groase si incep sa noteze. Rostesc fiecare litera si cifra in timp ce scriu. Lasa senzatia ca sunt robotizati si se umanizeaza treptat  pe masura ce scena se desfasoara.
Angajatii (in cor): As-tazi, 3 de-cem-bri-e, am fa-cut o pa-u-za de staat de-gea-ba, de ze-ce mi-nu-te, la ora do-ua si trei sfer-turi.
Angajata 1: Auzi? Da’ de unde stii tu ca patronul stie tot? Ti-a zis el sau te-ai gindit tu asa???
Angajatul 2: Da! Ia spune!... Are vreo camera pe aici? (se ridica si incepe sa se uite prim colturile camerei) Sau poate are vreun turnator pe aici... (se apropie de Angajatul 1, se apleaca peste umarul lui si-l priveste in fata, apoi se intoarce la locul lui si se trinteste pe scaun)
Angajata 2: Da’ stiu ca v-au ramas sechele, nu gluma... Hai, treceti la munca... Altfel raminem in urma cu planul si iar ne taie din salariu.
Angajata 1: Oricum ne taie din salariu... Ne taie zece minute de pauza.... (se uita la ceas) cinci minute de vorba si oricum, orice vorba aici e vorba aiurea...
Angajatul 1: Aiurea’n tramvai... Gura!!!
Angajata 1: Tu sa nu-mi zici mie gura, ca nu dormi in apartamentul asta... si cind iesi afara... acolo e alta lume....
Angajata 2 (zimbind ironic catre Angajatul 1): Sa zicem asa... o lume de 2 metri si 100 de kile... Chiar daca iti scuipa seminte in cap si tot iti face cucuie.
 Angajatul 2: Ha, ha, ha.... Doamnelor.... doamnelor... sa fim blinzi cu semenii nostri batuti de soarta... Mai ales cind au dreptate... tre’ sa muncim ca altfel....
Angajata 1: Altfel ce? Ca luna asta nu am putut sa cumpar decit trei piini si doi cartofi.... I-am gatit odata si am mincat toata luna. Apa nu am baut decit intr-o zi...   s-au dus copiii sa ceara la vecini ca....
Angajata 2: Ei da, daca nu platesti facturile la timp... normal ca ti-o taie... Io nici atita n-am avut...
Angajatul 1: Si o sa avem si mai putin luna asta daca nu incetati vorba si nu va apucati de munca...
Angajatul 2:  Si odata ce v-ati apucat sa va tineti bine de ea si sa nu va dati drumu cu nici un chip....
Ceilalti angajati nu aud ultima replica. Muncesc cu indirjire ignorindu-se.
Angajata 1 (se ridica, isi ia registrul sub brat si se indreapta spre una dintre usile de pe hol. Dupa un timp se aude apa curgind si femeia iese cu registrul sub brat si se aseaza nervoasa pe scaunul ei): Cine a fost inaintea mea la buda?
Angajatul 2: De ce madam? Ti s-a parut ca a consumat prea multa apa?
Angajata 1: Ba aci e buba, ca n-a consumat deloc.... Pe voi nu v-a invatat mama voastra sa trageti apa dupa ce...
Angajata 2 (imitind, maimutarindu-se): Pe voi nu v-a invatat mama voastra... Unu... nu cred ca e cineva aici care sa nu stie cind se trage apa, doi... sa nu te iei de mama noastra... si in final trei... iete ca n-a fost nici unu dintre noi... ca mai bine ne tinem decit sa consumam apa la servici...
Angajatul 1: Si sa ne taie din salar, biensure. (tifnos) Ce, parca nu ai vazut si tu ca nu s-a ridicat nimeni... Da’ daca vrei sa stii neaparat... iti spun, na! A fost sefu’...
Angajatul 2: El nu trage apa, ca sa nu acopere din banii lui pierderile din retea.
Angajatul 2: Si unde ai mai vazut tu un sef carind dupa el registre pentru consum... Nu-ti dai seama cit s-ar chinui, saracu’!
Angajatii, mai putin Angajata 1: Ha, ha, ha (hohotele sint atit de zgomotoase incit se clatina birourile)
Angajata 1: My apologies... Da’ voi cum de rezistati asa... doispe ore... ca eu....
Angajatul 1: Si aici, ca in orice, madam, experienta isi spune cuvintul. Pe vremuri nu era chiar asa de rau... Da acu’ ca a mai imbatrinit si sefu’...
Angajatul 2: Si mai sint si subventiile astea nenorocite care nu mai vin.
Angajatul 2: Si costurile de productie care nu se acopera... si concurenta care e cu un pas inaintea noastra....
Angajatul 1: Noi sintem mai vechi in meserie si stim cum era odata... Da’ acu’... asa e acu’ si tre’ sa ne adaptam... ca nu mai gasim noi asa un job la caldurica... (sufla si in aer se vad aburi)

Scena 2

Aceiasi si Patronul Second-Hand, seful lor. Patronul Second-Hand intra in scena pe a doua usa de pe hol. Este un barbat intre doua virste, cu o chelie foarte pronuntata. Hainele ii sint foarte ponosite si de la intrarea lui in scena va mirosi puternic a magazin de haine second-hand.

Patronul Second-Hand: Uf! ce frig e afara, credeam ca nu mai ajung. A... munciti, munciti...
Angajatii: Salut sefu’.
Angajatul 1: Muncim sefu’, muncim...
Patronul Second-Hand: Si respirati, respirati...
Angajatul 1: Mai respiram sefu’, mai respiram...
Patronul Second-Hand: Bine, sa nu treceti azi in registre de cite ori ati respirat,   ne-am inteles?
Angajatul 2: Da sefu’, da’ de ce?
Patronul Second-Hand: Asa, ca ati mai incalzit oleaca aici... Nu ca n-ar fi cald si fara... da’ cu cit e mai cald, cu atit mai bine... si voi munciti mai cu spor, nu e asa?
Angajatii:  Asa e sefu’.
Patronul Second-Hand (se duce grabit spre un vraf de cutii. Ajuns linga ele, se uita banuitor la angajati, se strecoara cu grija in spatele lor si iese repede, uitindu-se in continuare banuitor in jur, apoi isi indeasa cu grija o bancnota de o suta de mii de lei in buzunar): Si merge munca, merge? Sa-i dati bataie ca se apropie tirgul. Daca nu sintem gata nu mai vedeti salarii pina la primavara.
Angajatul 1: Merge sefu’, merge... Ce sa facem... muncim.
Angajata 1: Da’ unde te grabesti asa sefu’? E cumva vreun sold la cartofi? Ia zi?
Angajata 2: Zi sefu’, sa-l trimit si io pe barbate-miu, ca ne-ar prinde si noua bine...
Patronul Second-Hand: Sold la cartofi... ha, ha... Ia te uita la ce va sta voua mintea! (suparat) Ĩn loc sa va ginditi la munca, va ginditi la cartofi... Da’ ce ma, cartofii sint pentru prapaditi ca voi? Ha?! Sint scumpi ba cartofii, ca doar sint brend de tara... incultilor!
Angajatul 2: Da’ atunci unde te grabesti sefu’. Ne zici sau nu ne zici... hai, ca ne tii din treaba...
Patronul Second-Hand: Pai sint solduri, da nu la cartofi, sint solduri la haine...
Angajata 1: Unde sefu’?
Patronul Second-Hand: Pai, stiti magazinul ala... ala de la intersectia dintre bulevardul Carol cu Petru Groza?
Angajatul 2: Care Petru Groza sefu? Ĩn ce an traiesti?
Angajata 2: Nu se mai cheama Petru Groza sefu’, acu’ se cheama... aaaaa, se cheama bulevardul BUNÃSTÃRII!
Patronul Second-Hand: Petru Groza.... Bunastarii... scurt pe doi, noi sa traim bine.
Angajata 1: Da’ ce magazin sefu’? Ca io nu stiu nici nu magazin pe Petru Goza...
Patronul Second-Hand: Nu stii... nu stii... E magazinul ala... ala de second-hand.
Angajata 2: Da’ ce sefu’, iti cumperi toale?
Patronul Second-Hand: Da, tre’ sa vina tirgul si am nevoie de haine noi. Doar nu vreti sa zica concurenta ca sintem in pragul falimentului.
Angajata 2 (aparte numai pentru angajati, dar suficient de tare incit este auzita si de patron): Mai bine era sold la cartofi.
Patronul Second-Hand: Ha, am auzit asta... numai la cartofi va e gindul... (se chirceste putin) sa nu mai aud de cartofi... Uite, din cauza vostra m-a apucat acu’ diareea... (se repede spre usa de la baie). Cartofi! Auzi!
Angajata 2: Damn it! Daca nici de data asta nu trage apa...
Angajatul 1: Sttt! (panicat) Nu mai vorbi asa de tare ca ne bagi la belea. Sefu’ are totdeauna OKS-ul si TCP-ul la maxim.
Angajata 2 (catre Angajatul 2, in soapta): Ce vrea sa zica asta, ca io nu inteleg nici sa ma tai.
Angajatul 2 (in soapta): Adica ochiul cit sarmaua si timpanul cit casa... pricepi?
Patronul Second-Hand (tipind din interiorul toaletei): Hei, voi de acolo, ma auziti?
Angajatii (in cor): Da sefu’. Te-auzim.
Patronul Second-Hand: Io m-am gindit ca tre’ sa facem ceva pentru tirg, sa le rupem gurile la toti. Tre’ sa aratam concurentei ca noi ne-am integrat deja in Europa. Ma gindeam sa va dau prime pentru ideile care erau bune. Da’ acu’ mi-au venit mie niste idei...
Angajatul 1: Ce idei sefu?
Patronul Second-Hand: Tu ia un pix si scrie!
Angajatul 1: Bine sefu’. Scriu.
Patronul Second-Hand: Trebuie sa producem hirtie igienica pentru orice buzunar. Ai scris?
Angajatul 1: Da sefu’. Fiecare cuvint.
Patronul Second-Hand: Trebuie sa producem hirtie igienica pentru orice membru al societatii noastre. Sa-mi aduca si mie cineva un sul, ca asta s-a terminat. Ce faci? Scrii?
Angajatul 1: Scriu sefu’. Sa-mi aduca si mie cineva un sul, ca asta s-a terminat.
Patronul Second-Hand: Nu dobitocule! Asta nu trebuia sa scrii... si aduceti-mi mai repede sulul ala.
Angajatul 2 se ridica, ia un sul dintr-o cutie, merge la usa de la toaleta, o intredeschide si vira sulul. Patronul ia sulul. Angajatul 2 inchide usa si se intoarce la locul lui.
Patronul Second-Hand: Hirtia igienica produsa de noi trebuie sa fie de marimi diferite... ca sa se poata identifica cu ea atit copiii cit si adultii. Trebuie sa aiba culori diferite pentru gustul fiecarui consumator. Ai scris tot?
Angajatul 1: Da sefu’. Da’ zi mai rar ca mi-a amortit mina.
Patronul Second-Hand: Trebuie sa facem o categorie si pentru clasa conducatoare. O hirtie igienica pentru guvernantii si parlamentarii nostri. Trebuie sa fie hirtie igienica de lux... asa ca o sa fie, o sa fie...
Angajatul 2: Transparenta sefu’. Transparenta ca tot ce fac ei, saracii... pentru binele nostru... pentru tarisoara noastra.
Patronul Second-Hand:  Bravo! Asa va vreau.... creativi... (aparte) Io nu m-as fi gindit la asta. Nu e prost degeaba asta. Cum va spuneam, sa facem hirtia igienica transparenta, de lux.... si fara nici un fel de asperitati.
Angajata 1: Normal, n-am vrea sa se zgirie la gura... nu?
Angajata 2: Aici vorbim de hirtie igienica, nu de servetele.... De alea se ocupa biroul 2.
Angajata 1: Da de unde sti tu ca...?
Patronul Second-Hand: De asemenea, trebuie sa facem o categorie si pentru clasa muncitoare... Sa poata tot omu’ s-o foloseasca.... Trebuie sa fie o hirtie... d’asta, reciclabila...
Angajatul 2: Mai bine second-hand, sefu’... ca numai d’asta or sa poata cumpara...
Patronul Second-Hand: Ei! Bravo! O sa-ti dau o prima pentru ideile astea...Da’ pacat ca nu stiu care esti... Voi n-ati lasat intreaga nici o revista aici? N-am ce citi. Nu v-am spus io ca intiia noastra grija trebuie sa fie cultura? Ca treaba noastra principala e sa ne culturalizam pe noi insine? Nu v-am spus ma incultilor?! De ce ati consumat toate bucatile interesante din revista asta... (iese din toaleta fara sa traga apa. Angajatii il privesc mustrator, dar el este aproape in transa) Asta e! Sint genial! Sint genial ma incultilor... nu meritati voi sa aveti un sef ca mine.
Angajatul 1: Asa e sefu’ io mereu am zis ca esti genial si mai ales ca ai intotdeauna dreptate.
Angajata 1: Auzi sefu’, nu te-ai plictisit sa ai intotdeauna dreptate?
Patronul Second-Hand: Gura, io vorbesc acu’!
Angajatul 2: Ce idee ti-a venit sefu’? Hai zi, nu ne mai tine pe jar.
Patronul Second-Hand: O sa facem hirtie igienica imprimata, idiotilor.
Angajata 2: Cum imprimata sefu’? Cu floricele, cu animale sau cu figuri geometrice?
Patronul Second-Hand: Pai ce va spun io ma mereu? Ha!? Nu va spun io mereu ca treaba noastra principala e sa ne culturalizam pe noi insine?
Angajatii: Ba da sefu’.
Patronul Second-Hand: Pai de ce ma numai noi sa avem acces la cultura? E frumos asta? E democratic? De ce ma, sa nu aiba toata lumea acces ma la cultura... Zi ma de ce?
Angajatii: Pai nu stim sefu’.
Angajatul 2: Da’ democratic nu e.
Patronul Second-Hand: Si cind e ma omul cel mai inspirat sa citeasca? Vedeti ca nu stiti? Cind e ma, el singur cu el si cu organismul lui, cu mintea lui? Pai sa va spun io. Cind e pe buda, idiotilor. Atunci! Trebuie sa imprimam pe hirtia noastra igienica marile opere ale literaturii Romane... ale literaturii universale... sa poata tot omu’ sa le citeasca. Incultilor. Ce poate fi mai maret decit sa le permiti tuturor accesul la cultura. La CULTURÃ idiotilor... Ce poate fi mai maret decit sa-i obligi sa citeasca... sa le trezesti curiozitatea... sa-i faci sa stea pe buda toata ziua ca sa termine un sul.... Si or sa fie suluri individuale... ca sa nu se certe pe text cu altii... Si... ginditi-va... ginditi-va nu la scopul practic al produselor noastre... nu! Ginditi-va la scopul lor maret... la bucuria pe care...
Angajatul 2 (intrerupe): Sefu’ si cu cine incepem? Cu Eminescu sau cu Creanga???
Patronul Second-Hand: N-o sa-i publicam p-astia incultilor... Ãstia sint de mult prafuiti. Pe cine mai intereseaza azi ce-a scris Eminescu. Auzi!!! Eminescu! Poate numai pe-astia, asa ca tine... pe... (cu zimbet rautacios)... onanisti. Numai voi astia mai cititi Eminescu... ca el vi se potriveste. Dar io va spun acuma ca in literatura tinara, numai in literatura tinara sta vigoarea. Cu ea o sa incepem si cu ea o sa si continuam.
Angajatul 1: Si ca sa se obisnuiasca cu asta, io zic sa imprimam intii poezie.
Angajata 1: Da trebuie sa ne gindim si la copii sefu’. Io zic sa facem pentru ei hirtie igienica de colorat.
Patronul Second-Hand: Bine, foarte bine... O sa vindem odata cu sulul si creioane de colorat speciale... Mai putin chimice....
Angajata 2: Sau cu povesti, sefu’.... Ce frumos ar fi sa imprimam o mie si una de nopti....
Patronul Second-Hand: O mie si una de nopti sa stai tu pe buda... Copiii tre’ sa doarma noaptea idioato si asta nici macar nu e literatura pentru copii! E pentru adulti, asa sa stii!
Angajatul 1: Bine sefu’. Da’ unde gasim noi acu’ un scriitor sa ne dea poezii?
Patronul Second-Hand: Dam anunt la ziar. Scrie, firma serioasa cauta scriitor tinar pentru tiparire. Interesatii sa se prezinte miine, orele douasprezece la adresa... Ai scris?
Angajatul 1: Da sefu’.
Patronul Second-Hand: Bine, treci adresa de aici. Miine sa vad anuntul asta in toate ziarele de la noi din oras, la rubrica angajez.
Angajatul 1: Bine.... Strada Sperantei, numarul 13.... ultimul apartament, asta e?
Patronul Second-Hand: Da’ ce idiotule, tu nu sti unde te duci la munca in fiecare zi? E bine, normal ca e bine!
Angajatul 2: Care toate ziarele sefu’? Ca e unu singur?
Patronul Second-Hand: Ma, tu comentezi?
Angajatul 2: Nu sefu’. Ai dreptate, tu ai intotdeauna dreptate. 
Patronul Second-Hand: Hai, pregatiti asta ca io tre’ sa plec, ca inchide la second.

