In muzeul etnografic din Minneapolis am fost atras de un text sub o poza veche, pe care era fotografiat un tren de pasageri. Inainte, se spunea in scriere, trenurile duceau nu numai marfa, ci si pasageri. America poate sa scape de vechituri. A ajuns si rindul Mississippiului.
- Realitatea e confortul psihologic, le-a zis pasagerilor ajutorul capitanului. Nici mai mult, dar nici mai putin. In timpul calatoriei ajutati-i pe aparatorii ordinii, avind la indemina biletele si cheile de la cabina in care sinteti cazati. Nu uitati ca la bord WC-urile pot sa se infunde mult mai usor decit cele pe care le folositi pe mal. Chiar si obiectele foarte mici pot duce la situatii dramatice.
Viata pe Mississippi aminteste de un scandal familiar, care ara spiritul cinstit si mustacios al lui Mark Twain. Pe acest fluviu indian nu trebuie sa fii spirit ca sa intri in contact cu fantomele, care scirtiie podelele prin orice Bed & Breakfast care se respecta. La o studiere mai de aproape fluviul se dovedeste a nu fi o mama mare, ci o mama vitrega suparata. Dupa perioada fericita a vapoarelor cu tevi lungi negre si rosii, care lopatau apa cu rotile, fata de acest fluviu au devenit mai reci. Apa e somera si e nevoita sa cada in amorteala celei de-a doua feciorii, pe care o deranjeaza doar casinourile, imprastiate prin trecerile infrumusetate cu mumii, si patima sportiva a pescarilor. De Mississippi ar fi uitat cu totul daca n-ar fi inundatiile. Fluviul se razbuna pentru atitudine. Impotriva fluviului se ridica diguri, se apara cu saci de nisip, in orase nu exista chei, despre ea se vorbeste printre dinti. Daca fluviul ar seca si ar muri toti ar fi bucurosi. |
