„Trage-mi-o” este cartea de debut a scriitoarei Virginie Despentes, celebra dupa publicarea acestui roman care a fost si ecranizat (a mai scris "Les chiennes savantes" (1996), "Mordre au travers" (1999), "Les Jolies choses" (care a obtinut Prix de Flore in 1998 si Prix Saint-Valentin in 1999),"Teen spirit" (2002), "Bye-bye Blondie" (2004).).
Inainte de a deveni scriitoare, Virginie Despentes a mai incercat si alte meserii frumoase: maseuza, casierita, dansatoare intr-un club de strip-tease si cronicara la o revista pornografica. Romanul este direct - si ca limbaj, si ca mesaj - si se inscrie perfect in linia romanelor de acelasi tip din Romania. Doar ca Virginie Despendes trece actiunea (nu si limbajul) peste orice limita reala, lucru care diminuiaza veridicitatea si credibilitatea subiectului. Adica romanul e cu prea multe omoruri, comise asa, pur si simplu, absolut fara nici un motiv sau logica, violenta din aia fara nici o scuza (omorirea - cu singe rece – a unui copil si a bunicii lui, de ceilalti ucisi (nenumarati) nici nu mai are rost sa amintim), violenta savirsita de doua tipe care se potrivesc mai mult pentru un roman cu titlul „Trage-mi-o” decit pentru substanta romanului cu acest subiect. Dar despre asta e vorba in partea a doua a romanului. In prima parte Virginie Despendes este foarte convingatoare, iar personajele sale, tineri care o duc destul de greu, de la periferia orasului si societatii, care-si ineaca amarul in vin, droguri si sex. Atmosfera corespunzatoare, personaje reale, bine conturate, scriitura potrivita, poate chiar prea „cenzurata”, titlul fiind de departe cel mai dur si cel mai inspirat, mai ales ca si personajele principale si scriitorul sint fiinte de sex feminin (prefer de obicei cuvintul „gen”, nu „sex”, dar acum chiar ca se potriveste). Toate personajele neepisodice sint tineri cu probleme, iar cele episodice dispar (in prima parte) sau sint omorite (in partea a doua). Manu, personajul principal din prima parte a romanului, dupa ce o stranguleaza pe colega sa de camera, se porneste, disperata, niciunde-oriunde, moment in care o intilneste pe Nadine, care e de acord s-o duca acolo, fara nici un interes. Se potrivesc perfect si in mai putin de o saptamina isi descarca de foarte multe ori armele in oameni, asa, „ca chestie”. La sfirsitul partii a doua Manu este omorita, iar in partea a treia, foarte scurta, e prinsa si Nadine, exact cind se pregatea sa se sinucida (oricum, isi „masturba” arma). Un roman care poate (si ar trebui) sa puna pe ginduri. Un roman care aduce o noua varianta, un nou posibil traseu al actiunilor tinerilor furiosi. Adica tinerii nemultumiti nu totdeauna pot sa se calmeze pur si simplu si sa intre in cursul vietii obisnuite, s-ar putea ca acestia sa mearga, totusi, pina la capat. Iar fetele astea misto nu totdeauna sint doar dragute numai bune de iubit, ele mai pot fi si violente, si alogice, si mult mai dure decit isi poate inchipui un barbat. Dupa cum cred ca v-ati prins, „Trage-mi-o” nu e un roman de dragoste si nici unul „erotic”, chiar daca editura TREI l-a publicat in colectia „Eroscop”. Un roman care merita sa-i acordati macar atita timp cit sa-l cititi. A, sa citez ceva din el, poate va trezesc foamea de citit: „Asta-i place miinii: arma, sticla si pula” - „Alcoolul rascoleste toate ungherele si da chef de ris. Ucide cu bunavointa” - „S-a servit de ea. Ai zice ca are o pizda prea rafinata ca sa i se faca bine cu pula” - „Cel mai rau lucru care se poate spune despre prosti e ca ei nu sint strict antipatici decit in filme” - „Povestea lor (de dragoste – n.m.) seamana cu o cursa in directia unui perete” - „Sexul le pute a mucegai cind li-l ia in gura. Oricum este mai putin penibil decit sa mearga la munca” - „Lucrurile au importanta care li se da”. |