Scena 3

Angajatii si Copilul 1. Copilul 1 este o tinara in pragul adolescentei. Pe fata plina de cosuri se vede zimbetul visator. Este imbracata, asemeni tatalui, in haine foarte uzate dar colorate tipator. Prostul gust contrasteaza puternic cu aerul de mica cocheta. Se duce spre Angajatul 1si se aseaza pe podea linga el. Angajatii se prefac ca nu o observa.

Copilul 1 (timid):  Stii, tata vorbea asa de tare.
Angajatul 1: Ĩhi!
Copilul 1: Stii, n-am vrut dar am auzit tot ce zicea el.
Angajatul 1: Ĩhi!
Copilul 1: Stii ca eu scriu poezii, nu?
Angajatul 1 (plictisit): Da, da, ne-ai mai zis. (incearca sa munceasca si sa o ignore)
Angajatul 2: O stim... o stim...
Angajata 2: Ne-ai citit-o de atitea ori ca am invatat-o cu totii.
Copilul 1 (nu aude replicile celorlalti. Catre Angajatul 1): Nu vrei sa ti-o citesc? Pentru tine am scris-o. 
Angajatul 1 (intimidat ridica din umeri. Se preface in continuare foare prins de lucru): Ei...
Copilul 1: Uite, o am la mine... (scoate o hirtie uzata) am copiat-o pentru tine... nu vrei sa ti-o citesc? Te rog... Conteaza atit de mult pentru mine sa stiu ce parere ai....
Angajatul 1 (politicos, cu jumatate de gura): Hai ca te ascult.
Copilul 1: Pentru tine am scris-o, sa stii. Luna bate in geam / si eu ii numar razele / 1, 2... 1,2.../ Si ma gindesc ca 1+1 fac 2 / tu si cu mine, noi doi / Dar luna bate-n continuare /  in geam / Si ma gindesc / ca 1+2 fac 3 / tu si cu mine / noi doi / si luna cu noi / in total 3.
Tacere, nimeni nu spune nimic... Angajatii se uita unul la altul intrebatori. Angajatul 1 se uita tacut la Copilul 1 si incearca sa para preocupat.
Copilul 1 (afectat si volubil): Ti-a placut? Nu e asa ca e frumoasa? Hai, zi, nu e asa? Zi! Ti-a placut? nu e asa ca ti-a placut?
Rumoare printre angajati. Toti se poarta ca intr-un joc pe care-l cunosc deja... Fiecare pare sa aiba replica prestabilita... sa stie exact ce sa spuna si cind.
Angajatul 2: Da, foarte frumoasa!
Angajata 2: Cita sensibilitate la virsta ta!
Angajata 1: Ce frumos! Parca ar fi scrisa de Eminescu.
Copilul 1 ( furioasa, tipind. Ĩn timp ce vorbeste misca prin aer pagina cu poezia):Eminescu! Cine a zis Eminescu? Tu... tu ai zis asta... Daca nu ai habar de literatura, de ce te bagi? Zi? Ai auzit si tu de Eminescu si gata... Eminescu’n sus, Eminescu’n jos... Da’ ce, eu sint prafuita ca el? Ce, eu scriu ca acu’ doua sute de ani? Asta vrei sa zici?
Angajata 1: Eu...
Copilul 1: Ce, eu sint toti bosorogii din literatura romana?
Angajata 1: Eu...
Copilul 1: Eu sint avangardista.... sint postmodernista... sint actuala... asa sa stii si o proasta ca tine ar trebui sa mai puna intii mina pe o carte si pe urma sa vorbeasca! (catre Angajatul 1) Tu poti sa ma critici daca vrei! Trebuie sa fii sincer cu mine...
Angajatul 2 (aparte): Vai de literatura romana daca astia ii sint acu’ poetii...
Angajatul 1: A! Nu, nu am ce critica... E... foarte frumoasa, sa stii. Ce mai, ai talent nu gluma... Exact ca tatal tau...
Copilul 1 (visatoare): Stii... si el scria poezii cindva....
Angajatul 1: Da, da, foarte frumoasa. (grabit) Da’ stii, noi avem ceva treaba aici... Si daca te prinde taica-tu ca iar ne tii din treaba...
Angajata 2: O sa iasa urit, iti spun io...
Angajata 1:  Iar se supara....
Angajatul 2: Si ne taie din salar’... Stii... avem si noi... asa... copii ca tine...
Angajata 2: De crescut... da, da... sa stii... foarte frumos, da’ acu’ noi avem treaba si...
Angajatul 1: Nu mai putem sa ne jucam cu tine... Asta e, acu’ am zis-o.
Angajatii il privesc mustrator apoi cu oarece ingrijorare spre Copilul 1... Apoi fiecare dintre ei ridica din umeri.
Copilul 1: Nu! Nu! Eu nu ma joc. Stii, eu vreau sa fiu poeta... adica sint poeta... Asa sa stii! Sa stii ca am cistigat premiul intii la Asociatia Scriitorilor din Bloc. Cu poezia asta! Asa sa stiti!
Angajatul 1: Sint sigur ca o sa ai mult succes, da’ acu’ stii ca..
Copilul 1: Nu! Nu! hai sa ti-o mai citesc o data, ca pe urma vreau sa te rog ceva...
Angajatii se privesc unul pe altul nedumeriti. Jocul s-a schimbat si ei nu mai stiu cum sa reactioneze. Se uita atenti la Angajatul 1 asteptind reactia lui ca sa-l urmeze.
Angajatul 1: Pai... o stiu...
Copilul 1 (cu autoritate): Nu, vreau sa o mai auzi o data... Hai ca e foarte important ce vreau sa te rog... Aaaa, inainte ca sa nu uit... uite, copia asta e pentru tine.... vezi, ti-am scris si autograf... (scoate o alta copie din buzunar, i-o da si fara sa mai astepte aprobarea Angajatului 1, incepe sa-i citeasca afectat poezia) Luna bate in geam / si eu ii numar razele / 1, 2... 1,2.../ Si ma gindesc ca 1+1 fac 2 / tu si cu mine, noi doi / Dar luna bate-n continuare /  in geam / Si ma gindesc / ca 1+2 fac 3 / tu si cu mine / noi doi / si luna cu noi / in total 3.
Tacere.... Angajatii il privesc cu mirare pe Angajatul 1 iar acesta priveste preocupat spre Copilul 1.
Copilul 1 (mieros): Ti-am zis ca l-am auzit pe tata cind vorbea, nu?
Angajatul 1: Da, mi-ai zis... Da’ ce e cu asta?
Copilul 1: Pai n-a zis tata sa cautati un tinar talent... ca sa-l tipariti? A zis sau n-a zis?
Angajatul 1 (cu indoiala): A zis.
Angajatul 2 (cu multa siguranta in glas, foarte tare): A zis, sigur ca a zis!
Angajata 2: Uite, dam si anunt la ziar... (ii arata anuntul dictat de Patron) Vezi?!
Copilul 1 (repede): Nu mai e nevoie de nici un anunt la ziar. De nici unul!  
Angajatul 2: Da’ de ce? (ironic) De ce zici tu ca nu mai e nevoie?
Copilul 1 (catre Angajatul 1, rugator): Pai o sa ma tipariti pe mine... (cu lacrimi in ochi) Nu e asa ca o sa-l convingi tu pe tata sa ma publice? Nu-i asa ca o sa-i explici tu ca am talent? Ca o sa-i arati ca sint cel mai mare scriitor in viata... ca pe mine trebuie sa ma publice?
Angajatul 1: Stiu io daca o sa ma asculte? Nu cred ca...
Copilul 1 (intrerupind): Pe tine o sa te asculte, stiu eu ca o sa te asculte.... Si uite... nu vreau nici un ban... nu trebuie sa ma plateasca... Nu! Vreau doar sa fiu tiparita.... Te rog! Trebuie!
Angajatul 1: Stiu si io, sa mai vedem... sa ne mai gindim....
Angajata 1 (aparte): Nici ca se putea mai bine.... Ha, ha... asa talent, asa poezie... la fix pentru asa hirtie... Da’ de ce ezita asta? Ce-o fi in capul lui? Sa zica naibii odata da, si gata, sa plece odata de aici ca-mi maninca toti nervii copilul asta.
Copilul 1: Hai s-o mai citesc o data... poate te hotarasti mai usor... Te rog!
Angajatii: Nuuuu!
Angajata 1: Nu, nu e nevoie. Pe bune... hai ca o sa mai vedem noi ce putem face... Da’ acuma lasa-ne sa lucram, hai fii cuminte si...
Copilul 1: Dar vreau sa...

