- Impliniti 30 de ani de activitate (trupa SEMNAL M infiintindu-se in 1977 la Cluj); cum ati rezistat atita timp pe scena muzicala, aproape in aceeasi componenta, care este secretul acestei longevitati extraordinare?
- Hmm... Intrebare buna... Chiar ca am rezistat destul de mult. Daca ma uit acum in urma, vad ca au cam disparut multe trupe de linga noi si au luat fiinta si mai multe si uite ca totusi sintem acolo, pe baricade. Am avut si necazuri, si suisuri, si coborisuri, am pierdut un membru de baza, dar iata ca am reusit sa trecem peste acest moment dificil. Cred ca motivul principal pentru care am rezistat atita este ca facem ceea ce facem cu placere, ne place ceea ce facem si totdeauna am fost inconjurat, eu personal, si cu Iuliu inainte, de oameni talentati, ne-am potrivit si uite ca am reusit sa punem pe banda, sa se poata auzi ceea ce gindeam si cind am vazut ca rezultatul seamana cu ceea ce gindeam am zis ca merita sa facem asta mai departe si acum tot asa este.
- Va mai amintiti de primele cintari, primele concerte, primele albume? Cum era atunci atmosfera din timpul concertelor? Sinteti nostalgici sau preferati publicul de acum?
- Mi-aduc aminte foarte bine de primele concerte, primele zile. La mare a fost lansarea noastra, in 1977, la Costinesti. A fost super, o scena improvizata, pe plaja, cu sute de oameni in fata, poate chiar mii, jocuri de lumini, stroboscoape, a fost exceptional, atmosfera foarte, foarte buna, tineret mult. Nostalgic? Stiu eu... mi-a placut foarte mult publicul de atunci, si acum imi place foarte mult, dar – cum sa zic – parca nu-s chiar asa de entuziasti cum erau atunci, probabil si din cauza ca e mai mare oferta acum si nu prea-s siguri nici ei ce vor, pentru ca atita au de ales, din atitea lucruri, ca nu-s siguri ce vor. S-a mai impartit acum publicul, unii sint pentru un gen, altii pentru alt gen, se mai triaza un pic. In orice caz, pina acum la spectacolele noastre am avut reactii pozitive din partea publicului si pentru mine e acelasi lucru – ii vad la fel, reactionind la fel ca acum 30 de ani. Discuri au fost destul de multe, mai multe inainte de 89. Dupa 89 au fost doar trei discuri, unul chiar dupa disparitia lui Iuliu, dar eu zic ca nu conteaza numarul discurilor, ci conteaza ce contin si daca au viata, daca au longevitate si pina acum timpul a demonstrat ca piesele pe care le-am facut se cinta si acum, deci e bine. Nu trebuie sa ai o suta de discuri, e de ajuns sa ai unul, da’ bun, ei, nu chiar unu’...
- Ati mai cintat la Brasov? Ce amintiri va leaga de acest oras?
- Eu personal am cintat si in timpul armatei aici, am fost la Casa Armatei in anii 72-73, bine, dar aia a fost altceva. Am cintat multe spectacole aici, turneele noastre totdeauna treceau prin Brasov si chiar am avut multe colaborari cu Teatrul Dramatic de aici. Un public super! Noi am cutreierat tara in lung si-n lat si Brasovul totdeauna a fost inclus in turneu. Public foarte bun, noua ne-a placut foarte mult.
- Ultimul vostru album e, de fapt, un dublu CD, fiind compus din doua parti foarte interesante, numite sugestiv: „IERI” si „AZI”. Pregatiti ceva pentru aniversare sau acest dublu CD a fost un fel de adio?
- Ei, a fost o avanpremiera la ce va urma. „IERI” a fost un disc omagial pentru Iuliu Merca, pentru perioada in care am cintat impreuna si multe piese n-au fost inregistrate pe CD pina atunci. „AZI” este discul pe care l-am facut dupa ce a plecat Iuliu dintre noi, deci in formula noua, si urmeaza „MIINE”. „MIINE” chiar va fi o piesa care se intituleaza asa, discul nu stiu daca se va chema „MIINE”, s-ar putea, dar oscilam intre „Fiti atenti la Semnal” si alte titluri de piese, noi pregatim inca un disc, poate chiar mai multe, dar nu asa multe incit sa se plictiseasca lumea. Acum mergem pe ideea „putin, dar bine”.
- De cine ati fost influentati in sens pozitiv, incurajati sa continuati, mai ales la inceputuri? Ce trupe v-au placut foarte tare?
- La inceputuri... Pai noi venisem fiecare dintr-o alta trupa, inainte cintasem in cite-o trupa, chiar doua, si reactia publicului ne-a aratat ca putem sa facem si formula asta de super grup, ca asta de fapt a fost un super grup, SEMNAL M fiind format din oameni care cintasera inainte in alte formatii recunoscute si, totusi, lipsea in segmentul dinainte un” middle de road” de Transilvania, de Cluj. Ideile erau bune, erau multe si am zis sa le punem pe banda, daca se poate, si reactia publicului si a presei, a fost pozitiva, ne-a confirmat asteptarile si SEMNAL M a fost mult timp trupa cea mai ascultata, cea mai plimbata prin tara . Si acum avem multe concerte, trebuie chiar sa le selectam si asta inseamna ca ce-am facut a fost bine.
- Ce trupe rock romanesti actuale va par interesante, va plac?
- Echipele astea noi care vin din spate sint foarte bune, majoritatea imi plac foarte mult. De cei vechi n-am ce sa spun pentru ca sint contemporani cu noi si ma bucur ca si ei sint tot acolo si merg mai departe si chiar cu mare succes, uite, Holograf, IRIS, Phoenix, este super. Din trupele noi... sint foarte multe trupe care au ceva de zis. Vreau sa vorbesc in general, ca sa nu jignesc, muzicienii tineri imi plac foarte mult, ca sint foarte seriosi, studiosi, se simte ca au scoala deja si cred ca daca continua tot asa au sa aiba ceva de zis, chiar pe plan international.
- In afara de muzica ce va mai intereseaza in mod deosebit? Cum urmariti viata culturala - la TV, prin ziare si reviste, carti, expozitii?
- Familia e pe primul plan, ca am neglijat destul de mult familia in anii in care am fost tot timpul plecati. Natura imi place enorm, imi place sa cutreier lumea, pe unde se poate, cum avem ocazia urcam in masina si am plecat sa vedem tot ce n-am putut sa vedem pina acum. Citesc foarte mult, carti, toata lumea din trupa citeste mult. Hobby-uri: muzica, clasica, muzica de calitate, ciini si fiecare cu familiile. Trupa sta mai mult impreuna cind e pe scena, dupa aia fiecare trebuie sa aiba viata lui, nu e bine sa te amesteci prea tare in viata celuilalt. Trebuie sa ai libertate totala, mai ales acum, cind avem deja o virsta. |
