Constantin ACOSMEI

RELATAREA UNUI COPIL

Intr-o zi mergeam pe drum cu o fata. Un copil catarat pe gard a inceput sa strige dupa noi: “Gagica si gagelul!” M-am oprit si l-am amenintat: “Lasa ca treci tu pe la poarta pe la mine!…” (Mi-am umplut obrajii cu aer si apoi i-am lovit cu pumnul, ca sa tisneasca aerul printre buze.) “…Iti umflu botul!” Intre timp, un copil mai mare, care sarise peste gard mai la vale, s-a apropiat pe furis din spate si mi-a tras in jos pantalonii de trening, apoi a inceput sa-mi dea dupaci in spinare. Am vrut s-o rup la fuga dar m-am impiedicat in pantalonii lasati pe vine si m-am prabusit pe prundis, julindu-mi genunchii. Am racnit pina cind copilul care ma caftea mi-a dat pace si a intrat in ograda. M-am sculat din colb, mi-am ridicat pantalonii si am pornit mai departe. Cind am trecut, cu capul in pamint, pe linga un mosneag, acesta a strigat: “Buna ziua – flacau!”, apoi a inceput sa rida ragusit. O femeie care se uita peste gard m-a ocarit ca nu port respectul la oameni pe drum. Mai incolo, dupa cotitura, am luat un bolovan si i-am ologit femeii niste pui, care umblau dupa closca prin sant. Fata, care alergase inainte, s-a apropiat si a inceput sa rosteasca, cu vocea sugrumata, aratind catre mine cu degetul: “Treaba ta! Nu ma intereseaza! Te spun!” Am mai mers si am ajuns acasa. Cind m-a vazut, mama mi-a zis: “Bine ti-au facut! Asa-ti trebuie!”