- Ruslan, acum esti considerat unul dintre cei mai buni poeti tineri basarabeni, dar pentru asta a trebuit „sa ari” mult prin mediile bucurestene. Ce-ti amintesti de activitatea ta literara dinainte de a ajunge la facultatea din Bucuresti?
- Pai, nu cred ca am „arat” deloc in Bucuresti, cum nici in Chisinau, de altfel – imi lipseau lamele de la ustensilul asta agrico-literar. Mai degraba niste piaristi neoficiali, carora le-au placut textele mele, le-au recomandat si altora. Mai degraba aparitia pe clubliterar.com. Eu n-am miscat niciun muschi. Pastrez toata energia pentru scrisul textelor, de restul se ocupa oamenii carora le place ceea ce scriu. In ce priveste activitatea anterioara venirii mele in Bucuresti ( suna foarte batrinicios, mai ales ca o pun la timpul trecut), aceasta s-a miscat rapid pe orbita revistei Clipa Siderala (sau: Clipa S). Revista era adresata in special publicului din licee, dar si proaspat instudentitilor. Alex Cosmescu aparea constant cu cite un eseu, dar si altii, mai putin cunoscuti. Am publicat acolo citeva cicluri din „Idiotul clasei”, poezii „lipsite de candoare”, cum zicea Galaicu-Paun, fapt care ii oripila pe batrinii scriitori (nu pe toti, insa, si nu neaparat in sens superostil). Apoi a urmat aparitia pe coperta revistei, care a insemnat, intr-un fel, si mai multa recunoastere, mai ales printre liceeni: multi fani, autografe, blitzuri, gagici hipiote si, in final, bani (datorita premiului acordat de Uniunea Scriitorilor). Cuantificati in euro si luind in calcul rata inflatiei, cam 20 au fost. Dar a trecut atit de mult timp din 2002...
- Publici texte, in special poezii, la „cenaclurile” literare de pe internet, cum e club literar, dar si-n reviste, pe site-uri, mai mult la revistele din Romania decit din R. Moldova. Ai incercat sa publici si-n revistele culturale de acasa, din Basarabia (textele tale fiind foarte... basarabene, sa zic asa)?
- Sa stii ca n-a fost o optiune, mai degraba o intimplare. Vreau sa public in „Semn”, la fel as vrea sa public in Sud-Est – probabil singura mea sansa sa ma citeasca Eugen Lungu. Cit despre Contrafort, a treia noastra revista, o data au zis ca „n-au ajuns textele”, altadata m-au refuzat pentru ca ma publicasera cu o luna in urma - „Clipa”, iar politica lor este sa nu publice un autor care a aparut recent si in alta revista. Deci, public pe net, pe clubliterar.
- Care e relatia ta cu scriitorii romani? Ai simtit ca ei ne simt... altfel, ca atitudinea noastra si stilul nostru ii cam deranjeaza? Crezi ca asta e „de bine” sau „de rau”?
- N-as zice neaparat ca-i deranjeaza. Adevarul e ca emigrantii tot timpul au fost mici ursuleti panda. Aceasta e si reactia vizavi de noi, cei care venim din doua sau chiar mai multe culturi deodata, centrale fiind cea ruso-romana, un fel de animale-pesti cu aripi de vultur. In acest caz e imposibil sa nu se impuna „diferenta” de care vorbesti. Putini sunt basarabenii constienti de identiatea lor sau de „titulatura” sub care ar vrea sa fie recunoscuti. Deci, e imposibil sa obtii respect cand nici macar tu nu stii cine esti.
Iar relatiile mele cu scriitorii romani sunt bune, in particular chiar impecabile.
Sociu, I.Chiva, Leac, Lazurca, G. Pavel, A.Schiop, Perdivara si multi altii cu care ma cunosc inca de cind am descalecat aici, dovedesc lucrul asta.
- Ai de gind sa te intorci in Moldova? Ce planuri-vise ai in acest sens?
