Mihail VAKULOVSKI

Barbatul la 30 de ani

(Marius Ianus – „Strumfii afara din fabrica!”)

Dupa cartile de poezie fracturisto-furioase: „hirtie igienica”, „Manifest anarhist si alte fracturi”, „Mamijuana”, „Ursul din containar – un film cu mine”, „hirtie igienica precedata de primele poezii”, „danseaza ianus”, Marius Ianus publica „Strumfii afara din fabrica!”, o carte care seamana si nu seamana cu celelalte si asta doar pentru ca si Ianus seamana si nu prea cu Ianus cel dinainte de 30 de ani. Se spune ca la 30 de ani barbatii au de trecut o mare cumpana si asta se simte si in poezia lui Marius. Cum spune vocalistul trupei rock Chaif: „Am 30 de ani. / Inca vreo 30 si... PIZDET”. „Strumfii afara din fabrica!” este o carte compusa din doua parti – „30” si „Strumfii afara din fabrica” + un comentariu poetic de Razvan Tupa + un Audio CD. CD-ul este foarte important, Marius Ianus fiind un poet antrenat sa-si citeasca textele, format in cenaclurile literare, unele create chiar de el, cum ar fi Litere 2000 si Abator Fracturi, dar si la Litere, cenaclul lui Mircea Cartarescu de la facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti, unde Marius Ianus a luptat ca sa devina ceea ce este acum – poate cel mai popular poet tinar, parintele fracturismului (impreuna cu Dumitru Crudu) etc. In cea de-a doua parte a cartii „cel bun, cel rau, cel urit”, cel crezut de multi seful generatiei sale (dupa modelul „optzecist”), incearca sa se clarifice ce-i cu oamenii care-l inconjoara, (ex) prieteni si colegi, scriitori si cunoscuti, „strumfi” (care au fost) simpatici. Un grupaj poetic foarte interesant pentru cei care descifreaza personajele, deloc ascunse, nici macar ca nume. Prima parte, „30”, mi se pare, insa, foarte puternica. In „30” Marius stie sa treaca in poezie grija (mai ales in hiperpoemele cu Zveruta), pericolul, frica-furie, uitindu-se in oglinda care-l intoarce in copilarie si adolescenta. Prezentul care – prin intermediul unor amintiri intense din trecut - il face sa recunoasca exact ce a negat cu inversunare atunci („Tin minte si acum - dansam pe o masa / cu o tipa uluitoare, in Blue Angel, in Sinaia. / Dansam destul de incet si destul de sofisticat. / Si foarte absorbiti de mozoale. // Nu-mi placea Depeche & / nu-mi placeau depecharii – eram / fan Pink Floyd si ma consideram / mult superior lor. // Dar toate gagicile se topeau dupa Depeche. / & acum, uitindu-ma inapoi, / trebuie sa fac dreptate - a fost / cea mai buna trupa a generatiei mele”), trecutul in care „m-am asezat pe bordura si / mi-am aprins o tigara. / Si am asteptat sa aud / sirena politiei” („Black Celebration”)... O carte in care autorul isi scoate eul existential – nu doar eul poetic – in fata, la plimbare, chiar de la primul poem („sint un baiat impotriva curentului – / „cu doua sute la ora pe contrasens” / inaintez nehotarit prin viata”), eul din „Cel bun, cel rau, cel urit”: „De parca toalele mele ar inainta singure, / pe trotuarul desfacut. Linga nimeni (...) Sint un om care inainteaza / spre toalele mele, in care ceva / inainteaza spre mine (...) Hainele mele inainteaza spre mine. / Si nu mi-e frica deloc. Ma intreb / cine sint. Cine sint / hainele mele care inainteaza spre mine”.
„Strumfii afara din fabrica!” e o carte in care Marius Ianus (http://yanush.wordpress.com/) reuseste sa exprime foarte exact si frumos expresii, formule si stari: „candoarea – un fel disperat de a spera” sau „I-am dat taximetristului toti banii mei, / toti banii / ca sa goneasca prin ploaie / catre un loc fara rost”, stare f. greu de descris, dar f. exact pusa in pagina. O carte in care trage o linie dupa cei 30 de ani ai sai: „30 de ani. 3 volume de versuri. 1 copil. / 32 de femei. 1 singura nevasta. / 3 tentative de sinucidere. plus o internare la psiho. / 100 de depresii. 10000 de remuscari. / 7 meserii. 20 de locuri de munca. // Si cine sint eu in toata / tocanita asta?” O carte care „a fost scrisa aproape in intregime direct pe net si e influentata zdravan de noile moduri de comunicare. Din 2000 caut o formula prin care sa ma desprind definitiv de fracturism (pe care mi se pare ca eu l-am epuizat) si am impresia ca acum am descoperit-o. Ii spun „lirism elementar” si mi se pare ca vine in prelungirea ideilor factiunii utilitariste a fracturismului. Mie imi place mult ce fac aici“, cum spune chiar autorul.