Scena 4

Aceiasi si Copilul 2. Copilul 2 este baiat, cu mult mai mic decit Copilul 1. Sub brat tine o cutie, iar in mina are un borcan in care se vede o musca. Intra in scena pe replica surorii lui pe care o intrerupe.

Copilul 2: Buna ziuaaa.
Angajatul 2: A, tu erai? Ce mai faci azi?
Copilul 1: Nici aici nu scap de tine, nesuferitule.
Copilul 2: Da’ ce, eu am venit sa-l vad pe prietenul meu!.... Si nesuferita esti tu! Asa sa stii! (merge inspre Angajatul 2 pune cu grija borcanul pe birou, apoi cutia cu aceeasi grija si se aseaza in bratele Angajatului) Hai sa-ti arat ce musca am gasit adineauri in bucatarie.
Angajatele si Copilul 1 (scirbite): Ĩh!!!!
Copilul 2 (desface cu grija capacul borcanului si scoate din el o musca aproape moarta): Stii cum se cheama?
Angajatul 2: Nu.
Copilul 2: Erystalomia tenax. Da’ stii din ce familie face parte?
Angajatul 2: Nu.
Copilul 2: Muscide. Vrei sa-ti arat insectarul meu?
Copilul 1: Hai sa lasam prostiile astea. Mai bine sa va mai citesc o data poezia mea. Trebuie sa intelegeti importanta ei pentru literatura noastra. Trebuie sa ma ajutati! Trebuie! Trebuie sa fie publicata. (repede, fara a mai lasa loc altor intreruperi) Luna bate in geam / si eu ii numar razele / 1, 2... 1,2.../ Si ma gindesc ca 1+1 fac 2 / tu si cu mine, noi doi / Dar luna bate-n continuare /  in geam / Si ma gindesc / ca 1+2 fac 3 / tu si cu mine / noi doi / si luna cu noi / in total 3.
Angajatii abia isi pot controla risul.
Copilul 2 (isi priveste cu foarte multa seriozitate sora si o asculta foarte atent):  Asta e poezie??
Copilul 1: Ce te bagi tu? Esti prea mic ca sa intelegi. Cind o sa mai cresti si o sa scrii si tu poezii, o sa poti, o sa stii... Da’ nu acu’. Tu as compris?
Copilul 2 o priveste in continuare cu foarte multa seriozitate dar patruns de ultima ei replica nu mai spune nimic.
Angajata 1 (catre Copilul 2): Tu nu scrii poezii?
Copilul 2: Nu.
Angajata 2: Da’ tu ce vrei sa te faci cind o sa fii mare?
Angajata 1: Tot poet?
Angajata 2: Sau o sa te faci patron?
Copilul 2: Nu. O sa ma fac zoolog.
Angajata 1: Da? De ce tocmai zoolog?
Copilul 2: Pai mie imi plac insectele, cel mai mult imi plac insectele... mai mult decit oamenii chiar.
Copilul 1: Prostii. Zoolog, auzi! Si el are talent, va spun eu.... De la tata il mostenim amindoi... Cind o sa mai cresti o sa-ti vina mintea la cap si o sa uiti de zoologie si n-o sa-ti mai pese de insecte si de toate prostiile astea.
Copilul 2: Ba nu!
Copilul 1: Ba da! Si voi ati face bine sa nu-l mai incurajati. E pacat sa dispara un talent ca el doar pentru ca a cunoscut the wrong people.
Copilul 2: Ba nu. Nici un talent. Eu ma fac zoolog. Si sa nu ma contrazici!
Copilul 1: Ei, lasa ca iti scot eu gargaunii din cap chiar acum. (se duce la biroul Angajatului 2, ia borcanul cu musca, il desface si o scoate) Cum ai zis ca se numeste asta?
Copilul 2: Erystalomia tenax, din familia Muscide.
Copilul 1 (arunca musca pe podea si o striveste cu piciorul pina cind nu mai ramine decit o urma): Erystalomia tenax asta a fost, da nu mai este... Vezi, asta trebuie sa faci cu mustele, cu gindacii si cu alte insecte. Nu sa faci colectii... sa le cari peste tot dupa tine si sa stresezi pe toata lumea cu ele. Daca vrei sa colectionezi ceva, poftim, (scoate o alta copie a poeziei ei si i-o intinde) colectioneaza poezii. Pe asta ti-o dau gratis... Da’ sa stii ca o sa coste enorm peste citiva ani... Mai ales daca el (arata spre Angajatul 1)o sa-l convinga pe tata s-o tipareasca.
Copilul 2 (cu grija, frica): Pe tata? Nu, nu poti sa faci asta... stii ce stomac sensibil are... o sa-i faca rau numai daca o citeste... si daca vrei sa stii, asta nu e poezie... asta e doar o bucata de hirtie si uite ce fac cu ea! (ia hirtia, se apleaca si sterge cu ea locul de pe podea unde a fost strivita musca) Abia acum are valoare... E prima mea Erystalomia tenax! Ĩntelegi?
Copilul 1(il apuca pe Copilul 2 de ureche): Idiotule... O sa te spun la mama... Si... si... n-o sa-ti mai dau niciodata nici o poezie de-a mea.
Angajatul 2: Hei, hei! daca nu esti cuminte nu vorbim cu tatal tau... Asa ca... Ia vezi... Lasa-l in pace!
Angajatul 1: Uite cum facem, tu promiti sa nu mai dai in fratele tau si noi promitem sa aranjam asa fel incit sa para ca tu ai raspuns la anunt.
Copilul 1: Cum? Dai anuntul pina la urma (cu lacrimi in ochi) Nu mi-ai promis ca... aranjezi tu?! Zi... vrei sa-mi aduci concurenta in casa... Nu e suficient ca are tata destula.... Nu e suficient ca El nu mai poate sa doarma... ca are probleme cu stomacul, cu inima, cu ficatul si asa mai departe?! Zi... vrei sa patesc si eu la fel? Vrei sa nu mai dorm? Sa fac cearcane... riduri... vrei sa imbatrinesc si sa mor? Asta vrei? Ãsta-mi esti!? Si eu care credeam...
Angajata 1 (aparte): Sedusa si abandonata. Ha, ha...
Angajata 2(aparte): Asa e cind te seduci singura... Ca de sedus... n-a sedus-o ninemi... Nu vezi, s-a lipit de el, ca riia de om.
Angajatul 1: Nu, o sa dam anuntul... asa... pentru tatal tau. Sa nu creada ca vrem sa-l inselam... Da’ nu cred sa raspunda cineva....
Copilul 1 (intrerupind): Cineva in fara de mine, biensure... Ha, ha.... esti destept!
Copilul 2 (aparte): Lasa ca ti-o coc... n-o sa faci tu nimic cu basina asta... (iese in fuga din scena)

Angajatii si Copilul 1 ramin incremeniti in scena, ca niste papusi.

CORTINA

ACTUL II

Scena 1

A doua zi, acelasi apartament dar livingul familiei. Camera este goala citeva momente. Ĩn mijlocul camerei se afla masa traditionala de doisprezece persoane inconjurata de scaune. Pe pereti sint asezate alandala citeva imitatii dupa Grigorescu si pe unul dintre peretii laterali troneaza o Rapirea din serai destul de uzata si roasa de molii. Se vede in dreapta usa de la holul principal si in spate usa de la un hol mai mic. Linga holul mic, o intrare mascata cu fisii de hirtie igienica. Se aude soneria....

