Chuck Palahniuk este cunoscut ca „portdrapelul generatiei nihiliste” si ca autorul romanului „Fight Club” (manuscris respins initial de edituri), dupa care s-a facut filmul devenit imediat celebru. Si daca „Fight Club” a fost considerat romanul sfirsitului de mileniu II, alt roman de-al aceluiasi scriitor, „Bintuitii”, e considerat a fi romanul inceputului de mileniu III, „cel mai realist portret al epocii contemporane”, „o carte care va rezista cu siguranta probei timpului” s.a.m.d.
„Bintuitii: un roman de povesti” este un fel de „Decameronul” contemporan, o carte in care naratiunea devine mai importanta decit naratorul, povestirile sint mai importante decit personajele, care, desi au multe de aratat si de ascuns, pica in umbra propriilor povesti. Subiectul cartii (sau mai bine zis „al cartoiului”, romanul avind 442 de pagini) e simplu: domnul Whitter organizeaza un fel de atelier de scriitori, astfel adunind personajele, pe care le duce undeva unde acestea trebuie sa scrie „opera” vietii lor, poate un roman colectiv care va naste un personaj mai bazat si decit Dracula, spune d. Whitter. Aici fiecare povesteste cite o intimplare, dar nu de placere, cum ne-am fi asteptat, ci in asteptarea disperata a eliberarii care ar trebui sa-i faca celebri... si bogati, ei facind tot posibilul ca sa devina jertfele lui Whitter, ca sa se vinda mai bine povestea („Asta e Visul American: sa-ti transformi viata intr-un lucru care poate fi vindut”). Pleaca pe furis, cind „oamenii astia” dorm, au dreptul sa ia cu ei numai cite o valiza, au doar porecle, ca la indieni, doar pisica Directoarei Tagada avind nume uman. Iata anuntul, numit „Tabara de scriitori. Abandonati-va viata obisnuita timp de trei luni”: „Faceti-va nevazuti. Lasati in urma tot ce va impiedica sa va scrieti capodopera. Slujba, familia, caminul, toate obligatiile si distragerile – puneti-le in paranteze timp de trei luni. Traiti printre oameni care au aceleasi nazuinte, intr-un cadru care va va ajuta sa va cufundati cu totul in munca dumneavoastra. Masa si cazarea gratuita pentru cei acceptati. Riscati o particica din viata dumneavoastra pe sansa de-a va construi un viitor ca poet/romancier/dramaturg profesionist. Inainte de-a fi prea tirziu, traiti viata pe care o visati. Locuri foarte limitate”. Cei care se inscriu la tabara de scriitori (nu te-ai fi dus?) au motive serioase de a se ascunde de lume, nu culturale, ci sociale. Sint dusi intr-un fost teatru, unde au de toate, doar trebuie sa scrie: „fiecare punga avea un termen de valabilitate pina la care n-avea sa expire inainte de moartea noastra. O viata de raft pina dupa ce majoritatea bebelusilor din ziua de azi o sa fie oale si ulcele”. Dar personajele incep sa se automutileze, sa se maltrateze, sa-si taie organe, degete, nari, vroiau afara, libertate, sa fie salvati... Acesta e scheletul cartii, „umplutura” – poemele si mai ales povestile – fiind super misto, carti in carte, fiecare in parte meritind toata atentia cititorului, care va fi rasplatit cinstit pentru alegerea sa si pentru timpul acordat „Bintuitilor” – lasa-ti-va bintuiti! Asta e partea hedonista & frumoasa a romanului. Dar Chuck Palahniuk nu e un scriitor fara griji, care vrea sa ne distreze si sa ne faca sa ne simtim bine. In roman exista toate slabiciunile si defectele si obiceiurile si obisnuintele si caracteristicile omului modern si a societatii in care traim, in fata fiind impinsa societatea americana, care a ajuns la o limita grotesca & caraghioasa si care e un pericol pentru omenirea care isi desfasoara activitatea ca pe scena teatrului inchis in care are loc actiunea romanului lui Chuck Palahniuk, „Bintuitii: un roman de povesti”. „Bintuitii” e cartea pe care „o scriu” personajele cartii, „opera” experimentului domnului Whitter, de aceea finalul – intr-un fel de coada de peste semi-mort - dezamageste, de parca Palahniuk s-ar fi speriat ca nu cumva cineva sa le ia in serios pe personaje, iar povestile sa cada in planul secund. (Daca nu v-am povestit nici una dintre povestile bintuite inseamna ca vreau sa aveti aceeasi placere ca si mine la lectura lor). |
