- Abia s-a terminat prima editie a festivalului muzical B’Estival, la care au venit super trupe, in voga acum, trupe care au concerte la cele mai mari festivaluri din lume, la care nici macar nu puteam visa cu un an-doi in urma. Domnule Berti Barbera, ce v-a placut cel mai tare, ca muzician, la acest festival?
- Am apreciat organizarea, diversitatea si atmosfera de normalitate. Ca muzician, am primit o lectie de la citiva artisti prezenti. A fost prima editie si deja se anunta ca unul dintre cele mai importante evenimente muzicale. B'Estival poate deveni acel eveniment-emblema pentru Bucuresti, un pelerinaj al iubitorilor de muzica si un lucru cu care sa te obisnuiesti, dar de care sa nu te plictisesti.
- Au fost trupe & cintareti pentru toate gusturile: Marilyn Manson, Alice Cooper, Faithless, Pink, Wu-Tang Clan, cu unii ati facut interviuri (si inainte de festival, si in timpul festivalului), i-ati simtit aproape;
(a) cine v-a impresionat cel mai tare, ca om/oameni, nu neaparat ca muzicieni?
(b) cine v-a surprins (placut sau neplacut) ca muzicieni? Ce concert(e) de la B’Estival v-a(u) placut cel mai tare?
- Primul artist cu care am luat contact prin telefon a fost Alice Cooper. Am avut o discutie agreabila de 30 de minute din care am scos unul dintre cele mai bune interviuri facute de mine. In general, artistii la acest nivel de popularitate dau dovada de caracter, sunt amabili si deschisi, mai ales daca le oferi si tu un mediu prielnic de comunicare. Mai ales ca majoritatea au interes sa-si promoveze o imagine buna. Trebuie sa faca impresie buna, deci se comporta ca atare. Dar discutia cu ":Coop" a fost agreabila, asa cum, de altfel, ma asteptam. Cu Reamonn si Hooverphonic am facut interviu prin e-mail. Mai impersonal, dar destul de relevant. Sunt convins ca si ei ar fi fost amabili. Oricum, i-am simtit aproape in concerte. Acolo si-au demonstrat autenticitatea artistica. Prestatia lor a fost impecabila si asta spune tot. Cel mai mult mi-a placut concertul Faithless. Starea, sunetul, mesajul, totul a fost senzational. I-am vazut a doua oara live si sunt impresionat. In ansamblu am apreciat sunetul bun. E foarte greu sa faci un sunet atit de echilibrat la un festival cu atatea nume. Fiecare are configuratia proprie si asta inseamna multe pregatiri si o echipa care sa se miste foarte bine. La noi au fost intotdeauna probleme. Acum n-au mai fost. Nu vreau sa fac un clasament al artistilor, conteaza mai putin asta. Ma bucur ca n-a mai trebuit sa fac mii de kilometri ca sa vad asa ceva. N-am auzit de incidente, de droguri, mi-a placut lumea de acolo. M-am simtit foarte bine.
- Puteti sa ne povestiti cum a fost faza cu Alice Cooper (pentru cei care n-au citit interviul din SUNETE)? Stiu sigur ca pentru foarte multa lume asa ceva ar fi ceva SF:)
- Da, am ce povesti la nepoti. Iti dai seama ca in liceu, daca spunem cuiva ca as putea vorbi la telefon cu Alice Cooper, ma batea sau ridea de mine. Am stabilit ora interviului, am lasat numarul de telefon si asteptam sa fiu sunat. Putea fi un agent, un membru al trupei sau oricine. Eu eram pregatit sa inregistrez interviul. Suna telefonul, raspund: "Hello? Berti?" "Yes" "Hi, this is Alice Cooper";). De aici i-am povestit ca un astfel de telefon n-ar fi fost posibil cu ani in urma. Iar el mi-a povestit faza cu Paul Mc Cartney. Am inregistrarea.
- Cum a fost combinatia intre trupele romanesti si cele straine? La Artmania, unde am fost eu, totul a iesit perfect, trupele romanesti avind prestatii la un nivel foarte inalt, comparabil cu cele ale trupelor straine?
- In primul rind au fost selectate formatii care au prtestatii live bune. Dar toti cei care au fost pe scena au fost provocati de anvergura festivalului si de ideea de a imparti scena cu nume mari. Iar asta i-a facut sa se ocupe atent de propriile recitaluri. Din pacate, impactul a fost diminuat de ora la care publicul inca nu se adunase... Dar combinatia a fost de bun augur. Asa trebuie facut. Trebuie echilibrate valorile prin alegerea celor mai bune trupe de la noi.