Patronul Second-Hand (i se aude numai vocea de undeva din fundul scenei): Acolo la tine nu se aude ca suna?... Du-te draga si deschide, ce vrei, sa ma intrerup eu?! Nu e destul ca va tin pe toti in circa? Nici macar sa deschideti usa nu sinteti in stare? Hei, ma auzi? Te duci azi? (soneria se aude din nou)
Sotia Patronului Second-Hand (deschide usa din spatele scenei, o traverseaza, dispare pe usa de pe holul principal si se intoarce insotita de Tinarul Talent; toate miscarile sint ale unui somnambul, se misca mecanizat, ca o papusa. Tinarul Talent este un tinar de 20 de ani, slab, palid, imbracat destul de simplu. Poarta ochelari cu rama groasa de plastic si dioptrii foarte mari): Vii de departe?
Tinarul Talent (slab): Da doamna!
Sotia Patronului Secon-Hand: De unde?
Tinarul Talent: De departe doamna!
Sotia Patronului Second-Hand: Ti-e foame?
Tinarul Talent (cu jumatate de gura): Da, doamna.... Cam imi e...
Sotia Patronului Second-Hand: Sa-ti aduc ceva de mincare?
Tinarul Talent: Daca vreti, doamna....
Sotia Patronului Second-Hand iese cu miscari mecanice din scena si se intoarce tinind in mina dreapta o farfurie cu un cartof fiert si in mina singa o farfurie cu doua felii de piine. Cind ajunge linga el, il priveste, se intoarce si iese din scena pentru scurt timp. Tinarul Talent care privise cu pofta cartoful se uita cu disperare dupa ea si incepe sa transpire. Scoate o batista din buzunar si isi tamponeaza cu grija timplele. Tinarul Talent  sta stingher in picioare in tot acest timp. Se vede ca este foarte obosit si aproape lesinat de foame. Se uita insa pe jumatate cu teama, pe jumatate curios in jur. Cind vede Rapirea din Serai ramine cu gura cascata. Astfel il gaseste Sotia Patronului Second-Hand atunci cind reintra in scena aducind patru felii de piine si acelasi cartof dar avind o expresie satisfacuta..
Tinarul Talent (o observa si este jenat ca a fost surprins): Este... este foarte frumos, Doamna... Stiti... avea si mama unul ca asta... Ĩl tinea in camera buna, din fata.
Sotia Patronului Second-Hand (mecanic): Si eu tot de la mama il am... E tot ce  mi-a mai ramas din zestre. Restul, tot a fost vindut. A fost vindut ca sa... ca sa isi faca barbatul meu firma... Dar stai jos... Am uitat sa-ti spun asta...
Tinarul Talent se aseaza pe un scaun cu fata la public. Sotia Patronului Second-Hand pune pe masa, in fata lui, farfuriile si se aseaza alaturi de el. Ĩl fixeaza fara   s-o constientizeze. Tinarul Talent se uita la cartof cu pofta dar este vizibil intimidat de privirea Doamnei si nu indrazneste sa manince.
Sotia Patronului Second-Hand: Vii de departe?
Tinarul Talent: Da doamna!
Sotia Patronului Second-Hand: Am uitat sa te intreb. Pe cine cauti?
Tinarul Talent: Nu e aici Strada Sperantei, numarul 13, ultimul apartament?
Sotia Patronului Second-Hand: Se prea poate, dar pe cine cauti?
Tinarul Talent: Pentru anunt Doamna.
Sotia Patronului Second-Hand: Pentru anunt?
Tinarul Talent: Da Doamna.
Sotia Patronului Second-Hand: Bine.
Pauza lunga. Nici unul nu spune nimic. Sotia Patronului Second-Hand priveste spre Tinarul Talent, iar acesta priveste cind spre cartof cind spre ea.
Sotia Patronului Second-Hand: Dar, despre ce anunt este vorba, ca eu n-am dat nici unul.
Tinarul Talent (scoate ziarul din buzunar, il deschide cu grija la pagina de anunturi si i-l intinde): Pentru anuntul acesta, Doamna.
Sotia Patronului Second-Hand (citeste tare anuntul): ... firma serioasa cauta scriitor tinar pentru tiparire. Interesatii sa se prezinte miine, orele douasprezece, la adresa... (cu uimire, dar mecanic in continuare) Dar este chiar adresa mea!
Tinarul Talent (ia ziarul, parcurge repede anuntul si apoi se uita la ea): Da Doamna, chiar a Dumeavoastra... Am gasit-o greu dar am venit... (se uita la ceas) Am venit la orele douasprezece fix.
Sotia Patronului Second-Hand (se uita si ea la ceas): Fix, intr-adevar... E fix!
Tinarul Talent: Da, Doamna, pai... e.
Sotia Patronului Second-Hand: Ciudat, eu n-am dat nici un anunt.
Tinarul Talent (cu teama): Nu Doamna? Nici unul?!
Sotia Patronului Second-Hand: Poate e o gresala. (ia ziarul din mina lui si se mai uita o data peste anunt) Si totusi e adresa mea.
Tinarul Talent: Adresa Dumneavoastra... Sau poate nu a dumneavoastra, Doamna... dar e chiar cea din ziar. Asa scrie pe usa... ca de aia am si sunat...
Sotia Patronului Second-Hand: Eu, nu... (pauza lunga) Da’ stiu eu, poate barbatul meu sa fi dat anuntul...
Tinarul Talent (cu speranta): Poate barbatul Doamna... Ca singur... de capul meu nu veneam...
Sotia Patronului Second-Hand: O sa-l intreb... Dar maninca acum... maninca... ti-o fi foame... Eu stiu ce e foamea... ce e setea...
Tinarul Talent: Si eu stiu Doamna... (se uita cu foame la cartof dar e vizibil deranjat de privirea ei) si eu stiu ce e...
Sotia Patronului Second-Hand: Maninca, de ce nu maninci?
Tinarul Talent (cu ciuda): Maninc Doamna...
Sotia Patronului Second-Hand: Poate e prea putin... Altceva nu am... Sa stii ca nu am mai vazut carne de zece ani... E prea scumpa acum... (cu regret) Prea scumpa
Tinarul Talent (inghitind in sec): Prea scumpa Doamna, stiu... nici eu...
Sotia Patronului Second-Hand: As fi vrut sa-ti dau si o bucata de carne... Dar       n-am... Ti-am zis ca nu am? Nu mai stiu daca ti-am zis...
Tinarul Talent: Da, Doamna...
Patronul Second-Hand (striga din spatele scenei): Cine e?
Pauza lunga. Sotia, ginditoare, nu raspunde... pare ca nu a auzit intrebarea.
Patronul Second-Hand (striga din spatele scenei): Cine e?
Tinarul Talent (o atinge usor): Un tinar pentru anunt.
Sotia Patronului Second-Hand (repeta mecanic): Un tinar pentru anunt.
Patronul Second-Hand (striga din spatele scenei): Si de ce nu mi-ai spus mai devreme? Eu va tin in circa pe toti si voi sinteti niste incapabili... Nu pot sa ma bazez cu nimic pe voi. Din cauza ta pierd acu’ timp pretios... L-ai servit si tu cu ceva? Fa pe gazda pina vin eu si da-i si tu ceva sa manince. O fi flamind... (face o pauza scurta, apoi tare, catre tinar) Vin imediat.
Sotia Patronului Second-Hand: Maninca, maninca... (il vede pe sotul ei intrind in scena se ridica si iese).
Patronul Second-Hand: Ai venit pentru anunt?
Tinarul Talent (se ridica repede de pe scaun si ia pozitia de drepti): Da, Domnule.
Patronul Second-Hand: Atunci hai la mine in birou... Acolo discut afacerile...
Tinarul Talent il urmeaza spre iesirea din scena. La fiecare pas intoarce capul si priveste cu jind cartoful ramas neatins pe masa.

Scena 2

Aceiasi. Hirtia igienica este data la o parte si apare biroul Patronului Second-Hand. O camera mica, pare a fi o fosta debara, nu exista fereastra si singura sursa de lumina vine de la o lampa chioara. Ĩn spate, un raft cu carti, un birou, doua scaune. Pe birou, un telefon si multe teancuri de hirtii, pixuri...etc.

Patronul Second-Hand: Nu-i asa ca gateste bine?
Tinarul Talent: Cine Domnule?
Patronul Second-Hand: Cum cine?... Nevasta-mea...
Tinarul Talent (timid): Da, Domnule, se prea poate...
Patronul Second-Hand: Da’ ia zi, te-ai saturat sau... (cu ingrijorare) mai vrei o portie?
Tinarul Talent: Da, Domnule...
Patronul Second-Hand: Bine, atunci sa discutam afaceri... Dar intre noi fie vorba... sa nu ai niciodata incredere in ele... Asculta-ma pe mine ca sint om batrin!
Tinarul Talent: Nu, Domnule, nu am... (pauza) Da’ in cine Domnule?
Patronul Second-Hand (cu o mica enervare): Ĩn cine? ce?
Tinarul Talent: Ĩn cine sa n-am incredere?
Patronul Second-Hand: Cum in cine.... Ĩn femei, evident.
Tinarul Talent: Da’ de ce sa n-am...
Patronul Second-Hand: Ele or sa te tradeze primele... Nu ca eu n-as... Ca stii tu vorba aia a lui Napoleon...
Tinarul Talent: Nu Domnule... Ce vorba?
Patronul Second-Hand: Aia... Iubesc tradarea da-i urasc pe tradatori...
Tinarul Talent: Dar parca nu Napoleon...
Patronul Second-Hand: Sa trecem la afaceri...
Tinarul Talent: Bine Domnule.
Patronul Second-Hand: Ia sa-mi spui... de ce ai raspuns tu la anuntul nostru?
Tinarul Talent: Pentru ca sint tinar Domnule...
Patronul Second-Hand: Da, asta intr-adevar nu e vina ta. Da’ de ce ai raspuns la anunt...
Tinarul Talent: Pai, sint scriitor Domnule... Sint scriitor.
Patronul Second-Hand: Aha... Da’ io de unde stiu ca e asa si nu altfel...?! Ia zi?
Tinarul Talent: Am cistigat citeva premii literare...
Patronul Second-Hand: Vax!
Tinarul Talent: Am publicat si o carte Domnule...
Patronul Second-Hand: A... Pai acu’ se mai schimba treaba... Da... o ai cumva la tine?
Tinarul Talent: Ce sa am la mine, Domnule?
Patronul Second-Hand: Pai cum ce? Cartea... Nu?!
Tinarul Talent: O am... numai o secunda... (isi desface haina si scoate din buzunarul interior o carte rulata pe care o desface si i-o intinde Patronului) Poftim Domnule.
Patronul Second-Hand (ia cartea si o rasfoieste): Nu-i rau.... Nu-i rau deloc... Bravo dom’le, ai talent...
Tinarul Talent: Se poate, da, se poate sa am Domnule... Da’ degeaba...
Patronul Second-Hand: Cum degeaba? Numai prostii spun asa, ca au talent degeaba... Sau poate esti modest? Asta e alta prostie... Asa sa stii... Pai cine sa te laude dom’le, daca nu te lauzi dumneata? Cine? Mama? Tinerii din ziua de azi tre’ sa fie destepti... Asculta la mine... Da’ sa nu fii prost, ca io nu lucrez cu prostii!
Tinarul Talent: Da... (timid, speriat, deprimat)... Asa e Domnule.
Patronul Second-Hand (il priveste cu atentie): Ia te uita la el ce trist... ce deprimat este... Nu! asa nu ne intelegem.... Tineretea trebuie sa fie vesela, sa fie optimista... Tot ce e bun e optimist... Asa sa stii de la mine... Cu pesimismul asta al vostru n-o sa rezolvati niciodata nimic... Ia uita-te dom’le pe fereastra... Ia zi, e soare afara?
Tinarul Talent se uita dezorientat in jur pentru ca nu vede nici o fereastra... Nu apuca sa raspunda pentru ca Patronul intervine imediat.
Patronul Second-Hand: Normal ca e soare afara... Se vede limpede... Pai si atunci... De ce sa fim pesimisti... de ce sa nu ridem? de ce? Ãaa?! Ia zi, poti sa-mi spui? Nu poti, vezi ca nu poti? Asta e dom’le, tineretea sa fie optimista...  Nu mai sint acu’ tinerii de pe vremea mea... Oho... Acu 40 de ani totul era altfel... Sa ma crezi pe cuvint...
Tinarul Talent: Da Domnule... (timid) dar stiti... anuntul Domnule... sa vorbim despre el... Stiti?... (se uita la ceas) fix peste doua ore pleaca ultimul tren catre capitala... si trebuie sa-l prind Domnule. Nu cunosc pe nimeni aici... si...
Patronul Second-Hand: A, da, anuntul... Da si presupun ca vrei sa te tiparim noi?
Tinarul Talent: Da, sa ma publicati Domnule.
Patronul Second-Hand: Vezi tu... aici e buba... daca ma-n-telegi... noi nu publicam... noi tiparim...
Tinarul Talent: Publicat... tiparit, din partea mea tot una este... Deci...
Patronul Second-Hand: Nu, nu te grabi... trebuie sa cunosti intii domeniul nostru de activitate... si pe urma, daca iti convine (siret) poate ne intelegem si la pret.
Tinarul Talent: Pai, nu sinteti editura... ca eu asa am crezut Domnule?!
Patronul Second-Hand: A, nici gind... Nu renteaza in ziua de azi sa ai editura... ca oamenii... nimeni nu mai citeste....
Tinarul Talent: Dar atunci?!
Patronul Second-Hand: Pai, sintem fabrica de hirtie igienica....
Tinarul Talent: Atunci... (hotarit) sint sigur ca a fost o neintelegere la mijloc... Va rog sa ma scuzati...
Patronul Second-Hand (siret): Da’ unde te grabesti asa dragul meu... ar trebui
sa-mi asculti ideea pina la capat... poate.... o sa-ti prinda bine, mai stii? (ii face cu ochiul)
Tinarul Talent (total schimbat, fara nici un fel de timiditate, cu hotarire, aproape de nerecunoscut): Spuneti Domnule dar va previn ca timpul meu e pretios....
Patronul Second-Hand: Sint sigur ca n-o sa ti-l irosesc... (isi indreapta spatele si vorbeste ca de la tribuna) Ĩntotdeauna am fost preocupat de soarta culturii in tara noastra... De cind ma stiu... ma doare sa vad ca oamenii sint aproape analfabeti, ca nimeni nu mai pune mina pe o carte... ca nimeni nu mai citeste in ziua de azi... ca tinerii stau mai mult in fata calculatorului, a televizorului... ca nu mai au timp sa citeasca... De aia... m-am gindit... ca daca nu ne ducem noi la cultura, trebuie sa vina cultura la noi. Si cind e omul cel mai inspirat sa citeasca? Cind e el singur cu el si cu organismul lui, cu mintea lui? Cred ca e deja evident, nu? Cind e pe buda. Atunci! Asa ca m-am gindit sa imprim pe hirtia mea operele viguroase ale literaturii Romane... sa poata tot omu’ sa le citeasca. Ĩn literatura tinara, numai in literatura tinara sta vigoarea. Ce poate fi mai maret decit sa le permiti tuturor accesul la cultura. Sa-i obligi sa citeasca... Ce poate fi mai maret decit sa-i obligi sa citeasca... sa le trezesti curiozitatea... sa-i faci sa stea pe buda toata ziua ca sa termine un sul.... Trebuie sa te gindesti nu la scopul practic al produselor mele... nu! Gindeste-te la scopul lor maret... Asa ca, incepind de la 1 ianuarie, in cursul anului urmator, o sa tiparesc pe tinerii poeti, pe valorosii poeti ai nostri. Si eu am fost odata poet, domnule... Si eu....
Tinarul Talent: Genial...
Patronul Second-Hand: Atunci? Batem balma? Da’ sa stii ca mai mult de un leu pe poezie nu pot sa-ti dau....
Tinarul Talent (timid): E bine si asa Domnule.
Patronul Second-Hand (ridica receptorul): Merge treaba? Merge? (pauza) Vino pina la mine. A raspuns cineva la anunt. (pauza) Hai dom’le mai repede, ca asteapta aici.