- Daca bunicu-miu n-o sa mai voteze cu comunistii, iar PIB-ul R.M. o sa creasca in urmatorii ani, dar mai ales daca o sa se creeze o atmosfera literara mai misto in Moldova, ma intorc. Mai ales ca Uniunea Scriitorilor s-a pus pe construit case si sansele sunt mari sa ajung vecin de bloc cu Dudu.
- Se auzea prin tirg ca degraba vei debuta si in volum, dar tu faci tot posibilul sa mai amini evenimentul. E o caracteristica de-a ta sado sau mazo (sau sado-mazo)?
- Cartea inca nu e gata, asta e explicatia. Alaltaieri mi-am numarat productia din faza bucuresteana si am ajuns la 15-17 texte. Un randament destul de jalnic. Inca abuzez prea mult de partea ideatica, conceptuala a unui text, neglijind-o pe cea fireasca beletristic, partea estetica. Asa ca mai mult rescriu decit scriu. In alta ordine de idei, ritmul scoaterii unei carti, in cazul meu, e incetenit si de site-urile literare, cu o capacitate tot mai mare in Romania de a face cunoscuta literatura pe care o scrii decit o carte pusa la dispozitia publicului in librarii. Majoritatea scriitorilor tineri au inteles asta si si-au indreptat topoarele spre „jungla” virtuala. Aici „domeniul luptei” si al concurentei, desi mai salbatic, e mai viu, e mai interesant decit in civilitatea cartilor. Ma rog, cunosti fenomenul, pt ca faci parte si tu din el. Ai junrnalul pe net, ai „Tiuk”-ul... „Cartea mea” cred ca o sa fie gata si o sa apara totusi pina la sfirsitul acestui deceniu, doar daca vor fi si ediorii interesati de acest lucru. Dar in general nu vad nici un rost in a te grabi, soarta unui scriitor/a unei carti e mai mult sau mai putin pecetluita: ori ajungi in „ELLE”, ori nicaieri.
- Ce scriitori iti plac? Cine te-a influentat, pe cine il citesti mereu, pe cine invidiezi, cine dintre cei in voga nu-ti place deloc? Cine dintre tinerii scriitori crezi ca va confirma cu adevarat? Dintre scriitorii basarabeni pe cine ai recomanda publicului de peste piriu, tinerilor romani, sa zicem?
- Imi plac, invidez si ma simt influentat de diferiti poeti, scriitori. Atit de diferiti, ca nici n-ai avea vreo banuiala, de ce imi plac, de ce ii invidiez, de ce ma influenteaza tocmai ei si nu altii, care poate sunt mult mai asemanatori cu felul meu de a fi si de a scrie. Carti recitite de curand ar fi „69” de Ionut Chiva, „Jucaria mortului” de Acosmei, „Beata in marsupiu” de Fruntasu, „Dictionar de vise” si „Seymurul” lui Leac, „Cintece excesive” de Sociu, „ecograffiti” de R. Novac, „Arta scalparii” a lui T.H.Khasis, „Neantologia” lui Galaicu-Paun, „Numitorul” si „Dimensiunile” lui Cioclea, „pe bune” de Schiop si, ultima de care imi amintesc, „Opere” de Mazilescu. E vorba de niste carti citite si recitete la finele anului trecut, plus cele patru luni din anul asta. In general, recitesc mult mai multe carti, mai ales din autorii straini. Cit despre confirmare nu stiu cine confirma, deocamdata doar Mazilescu. Basarbenii sau SuperBasarabenii tineri nu prea au nevoie de recomandari, sunt destul de cunoscuti in Romania. Dintre batrini insa l-as recomanda pe Cioclea, E.Lungu, Popa, Besleaga s.a. – ei vor fi cu siguranta recuperati de publicul romanesc, insa prin niste actiuni mai concrete, cum ar fi printr-o reeditare sau printr-un site cu Scriitori Basa. Pina atunci va mai trece insa ceva vreme.
(Brasov-Bucuresti, 10 aprilie 2007) |