- Se spune ca Marilyn Manson (exact ca Alice Cooper, de altfel) e cu totul altfel in afara scenei, ca e un personaj ca artist & cintaret, ca joaca un rol. (Daca nu va intreb ceva de Marilyn Manson am sa ma oftic cind am sa recitesc interviul, iar multi dintre cititori au sa ma injure – pe merit). Marilyn Manson e altfel in concert(e), comparabil cu cel din videoclipuri, sa zicem?
- Ei sunt diferiti, in primul rind fac parte din scoli diferite, generatii diferite. Sunt teatrali, folosesc efecte si tematici comune, dar sunt diferiti prin personalitate. Au public diferit. Dar exista o o linie comuna, inceputa de Coop si continuata oarecum de Marylin. Chitara „old school” a fost inlocuita de chitara „metal”, iar freak-show-ul a fost inlocuit de filmul horror. In viata de toate zilele, Marylin Manson este Brian Warner, diferit de cel de pe scena, dar nu total detasat de personaj. Alice Cooper joaca golf, isi ajuta copiii la lectii, e sociabil... Marylin Manson sta intr-un castel vechi, se trezeste noaptea, e mai „implicat” in poveste. E mai... actual. Revenind la esenta muzicala, sunt total diferiti. Noi avem de ales.
- Faptul ca Marilyn Manson si Alice Cooper s-au intilnit pentru prima oara fata in fata aici, la Bucuresti, au cintat pe aceeasi scena in aceeasi seara si au cintat si impreuna face din aceasta editie a B’Estivalului ceva cu adevarat unic si important. Au mai fost astfel de momente, memorabile pentru viitor sau care ar putea crea „evenimente de presa”?
- Sunt curios de ecoul acestui eveniment. Am auzit ca multi au venit din strainatate sa vada acest moment. Este in primul rind un eveniment de showbiz, de istorie rock. Aranjat sau nu, a avut efect, a fost surprinzator si natural in acelasi timp. Fara prea multe artificii. Pur si simplu s-au gratulat reciproc cu o aparitie bine conturata in timpul fiecaruia dintre concerte. Din pacate pentru presa, din fericire pentru noi, nimic nu a socat, nu s-a intimplat nimic care sa alimenteze niste minti golite de rutina cotidiana, totul a decurs normal. Se pare ca totusi intilnirea Cooper – Manson a avut un caracter unic. B’Estival ramane important si fara acest eveniment. Iti dai seama, unii nici n-au auzit. Traiesc si trec pe linga asemenea lucruri. Suntem privilegiati sa putem intelege si aprecia asemenea... povesti.
- La Artmania m-a impresionat publicul de la Sibiu, civilizat, inteligent, implicat in fenomen, dar si ziaristii, foarte in tema cu muzica rock. Cum v-a parut publicul de la festivalul din Bucuresti (ca de la televizor a fost tare frumos. Pe mine ma bucura foarte tare faptul ca publicul de rock accepta fara rezerve rap-ul si invers, s-a vazut asta in ultima zi)?
- Un public civilizat, care odata ajuns intr-un mediu prielnic, se comporta normal. Oamenii au avut de toate, bani sa fie. Nu a fost coada la toaleta, iti dai seama? Chiar si cei care de obicei se manifesta aberant au simtit ca nu e loc de prostii. Si asta nu din cauza jandarmilor, ci pur si simplu pentru ca nu era loc de asa ceva. Normal ca linga mine, simbata era o tipa beata care zbiera, dar nu i-am spus nimic, am plecat de acolo. N-ai cum sa scapi de asemenea specimene. Dar in comparatie cu strada cotidiana, sunt mult mai putini. De ce? Pentru ca nu e moca. Daca-ti place, platesti. Iar cei care au platit au si alta atitudine sociala. De aceea publicul a mai facut un pas spre arta de a fi spectator. S-a coexistat in pace.
- Faceati acea emisiune super profesionista – TAVERNA, nu doar distractiva, ci si deosebit de utila, educativa chiar, as zice. Cind o reluati?
- Vom relua pe 8 iulie o editie de vara a emisiunii. Daca totul e OK, ceea ce inseamna multe lucruri, vom relua din toamna, in direct, din mult iubitul loc de la subsolul TVR. Abia astept.
- Care e urmatorul eveniment la care vom putea sa-l ascultam pe Berti Barbera?
- Va invit sa vizitati www.bertibarbera.com. Va ofer toate informatiile si va stau cu drag la dispozitie.
(2 iulie 2007, Brasov-Bucuresti) |