Scena 3

Aceiasi si Angajatul 1. Copilul 1 sta ascuns pe hol si asculta discutia cu lacrimi in ochi.

Patronul Second-Hand: Uite, el e un tinar talent... Foarte talentat... iti spun io. Ti-l las tie in grija... Vezi sa-ti aduca textele la timp... si (cu jumatate de gura) sa-l duci la casierie sa-si ia banii.... Ne-am inteles la 1 leu poezia... Hai, vezi ce faci... Cu cit incepeti mai repede... cu atit mai bine.
Angajatul 1 (il priveste pe Tinarul Talent din cap pina-n picioare, apoi isi intoarce privirea catre patron): Bine, sefu’. Am inteles.
Patronul Second-Hand: Astept sa ma tii la curent.
Angajatul 1: Da sefu....
Copilul 1 intra pe replica Angajatului 1 si ii arunca acestuia o privire ucigatoare. Angajatul 1 se schimba la fata si isi lasa capul in pamint. Copilul 1 se intoarce spre Patron si zimbeste.
Copilul 1 (catre Angajat): Esti un om mort... (catre Patron) Buna, Papa...
Patronul Second-Hand: A, tu erai? ce s-a intimplat?
Copilul 1: Stii Papa... am nevoie de niste bani...
Patronul Second-Hand (se schimba la fata): Dar ai primit alocatia saptamina trecuta... si cu parere de rau dar...
Copilul 1 (intrerupe): Stiu Papa, de aia m-am si gindit...
Patronul Second-Hand: La ce te-ai gindit?
Copilul 1: M-am gindit ca nu e corect sa fii tu singurul care munceste pentru noi... M-am gindit ca as putea sa cistig singura banii de care am nevoie... Stii...
Patronul Second-Hand (vizibil enervat): Si unde vrei tu sa te angajezi? Ĩntr-un bar? Eu muncesc ca sa-ti platesc studiile si tie iti arde de prostii in loc sa inveti... Nu cred ca mai avem ce discuta!!...  Ti-am spus de o mie de ori ca atita vreme cit eu iti dau bani, tu trebuie sa te tii de carte... E clar?
Copilul 1: Nu Papa, n-ai inteles... M-am gindit sa te ajut pe tine. Sa muncesc alaturi de tine... sa te ajut pe tine, dragul meu Papa (se apropie de el si-l cuprinde cu bratele pe dupa git)... asa o sa poti si tu sa te odihnesti Papa si sa faci mai multe economii... ca banii or sa ramina in familie....
Angajatul 1 (aparte, catre Tinarul Talent): Cu parere de rau te anunt ca angajamentul tau o sa cada... Da’ cine te-a pus dom’le sa vii pina aici... Ce, n-ai treaba acasa? Nu poti sa te duci la o firma serioasa... Vii aici sa-mi pui mie jobul in pericol... da’ ce ti-am facut omule’... cu ce ti-am gresit?
Tinarul Talent (aparte, catre Angajatul 1): Dar eu nu inteleg nimic... n-am facut nimic...
Patronul Second-Hand: Si ce ai vrea tu sa faci ca sa ma ajuti? Vrei sa dau pe cineva afara? Stii ca asta nu se poate... ca tu nu ai timp cit pentru o norma intrega...
Copilul 1: A! Nu! Nu asta Papa!
Patronul Second-Hand: Atunci? Nu vad cum mi-ai putea fi de ajutor... Hai, mai bine du-te si citeste ceva...
Angajatul 1 rasufla usurat. Tinarul Talent se uita intrebator in jur. Angajatul 1 vrea sa plece si-i face un semn abia perceptibil Tinarului.
Copilul 1: (catre Angajat) Nu cred ca am terminat discutia... Te rog sa ramii, te priveste personal... (catre Patron) Nu Papa... lasa-ma sa-ti explic... (ia pozitia de drepti) Dar mai intii Papa, nu mi-l prezinti pe acest tinar... (aparte) ingratul!
Patronul Second-Hand: El e  (arata spre Tinar) Tinarul Talent, ea e (arata spre Copilul 1) fiica mea.
Tinarul Talent: Sint incintat Domnisoara. Sint incintat sa va cunosc...
Copilul 1 (aparte): Cel putin e bine crescut... (il priveste cercetator din cap pina-n picioare si din picioare pina-n cap) Si la propriu.... (catre Patron) Si a venit la tine sa-l tiparesti... Nu-i asa Papa?
Patronul Second-Hand: Da’ tu cum ai aflat?
Copilul 1: Ĩn casa asta toti peretii au urechi... tu ar trebui sa stii cel mai bine Papa!
Patronul Second-Hand: Bine, da’ ce legatura are asta cu dorinta ta de a munci cu mine? Hai zi, ca io nu vad nici una...
Copilul 1: Cum? Nici una Papa? Chiar nu poti sa-ti dai seama ca te mostenesc intru totul? Tu care esti tatal meu... taticul meu? Tu chiar nu intelegi? (isterizata, aproape de lacrimi) Nu intuiesti?
Patronul Second-Hand: Nu...
Copilul 1: Papa... iti amintesti... Tu cind erai tinar, cit erai de talentat...
Patronul Second-Hand: Da’ ce legatura... (se intoarce neajutorat spre Angajat) Tu intelegi ceva? Hai, ca de aia te platesc...
Angajatul 1: Ceva... inteleg...
Copilul 1: Nu Papa... lasa-l pe el... El e un... tradator... (tare) Da’, un tradator...
Patronul Second-Hand: Acu’ chiar ca nu mai pricep nimic...
Copilul 1: Hai sa vorbim doar noi doi Papa, uite iti amintesti de cind erai tu tinar si talentat?
Patronul Second-Hand (cu exasperare): Da!
Copilul 1: Si eu sint tinara Papa. Si eu sint talentata...
Patronul Second-Hand: Tot nu pricep!
Copilul 1: Pentru ca nu ti-ai amintit Papa... Nu ti-ai amintit cum scriai tu poezii pe care nu voia sa le tipareasca nimeni... Acum intelegi Papa?
Patronul Second-Hand: Sa innebunesc daca pricep... Fata mea... zi odata pe sleau ce vrei... nu ma mai aburi atita...
Copilul 1: Si eu scriu poezii Papa... si eu am talent... si vreau sa ma publici tu. Vreau sa ma publici pe mine... pe fiica ta... nu pe toti (cu ura) nemincatii adunati de te miri unde...
Patronul Second-Hand: Da’ eu n-am auzit nici o poezie de-a ta... Nici macar nu stiam ca scrii poezii...
Copilul 1: N-ai fost atent Papa... Stii, am cistigat si un premiu...
Patronul Second-Hand: Da? Ce premiu?
Copilul 1: Am cistigat premiul intii la Asociatia Scriitorilor din Bloc Papa... Uite (scoate din buzunar o foaie de hirtie) Am copiat asta pentru tine Papa... E poezia mea cu autograf pentru tine...(citeste autograful) pentru cel mai iubit Papa... Hai sa ti-o citesc Papa... Trebuie sa o auzi....
Patronul Second-Hand (catre Angajat): Tu stiai ceva despre asta?
Angajatul 1: Pai...
Copilul 1: A stiut Papa... Sigur ca a stiut... Dar acum... Hai sa-ti citesc poezia mea, te rog Papa... hai asculta-ma.... Luna bate in geam / si eu ii numar razele / 1, 2... 1,2.../ Si ma gindesc ca 1+1 fac 2 / tu si cu mine, noi doi / Dar luna bate-n continuare /  in geam / Si ma gindesc / ca 1+2 fac 3 / tu si cu mine / noi doi / si luna cu noi / in total 3. Nu-i asa ca ti-a placut? Spune ceva Papa...
Tinarul Talent (care nu-si luase ochii de la Copilul 1 de la intrarea acestuia in scena): Extraordinar... ce forta... ce talent...
Angajatul 1 (aparte, catre Tinar): Taci idiotule... ca nu stii ce vobesti... (catre Patron) Ia zi sefule, ce zici... cum iti place poezia?
Patronul Second-Hand (vizibil impresionat): Nu ma asteptam ca vreunul dintre copiii mei sa ma urmeze... Sa mosteneasca dragostea mea pentru cultura... (catre Copilul 1) Fiica mea, vino sa te sarut... (o saruta pe frunte)
Angajatul 1: Sefu’, vorba e acu’ ce facem? Ce tiparim pina la urma?
Patronul Second-Hand: Simplu, ii tiparim pe amindoi...
Angajatul 1: Da’ sefu’ dar asta e singura ei poezie... Ce facem cu un sul intreg?
Patronul Second-Hand: O tiparim numai pe asta. O tiparim nu o data... de o mie de ori, de zece mii de ori... fiica mea trebuie sa fie cunoscuta... Trebuie sa o facem cunoscuta... O sa fie o editie de un singur poem... Si o sa se numeasca... Editia... aaaa... Editia clona! Ai inteles?
Angajatul 1: Da sefu... Bine...
Patronul Second-Hand: Acuma hai, lasati-ma ca io am treaba!
Angajatul 1: Ce treaba sefu’? Mai e putin si se termina programul pe azi...
Patronul Second-Hand (conspirativ): Am aflat ca o sa vina la noi in oras Membru de Partid responsabil de subventiile la igiena. Trebuie sa incerc sa obtin o audienta... Sper sa obtinem subventia si anul asta, ca altfel ne-am dus pe copca... Nu prea stiu io deocamdata cum, (cu amar) ca numai unu ca mine mai baga bani in cultura... E suficient sa te uiti la bugetul tarii ca sa-ti dai seama... Ĩn ziua de azi... nici macar statu’ nu se mai ingrijeste de luminarea maselor... Da’ asta e... am ramas io singurul patriot... Ca io imi iubesc tara... imi iubesc poporu’ si de aia ma gindesc la luminarea lui... Nu ca altii...
Angajatul 1 (arata spre Tinar): Si cu el cum ramine?
Patronul Second-Hand: Pai cum? Ramine cum am stabilit! (ii face cu ochiul Angajatului) Hai sa te conduc tinere... se ridica si-l conduce pe Tinar spre iesire... trec pe linga masa din sufragerie si amindoi se uita la cartoful ramas acolo... Tinarul inghite in sec. Patronul Second-Hand il impinge usor afara din scena, se intoarce apoi linga masa si intinde mina stinga inspre cartof. Mina dreapta se ridica cu rapiditate si loveste puternic peste stinga... Risipitoareo!!!

