CINTUL CATELEI
(traducere din rusa de Igor Cretu)
Sub rogojini balaie,
In zorii abia inginati,
Cateaua fata in paie
Sapte catei roscati.
Ea nu contenea sa-i alinte,
Ii tot netezea duios,
Si sub pintecul ei fierbinte
Omaturl mustea pe jos.
Iar cind gainile seara,
Se string in patul posac,
Iese stapinul afara
Si-i baga pe toti in sac.
Si prin nameti, tacuta,
Ea fugea dupa sacul plin, -
Si mult inca unda zbatuta
Nu-si mai gasea alin.
Tirziu, cum venea ea una,
Lingind de pe blana sudori,
Ii paru de-odata luna
Ca-i unul din puisori.
Ea sta asa in nestire,
Cu ochii in cer scincea,
Iar luna scadea subtire
Si se topi in vilcea.
Si surd, ca pietrele grele,
Zvirlite de haz in ea,
S-au prelins din ochii catelei
Stele de aur pe nea.
SCRISOARE MAMEI
(traducere din rusa de George Lesnea)
Tu tot mai traiesti, batrina mama?
Tie cu supunere ma-nchin!
Mica-ti casa seara de arama
Lumineaz-o pasnic si senin.
Mi se scrie ca esti tulburata,
Ca ti-e dor de mine ne-ncetat,
Ca ades bati drumul suparata,
In paltonul vechi si demodat.
In albastre seri ti se nazare
Gind pustiu, ce lacrimii da val, -
Ca la crisma, intr-o-ncaierare,
Mi s-a-nfipt in inima-un pumnal.
Mama, nu-i nimic! Delirul fura
Gindul tau, ducindu-l spre prapad;
Nu-s betiv chiar in asa masura
Ca, pierind, sa nu te mai revad.
Ca-n trecut mi-e inima duioasa,
Am un vis, un vis pe care-l storc:
Sa ma smulg din dorul ce m-apasa
Si la noi acasa sa ma-ntorc.
Eu voi reveni pe cind rasfata
Pomii-n floare satul meu tacut.
Dar sa nu ma scoli de dimineata,
Cum opt ani in urma ai facut.
Nu trezi desertaciunea crunta,
Nici regretul ca ma risipesc.
Prea devreme, pierdere si truda,
Mi-a fost dat traind sa patimesc.
Sa ma rog tu nu-mi mai da povete!
Nu-i nevoie! Duse-s cite-au fost.
Numai tu-mi esti reazam la tristete,
Numai tu dai vietii mele rost.
Fie-ti deci nelinistea uitata,
Nu-mi mai duce dorul ne-ncetat,
Nu mai bate drumul suparata,
In paltonul vechi si demodat. |