CORTINA

ACTUL III

 Scena 1

Un restaurant. Mese patrate, acoperite cu fete de masa albe, patate insa cu mincare, cafea, vin, etc. Pe mese sint asezate mici vaze din plastic, cu flori de plastic, cite o luminare rosie alaturi si scrumiere ciobite. Deasupra barului e un afis mare RESTAURANT DE NEFUMÃTORI. Intrarea se face prin dreapta. Deasupra intrarii, un clopotel care suna de fiecare data cind se deschide usa. Pe peretele din stinga, barul. Patronul, unicul chelner al restaurantului, sta plictisit in spatele barului. Are o virsta considerabila ce se observa din parul foarte alb si usoara oboseala din miscari. Ĩsi sprijina capul cu mina stinga si dormiteaza. Pe peretele din spate sint asezate simetric tablouri cu toate personalitatile care au trecut prin restaurant: Ceausescu, Gheorghiu-Dej, Petru Groza, Stalin, Nixon, Tzara, Fidel Castro, A. Breton, Iliescu, un instantaneu cu mineri – facut chiar in restaurant – etc. si Soldatul Necunoscut de la Marasesti. Sub fiecare tablou este notat pe un cartonas numele si data cind fiecare a fost prezent in restaurant.
La o masa intr-un colt, Patronul Second-Hand si Angajatul 1 stau intr-un nor de fum. Pe masa se vede o geanta diplomat neagra si fiecare dintre ei au casti abia vizibile.

Angajatul 1: Sefu’ zi-mi si mie ce facem noi aici? De ce am venit sa bem in loc sa ne pregatim de tirg...
Patronul Second-Hand (se uita banuitor in jur): Sttt! Sa nu ne auda cineva....
Angajatul 1: Cine sa ne auda sefu’... Ce naiba esti asa misterios... Hai zi, ca m-ai facut curios!
Patronul Second-Hand (face semn din cap catre chelner): Sa nu ne auda...
Angajatul 1: Cine sefu’? Ãla? Pai nu vezi ca doarme... Doarme... ca altfel ne-ar fi adus cite o bericioaica pina acu’....
Patronul Second-Hand (enervat):  Noi nu sintem aici ca sa bem bere... si vorbeste dracului mai incet ca-l trezesti...
Angajatul 1 (dezamagit): Nu ca sa bem bere? Atunci de ce am venit in circiuma asta sefu’? Ca io aveam multa treaba la birou... si daca nu bem bere atunci io...
Patronul Second-Hand: Sintem aici in interes de servici!
Angajatul 1 mareste ochii si se uita intrebator.
Patronul Second-Hand (nemultumit): Ia gindeste-te si tu...
Angajatul 1: Da' sefu’, io m-as gindi.. da’ vezi tu, nu vreau sa incalc legile de sindicat!
Patronul Second-Hand (enervat): Ce sindicat? Ce legi? Ce tot bolborosesti acolo? Ai innebunit?
Angajatul 1: Nu dar la noi la birou e multa treaba... asa de multa incit noi muncim dar nu gindim.... Adica am renuntat de mult sa gindim... asa ca nici cind ne ducem acasa nu mai gindim... Acolo doar traim. Am facut noi, demult, o sedinta de sindicat si am hotarit ca un creier sanatos trebuie sa fie unul odihnit... Si stii... pentru sanatatea noastra am hotarit atunci sa incetam sa gindim. Hai ca stii si tu lozinca aia... Minte sanatoasa, corp sanatos.
Patronul Second-Hand: Nu degeaba va spun io ca sinteti idioti...
Angajatul 1: Da sefu’, curat idioti... sa stii ca am avut multe idei d’astea... odata...
Patronul Second-Hand: Lasa asta acu’... Sa revenim de unde am plecat...
Angajatul 1: Ne intoarcem la birou fara sa bem bere?
Patronul Second-Hand: Nu ma, iti explic de ce sintem aici... si ce tre’ sa facem.
Angajatul 1 (dezamagit dar cu speranta): Bine sefu’, te ascult.
Patronul Second-Hand: Stii tu care e cea mai mare problema a noastra?
Angajatul 1: Planul de productie sefu’... Ca daca ne prind astia ca declaram la subventie un plan si noi facem altul... am pus-o.
Patronul Second-Hand (se uita stresat in jur): Ma, tu vrei sa ma nenorocesti? Taci dracului, idiotule! Daca te aude cineva intram toti la pirnaie!
Angajatul 1: Tac sefu’, tac! Da’ nu ne aude nimeni...
Tacere lunga...
Angajatul 1: Auzi sefu’, da’ atunci... care e?
Patronul Second-Hand: Care e ce? Problema?
Angajatul 1: Ĩhi!
Patronul Second-Hand: Concurenta.... Acu intelegi de ce am venit aci?
Angajatul 1 (se scarpina in cap): Pai... nu prea....
Patronul Second-Hand (se apleaca peste masa si vorbeste conspirativ): Am aflat dintr-o sursa de incredere...
Angajatul 1 (intrerupe): Cine sefu’, cine?
Patronul Second-Hand (enervat): Sursa de incredere... nu spui cine...na! Ce spuneam?... A! Am aflat ca azi o sa se intilneasca aici un membru al concurentei noastre cu... ei... stii tu cu cine!
Angajatul 1: Nu prea stiu sefu’... cu cine?
Patronul Second-Hand (aproape in soapta, enervat): Cu cine... cu cine! Cu... Membru de Partid responsabil pentru subventiile la igiena.
Angajatul 1: A! Am inteles sefu’. Am inteles!
Intra doi Membri ai Concurentei. Se aude clopotelul de la intrare. Chelnerul se trezeste... Se uita prin restaurant... vede ca are clienti, ia de pe tejghea un sort pe care si-l leaga in fata, ia un carnetel si-l baga in buzunar si un creion pe care il pune dupa ureche si se duce la Patronul Second-Hand si Angajatul 1. Cei doi Membri ai Concurentei se prefac ca nu-l vad pe patron si se aseaza la o masa in coltul opus.
Angajatul 1: Sefu’, ce-or fi cautind serpii astia aici?
Patronul Second-Hand: Ce cautam si noi probabil...
Chelnerul (scoate carnetelul din buzunar si isi ia creionul de dupa ureche pregatindu-se sa scrie): Ce consumati?
Patronul Second-Hand: Nimic!
Chelnerul: Nu consumati nimic.... atunci va carati... Clar? Hai ca io nu platesc impozit pe scaune degeaba. Valea!
Angajatul 1: Sefu’, io zic sa luam cite o bericioaica! (vede privirea Patronului) Hai ca fac io cinste...
Patronul Second-Hand: Asa... da, beau o cafea... Si (se apropie de Angajat) nici tu nu tre’ sa bei alcool in timpul serviciului... Ia si tu tot o cafea...
Angajatul 1: Doua cafele....
Patronul Second-Hand: Si vezi sa nu te zgircesti la zahar!
Chelnerul se duce la masa proaspat ocupata... Ia comanda si dispare in spatele barului. Se aude clopotelul de la intrare... intra alti doi Membri ai Concurentei. Scena se repeta pina se ocupa mesele, una raminind libera.
Angajatul 1: Da’ astia cum au nimerit aici? Auzi sefu’, ia vezi ce faci cu sursa aia a ta... Ca ne-a cam tras teapa...
Patronul Second-Hand: Se prea poate... dar... nu inteleg cum? Ĩn ziua de azi toti te tradeaza... si io care am dat bani grei...
Angajatul 1: De sefu’... foamea e mare...
Intra Un membru al Concurentei si Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena). Un membru al Concurentei se uita in restaurant si-i vede pe ceilalti. Ĩi recunoaste si se schimba la fata. Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena) se uita si el in jur, se preface ca nu recunoaste pe nimeni, vede masa libera si se indreapta spre ea....
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena) (se scutura de frig): Ce bine ca am gasit o masa. Cine ar fi dzis ca bodega asta e asa plina la ora asta... Se pare ca toti vrea sa se incaldzeasca acu’.
Un membru al Concurentei (enervat): Da... in fine, hai sa ne asezam.
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena) (tare): Chelner!
Nici un raspuns....
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena) (tare): Chelner!
Nici un raspuns....
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena) (tipind): Hei, Chelner! Mai traiesti?
Chelnerul iese adormit de sub bar si se uita prin restaurant cautind din priviri pe cel care l-a strigat.
Un membru al Concurentei (ridica mina): Aici!
Chelnerul ( ia de pe tejgea  sortul pe care si-l leaga in fata,  un carnetel si-l baga in buzunar si un creion pe care il pune dupa ureche; se duce la ei): Ce doresc Domnii?
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena: Domnii doreste doua cafele, da’ pronto! Hai, hai, fuguta ca e un frig afara de-ti ingheata matele... Ha, ha!
Chelnerul se duce in spatele barului... dupa citeva secunde se intoarce cu doua cafele. Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena) si Un membru al Concurentei sint singurii care sint serviti... Chelnerul se aseaza la bar si dormiteaza.
Un membru al Concurentei: Sa trecem la afaceri!
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Stai domle’ oleaca sa-mi trag sufletul... Am inghetat rau de tot... Sa beau putintica cafea si p’orma vorbim... Ietete... ce de graba! Ce dom’le, te da boii afara din casa?
Un membru al Concurentei: Nu-i vedeti pe astia? (face semn din cap spre ceilalti)
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena):  E si ei oameni... care se incaldzesc oleaca... Ca si noi.
Un membru al Concurentei: Eu cred ca sint spioni.
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Dom’le, io ca si membru de partid stiu cum arata un spion... Da’ astia nu e dom’le, stai linistit... Daca iti spun io ca nu e... nu e! Io dom’le, io ca si membru de partid am vadzut dom’le multi spioni. Multi pot sa spun ca e cunoscuti... Da, da, e cunoscuti... da nu e nici unu’ p’acilea... nu, nu...
Un membru al Concurentei: Va rog, domle, credeti-ma...
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena) (ia o gura de cafea): Nu mai fi asa stresat... Ca io cind spun un lucru, spun un lucru... Si daca io spun ca nu e... Atunci nu e... Nu ma mai contradzice ca ma inervedz!
Un membru al Concurentei (timorat): Cum spuneti dumneavoastra atunci....
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Hai sa-ti fac hatirul... Ia dzi, mie ce-mi iese... Mie ce-mi iese daca iti dau mata subventia? Ia dzi? Ĩmi iese si mie de-o bere?
Un membru al Concurentei (intimidat de franchetea intrebarii): Pai, o bere si recunostinta mea vesnica!
Rumoare in sala... Toti Membrii Concurentei incep sa rida.... Se aud voci de peste tot...
Membri ai concurentei: Ce fraier...
Membri ai concurentei: Cretin de-a binelea...
Membri ai concurentei: Ai auzit? Ha, ha... recunostinta... vesnica...
Membri ai concurentei: Ãsta pe ce lume o fi traind?
Membri ai concurentei: Idiot!
Membri ai concurentei: Bou!
Membri ai concurentei: Dobitoc!
Patronul Second-Hand: Io as fi stiut ce sa-i dau... Da’, daca nu ai sansa, nu ai... Numai prostii au noroc azi!
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena) (nu aude nimic din zgomotele din jur care sint din ce in ce mai puternice): Bine, bine... da’ vorba e... Am si eu copii de crescut. Stii mata, de, familie mare, remuneratie dupa buget... tre’ sa ne agiutam unu pe altu. Ĩntragiutorarea reciproca, asa se intareste tarisoara noastra. Ca stii si mata ca nu vine strainii sa ne bage in sac. Strainii vine sa fure domle’.
Un membru al Concurentei (stresat dar mai realist): Pai... na, sa fiu la fel de franc! Cit la suta vreti?
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Nu, asa nu merge... Vorba e... Cit dai?
Un membru al Concurentei (exasperat): Dau cit vreti! Sa zicem 20%?
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Pentru atita nici nu se merita sa fi batut drumu’ pina acilea...
Un membru al Concurentei: Atunci? 30%?
Patronul Second-Hand: Asta e jecmaneala!
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Mai adauga un 5 si batem palma...
Un membru al Concurentei: 35% atunci!... Da’ cind ii primesc?
Ĩncepe sa se auda foarte tare sunet de microfonie... apoi soapte... Sisiituri... Agitatie printre Membrii Concurentei. Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena) se preface ca nu aude nimic.
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Pai cum cind? Cind vine dom’le de la buget... Cind vine banii de la buget... io te sun pronto si vii mata fuguta la Bucuresti... si pui mina pe ei...
Totul se aude acum prin microfoanele pe care fiecare le are pe masa. Se creeaza un haos general, toata lumea aude pe toata lumea iar peste discutiile suprapuse, se aude strident sunetul de microfonie. Toti sint panicati, agitati, numai Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena) isi bea netulburat cafeaua.
Patronul Second-Hand (dezamagit): Nu ma asteptam sa ies din carti asa usor!
Membri ai concurentei: Asta e o infamie...
Membri ai concurentei: Si io care voiam sa-i votez...
Membri ai concurentei: Nu e cinstit deloc...
Membri ai concurentei: Da’ io ce mai fac acuma?
Membri ai concurentei: La dracu’, o sa dau faliment!
Membri ai concurentei: Si eu...
Membri ai concurentei: O sa-l linsez pe asta...
Un membru al Concurentei (catre ceilalti): Gura! Ca io sint acu’ la negocieri!
Ĩn haosul general, Membrilor Concurentei nu le mai pasa daca sint vazuti cu microfoanele si castile, se ridica toti in acelasi timp de la mese, isi pun castile in gentile diplomat si se imbulzesc afara... Ramin doar Un membru al Concurentei si Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena) care isi bea nederanjat cafeaua. Un membru al Concurentei se uita in meniu, scoate tremurind portofelul, plateste pentru cafele si se ridica.
Un membru al Concurentei: Atunci... batem palma?  
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena) (da din cap si face un semn evaziv cu mina): Batem palma, da vedzi si mata ce frig e afara... Tre’ sa consolidam cumva prietenia asta tinara, a noastra. Hai, sa nu fi batut drumul de pomana. Dzic si io, parerea mea.

Scena 2

Apartamentul Patronului Second-Hand. Biroul improvizat in debara. Telefonul suna continuu. Patronul sta, priveste in gol fara sa raspunda. Prin fata biroului, in livingul familiei, se plimba de la un capat la celalalt Tinarul Talent si Copilul 1. Se intersecteaza la mijlocul drumului, se privesc scurt si-si continua apoi drumul cu capul in pamint. Intra Angajatul 1, ii priveste pe cei doi, apoi se duce la Patron.

Angajatul 1: Ce faci sefu’ ca de doua ore te tot sun?
Patronul Second-Hand: Gindesc!
Angajatul 1 (catre Tinarul Talent si Copilul 1 care s-au oprit pentru o secunda din mers): Gindeste! (catre Patron) Bine sefu’ da’ noi ce facem? Ca am terminat toti de cules textele... Si... acu’? Le trimitem sau nu le trimitem la fabrica?
Patronul Second-Hand (nu aude nimic): Sint ruinat... Am investit tot ce aveam in masinile de imprimat... M-am gindit numai la cultura acestui popor ingrat... Numai la cultura... Da’ acu’ gata.... Totul s-a terminat.... Fara subventie sintem un nimeni... Si tocmai nevertebratul ala s-o primeasca... Tocmai omul ala fara nici o opinie... Fara nici o idee... Nimeni nu mai da nici un ban pe cultura azi... Nici macar guvernul, nici macar opozitia... nici macar nevertebratul ala... nevertebratii aia din concurenta... Nimeni... toti imi sint asa de dragi... ca i-as stringe la pieptul meu... i-as stringe, uite asa, (gesticuleaza) pina n-ar mai rasufla! M-am gasit io mai breaz... decit toata lumea... M-am gasit tocmai io sa ma gindesc... Parca m-as stringe si pe mine la pieptul meu! Cum am putut sa fiu atit de bou? genial... da’ BOU! Cum am putut?
Angajatul 1: Lasa, sefu’ ca poate ne scoatem pirleala cind apare pe piata hirtia noastra... Hai, sa nu disperam.... Poate ca la tirg o sa vindem si atunci...
Tinarul Talent si Copilul 1 se opresc in mijlocul scenei, se privesc, apoi se uita amindoi la Patron. Ridica din umeri si continua sa mearga.
Patronul Second-Hand: Tie ti-e usor sa spui.... (il imita) Sa nu disperam.... Da’ ce ma, sint banii tai ca sa disperi tu? Ce treaba aveti voi? Caldurica.... caldurica... Salaru’.... salar’... trai neneaca... Da’ ia sa-mi spui tu mie acu’ ce va faceti daca trag obloanele? Cine va mai angajeaza? Unde mai gasiti voi asa sef bun ca mine?
Angajatul 1: Chiar nu mai avem nici o sansa? Nici chiar una singura?
Patronul Second-Hand: Nu! Sint aproape ruinat... Ultima mea speranta era subventia aia nenorocita... Acu’... gata... S-a dus!
Angajatul 1: Sefu’ da poate daca punem mina de la mina...
Patronul Second-Hand (i se aprinde o lumina in ochi): Ati face voi asta? Da’ cum? Aveti economii?
Angajatul 1 (netulburat): Noi... nu, da’ poate gasim o sponsorizare ceva... Stiu si io... Poate mai avem o sansa....
Patronul Second-Hand: Tu esti surd sau esti surd? N-auzi ca nu mai baga nimeni bani in cultura... E prea riscant... Cine crezi tu ca e atit de prost?
Suna telefonul.... Patronul Second-Hand se uita la telefon, da scirbit din mina si nu ridica rceptorul.
Angajatul 1: Nu raspunzi sefu?
Patronul Second-Hand: Ce rost mai are?
Angajatul 1: Stiu si eu? Poate sa fie vreo veste buna... Sau oricum, vreo veste, ceva... Nu suna nimeni asa... fara motiv....
Telefonul suna in continuare, din ce in ce mai strident. Patronul ridica in cele din urma receptorul.
Patronul Second-Hand: Da! Alo! Da!... Io sint.... Sa traiti.... Da’, am inteles... Chiar si acu’... da, da... bineinteles... da... Nu stiti adresa?.... Da, v-o spun... Imediat... Notati pe ceva?.... Astept... Da... Strada Sperantei, numarul 13, ultimul apartament. Da, da... ultimul apartament... imposibil sa nu-l gasiti... Da... va astept.... Sa traiti... (inchide telefonul si incepe sa zimbeasca. Tinarul Talent si Copilul 1 s-au oprit din mers si asteapta cu rasuflarea taiata. Angajatul 1 aproape ca nu mai respira. Toti il privesc pe Patron, al carui zimbet se transforma in hohot. Se ridica si-si desface larg bratele.) Veniti sa va imbratisez. (nimeni nu misca, toti il privesc cu teama) Vad ca va inghesuiti cu totii. Hai ma odata, ca nu am toata ziua la dispozitie... si mai tirziu nu stiu daca o sa mai am chef. (toti se reped inspre el. Se imbratiseaza cu Patronul, apoi intre ei. Tinarul Talent si Copilul 1 se imbratiseaza, apoi se privesc stingheriti)
Angajatul 1: Da’ zi-ne sefu’, nu ne mai tine pe jar... zi-ne cine era....
Patronul Second-Hand: Ma, am sa va dau o veste mare!
Ceilalti asteapta cu rasuflarea taiata si cu miscarile suspendate in aer.
Patronul Second-Hand: Stiti voi cine era la telefon?
Toti (in cor): Nu!!!
Patronul Second-Hand: Era o persoana importanta... da, da, importanta...
Ceilalti asteapta cu rasuflarea taiata si cu miscarile suspendate in aer.
Patronul Second-Hand(incepe sa rida): EraMembru de Partid, responsabil de subventiile la igiena!
Toti (in cor): Si?!
Patronul Second-Hand: Si vine’ncoace. A zis ca tre’ sa vorbeasca cu mine... (incepe sa aranjeze hirtiile pe birou)
Angajatul 1: Despre ce?
Patronul Second-Hand: Apai, io de unde sa stiu? Ce sint io, Mafalda? Oracolul din Delphi? Ha?! Important e ca vine acu', aici... Asta e important idiotule! Important e ca daca vine aici... Ei...
Toti (in cor): Daca vine...?
Patronul Second-Hand: Nu pleaca el fara sa ne dea noua subventia... Ha, ha... Io nu sint nevertebrat...
Toti (in cor): Nu sefu’....
Vorbesc in acelasi timp, suprapunindu-se unii peste altii.
Copilul 1: A, nu Papa, de nevertebrate se ocupa frate-miu. El e cu rimele, lipitorile si alte chestii de-astea...
Angajatul 1: Cum nevertebrat sefu’. Vad ca ai coloana nu gluma...
Tinarul Talent: A... Nevertebrati sint numai aia... Dar dumneavoastra... Nu, asta in nici un caz.
Patronul Second-Hand: Pai vedeti... eu nu sint fraierul ala sa ofer recunostinta mea vesnica... (catre Angajatul 1) sint sau nu sint?!
Angajatul 1: Cum sefu’... se poate asa ceva?
Patronul Second-Hand: Eu stiu sa negociez... Da’, da... Eu stiu de ce are nevoie reprezentantul Statului... Statul insusi... Eu stiu cum sa inchei o afacere...
Angajatul 1: Mai ales daca e profitabila, nu sefu?
Patronul Second-Hand (ignora): Statul are nevoie de oameni care sa stie domnule ce sa ceara de la el... Da’, sa stiti de la mine... Nu poti dom’le sa ceri de la Stat ca si cind statul ar fi o vaca nemulsa... pai daca ne-am apuca toti sa o mulgem... n-ar mai ramine nimic... va spun eu... Nu, la Stat trebuie sa stii si ce sa ceri... si ce sa dai... dar mai ales cui sa dai... Va spun io!!
Angajatul 1: Bravo sefu’!
Copilul 1: Papa, ce destept esti tu!
Tinarul Talent: Ce talent, mare om, un luceafar pentru cultura noastra... da, da!
Patronul Second-Hand (ridica receptorul si formeaza un numar): Alo... Ma auzi?... Bine...Da, da, stiu... Asculta la mine acu’! Sa fie totul gata sa trimiteti cind va sun io iar... Ne-am inteles? Hai, fuguta...
Patronul Second-Hand aranjeaza citeva hirtii pe birou, face oarece ordine, apoi le face celorlalti semn sa dispara. Ceilalti, ramasi inerti, ies cu miscari mecanice din scena.

Scena 3

Patronul Second-Hand aranjind lucrurile in biroul sau. Soneria suna lung. Sotia Patronului Second-Hand apare prin  holul  mic, merge si deschide usa de la intrare si reapare insotita de Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena). Gesturile Ei sint mecanice, ca de papusa. Acesta pare a fi impresionat de Ea dar priveste uimit in jur si ramine cu privirea atintita pe Rapirea din Serai.

Sotia Patronului Second-Hand: Vii de departe?

Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): De doamna, ce sa fac... de unde ma poarta trebusoarele... si io ca oricine... de... treaba grea... multa...

Sotia Patronului Second-Hand: De unde?
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): De unde... de neunde... vorba e... ca acu’ io umblu pe banii statului... si cu statu’ nu te pui... Mai ales cind e vorba de banii lui.
Sotia Patronului Second-Hand: Ti-e foame? Sa-ti aduc un cartof?
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Da, doamna.... Cam imi e... Mi-e foame... da’ nu de cartofii vostri...vorba e... de altceva mi-e mie foame... Pe vremea mea... (nostalgic) Alte era vremurile... Ei... ce viata si ce oameni... Da’ ce prostii indrug... si acu’ tot vremea mea e... Ha, ha, ha! (se uita in jur, aparte) Bine ca nu m-a audzit nimenea...
Sotia Patronului Second-Hand: Sa-ti aduc ceva de mincare?
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Pe sotul dumneavoastra... Ãaaa, pe el vreau sa-l vad... Da’ repegior ca ma grabesc...
Patronul Second-Hand (il vede pe Membru de partid, se ridica de la birou si vine sa-l intimpine. Sotia sa iese din scena ocolindu-l): A, ati si sosit? Nici nu am auzit cind ati venit...
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Nici o problema... Sotia mata... a fost o companie placuta... Si-apoi la mine e defect profesional... Cind eram io tinar nu ma audzea nici musca cind eram in misiune pentru binele tarii, pentru popor. Ce vremuri, ce morala... Cind ieseam io pe strada nu mai misca nici un tradator. Toate elementele reactionare se oprea in loc... chiar si tramvaiul se oprea...
Patronul Second-Hand (se uita la el cu atentie): Mi s-a parut mie ca va recunosc. Dar poftiti va rog la mine-n birou.
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena) (il urmeaza in birou, se uita in jur cu si mai multa atentie): Chiar mi-e familiala casa mata... Nu ascultai mata prin ’80 Europa Libera?
Patronul Second-Hand: Eeee, pacatele tineretii.
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena) (il bate pe umar cu afectiune): Lasa, lasa, ca bine te-ai mai revansat atunci!... Stim noi, stim tot. Bine lucrat, n-am ce dzice... Mai rar element ca mata... Vino sa te-mbratisez!
Patronului Second-Hand si Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena) se imbratiseaza. Patronul Second-Hand pare putin stingherit de situatie.
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Acu’ ca ne-am recunoscut, io cred ca o sa ne intelegem... Stiu din experienta ca tara poate sa se badzedze pe un element vertical ca mata.
Patronul Second-Hand: Stiu si eu?... O cafeluta, ceva?... Face nevasta-mea cum face cartofii... da’ face o cafea... excelenta... Chiar asa, nu mi-ati spus... V-au placut cartofii?
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Ce cartofi neicusorule... Ca io nu pentru cartofi am venit aci... Vorba e nici inainte n-am mincat cartofi, doar nu vrei sa ma spurc acuma. Da' o cafeluta merge.
Patronul Second-Hand se ridica, iese din scena pe holul mic. Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena) se ridica si incepe sa se uite prin hirtiile de pe birou. Are grija sa nu faca nici un zgomot si sa nu lase nici un semn ca ar fi umblat prin ele, iar cind il aude pe Patron venind se reaseaza pe scaun. Acesta reapare cu o cafea.
Patronul Second-Hand: Uite cafeluta. Serviti, tov... aaa domnule colonel.
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Servesc, servesc, da nu mai imi dzice asa... sa nu te auda cineva, ca nu mai stie multa lume. Si acu' hai sa vorbim de afacerea noastra. Afacerile e mersu’ in dziua de adzi.
Patronul Second-Hand: Asta asa e. Tre’ sa ai mereu grija sa fii pe val.  
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Vorba e... ce e val ca valul trece... Asta de la mine s-o stii.
Patronul Second-Hand (aparte): Ce au toti astia cu Eminescu?...  (catre el ) O sa tin minte, pe asta n-am mai auzit-o pina acu’.
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Da’ hai sa vorbim de afaceri... ca timpu’ ma cam preseadza... si tre sa trimit raportu’ la Bucuresti. Noi am audzit ca mata vrei sa te integredzi in Europa inaintea noastra... E asa sau nu e asa?
Patronul Second-Hand: Pai io as cam vrea... dar nu inteleg unde vreti sa ajungeti...
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Vorba e... ca vrei... (siret) Am audzit ca ai facut niste investitii riscante... acuma, de curind.
Patronul Second-Hand: Adevarul e ca am facut niste investitii dar nu sint deloc riscante... Eu cred ca acolo, in ele e viitorul...
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Este riscante... este riscante, mai ales daca nu sti sa te orientedzi... Da’ nu este riscante daca iti arata Partidu’ cum sa te orientedzi... Daca nu iti arata Partidu’ unde e viitorul... Ca asta e treaba Partidului... sa stie tot... sa vada tot si sa iti arate ce sa faci... unde sa te duci... Ĩti spun io... Tre’ sa te incredzi in Partid....
Patronul Second-Hand (ca in transa): Te cred... Acum parca incep sa vad... ceva....
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Bine, bine da’ vorba e... ce vrei sa faci mata cu masinile alea care le-ai cumparat?
Patronul Second-Hand: Eu mereu am zis ca ocupatiunea mea principala e cultura... Poate iti amintesti... ca si eu scri...
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena) (intrerupe): Asta e ocupatiunea principala a Partidului.... Da’ vorba e ... cu atit mai bine cind e si ocupatiunea unui om ca mata... Si hai, dzi mai bine ce vrei sa faci cu ele...
Patronul Second-Hand: Vreau sa duc in fiecare casa, in fiecare toaleta, oriunde exista un sul de-al meu, vreau sa ajut sa fie cunoscuta literatura noastra de valoare... sa-i ajut pe tinerii nostri poeti sa-si raspindeasca operele... Vreau sa ajut oamenii sa se cultive...
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena) (intrerupe nedumerit): Adica pe pesimistii astia? Pe elementele astea dusmanoase la adresa moralei poporului? Asta nu se poate... Vorba e ca nu ma asteptam, tocmai de la mata... Asa sa stii!
Patronul Second-Hand (speriat): Dar ei sint viitorul... Ei sint speranta noastra in Europa... Ei or sa ne deschida portile... Ĩn literatura lor e vigoarea... valoarea literaturii noastre...
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena) (intrerupe nervos): Nu, asa nu ne intelegem... Partidul nu crede asta... Vrei sa contradzici Partidul? Na, contradzice-l... daca iti da mina... vorba e... n-ai decit... din partea mea...  Da sa ne lasam biruiti tocmai acu’, dupa atita lupta... Tocmai cind Partidul nostru e la putere... Se face una ca asta?
Patronul Second-Hand (timid): Partidul nu crede asta?
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Nu!!!
Patronul Second-Hand: Atunci, nu mai inteleg.... Ce crede Partidul?
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Partidul crede in cultura... vrea domle’ sa duca cultura la oameni... Ei are nevoie de agiutor de la Partid... Si Partidul chiar vrea sa-i agiute... E aci pentru oameni... alaturi de ei...
Patronul Second-Hand: Si atunci? De ce credeti ca il contrazic?
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Da’ Partidul nu poate sa faca totu’ singur... vorba e ca are nevoie de agiutor de la oameni ca mata... De la oameni care sa vrea sa intre in Europa... Vorba e... mata vrei sa agiuti Partidul?
Patronul Second-Hand: De vrut, as vrea eu, dar nu stiu cum...
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Vorba e, d-aia m-a trimis Partidul pe mine, sa-ti spui... Sa-ti arat cum... Sa-ti aduc mesajul lui...
Patronul Second-Hand il priveste cu gura cascata si nu mai intelege nimic...
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Uite ce dzice si sefu’...  (scoate o coala din buzunar, o despatureste si citeste de pe ea) Din cauza mostenirii guvernarii anterioare nu am reusit in acest mandat sa ne ocupam cum trebuie de cultura si de educatia tinerelor generatii. De aceea mai avem nevoie de un mandat ca sa ne indeplinim promisiunile facute in campania trecuta electoratului nostru. Sa ne ducem la bun sfirsit platforma electorala. Pentru aceasta avem nevoie si de ajutorul (se uita cu atentie in text)...este o gresala aci... agiutorul... domniei voastre...
Patronul Second-Hand: De ajutorul meu? Cum?
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Pai asta n-a mai scris, dar vorba e ca eu tre’ sa transmit ce mi s-a comunicat direct chiar de sef...
Patronul Second-Hand: Ce?
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Vorba e ca noi iti dam mata toata subventia aia... (siret) si ceva pe deasupra... cu conditia... ei, ia sa vad iti dai singur seama?
Patronul Second-Hand: Nu prea...
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Cu conditia sa tiparesti o poezioara anume pe hirtia mata... E, asta e... Ce dzici?
Patronul Second-Hand: Sefu’ vrea sa debuteze in literatura? Nu stiam ca scrie poezii...
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): A, nu, vorba e ca n-a scris-o sefu’... da' e a Partidului...
Patronul Second-Hand: Si nu vrei sa-mi zici si mie ce a scris Partidul?
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Ba cum sa nu... (desface din nou foaia si citeste) Nu mor batrinii / Cind vor ciinii / Ciinii tineri ne vineaza / Pe noi nu ne-ndeparteaza / dinozaur stampilam / cind votam. Ei, ce dzici... nu e cu talent?
Patronul Second-Hand (cu jumatate de gura): Ba e....
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Vorba e... poti sa tii un secret?
Patronul Second-Hand: Pot, cum sa nu pot...
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Vorba e... ca io am
scris-o...
Patronul Second-Hand (amarit): Nu stiam ca scrieti poezii, e... scrisa adinc.
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena): Am talent, domle... vorba e... batem palma... ia dzi... ca se apropie acu' alegerile... si fara subventie... fara Partid sa-ti arate drumul...cum mai nimeresti mata Europa... dai la sigur faliment, iti spun io...
Patronul Second-Hand (intinde palma spre el): Cum as putea sa refuz Partidul... el ne naste, el ne creste si Patria infloreste...  
Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena) (intinde si el palma si isi string miinile): Vedzi ca-ti amintesti? Stiam io ca esti om de inteles... Acu’ io cam tre’ sa plec... ca ma asteapta tara da’ ne mai vedem in Europa....
Patronul Second-Hand ramine inert, intr-o pozitie incomoda, ca o papusa abandonata, agatata gresit. Membru de Partid (responsabil de subventiile la igiena) isi incheie haina, ia o palarie (probabil a Patronului Second-Hand) o pune pe cap si iese din scena.

CORTINA