Pentru mine, Razva Tupa (32 de ani, poet) cariera de tanar poet se termina aici.
Discutia legata de antologia Zoom a incheiat o perioada deschisa cu anuntul mortii generatiei MM (imi place cum a imbogatit Marius Ianus sensul MM-ului) in unul din numerele revistei Versus/Versum.
In ce ma priveste, faptul ca a fost nevoie de o mentionare eronata a datelor la care am trimis poemele lui Marius, ba mai mult, a fost nevoie sa se arunce acuzatii legate de burse si de interese pe care incerc eu sa mi le potrivesc cu institutii publice, e o dovada suficienta ca lucrurile o iau razna. Versus/Versum a fost pentru mine o revista care este facuta doar in virtutea unor principii, fara presiuni financiare. (de altfel acest "fara presiuni financiare" este o problema in sine, pentru ca nu m-as gandi niciodata ca o publicatie pentru care se dau bani nu trebuie sa fie promovata si vanduta).
Intentii si deformari
Atunci cand ti se spune intr-o anumita situatie ca "imi pui in pericol colaborarea cu icr" nu se poate spune ca icr are vreo treaba. Cum canta cineva "ceausescu suntem noi" sau asa ceva.
Cred si acum ca o revista de poezie poate sa fie dinamica si poate sa isi gaseasca publicul. Cred si acum ca o conditie esentiala pentru iesirea din atmosfera de mic cimitir cultural este sa nu ne mai speriem de orice umbra care ne trece prin cap.
Ca si pana acum, ma intereseaza mai degraba sa fac lucruri decat sa stau degeaba si sa tac "exemplar". Din pacate unele dintre aceste lucruri ajung sa nu ma mai reprezinte. Cand am pus la punct structura revistei Versus-Versum la sugestia lui Aurel Maria Baros, vroiam o revista diferita complet de ceea ce s-a intamplat la antologie. Si primele numere au aratat ca se poate. O sa trimit ultimul editorial pe care il mai scriu al numarului 4 al revistei (numar deja finalizat, din care lipseste numai editorialul) si cu asta o sa ma limitez la ceea ce am de facut pentru revista Cuvantul.
M-am saturat de certuri literare dar nici sa accept sa fiu folosit drept scuza nu imi vine. Inca nu am invatat sa negociez pana si ceea ce fac de placere. Si asta este vina mea.
Pana la urma
Cum, pana acum, nu au aparut nici un fel de lamuriri decente legate de felul in care au fost schimbate intentiile initiale cu care am creat impreuna revista nu imi ramane decat sa imi vad de treaba.
Pentru mine s-au schimbat multe lucruri pe care le speram si care, pentru mine justificau o antologie in plus. Mai intai a fost propunerea ca textele sa fie traduse in franceza. Mi s-a spus ca nu se poate.
Apoi am propus sa rediscutam listele de autori (mi s-a spus ca da, sa fac propuneri). Dar nu s-a intamplat.
Si ca un final ironic, desi au fost trimise impreuna, in acelasi mesaj, impartirea propusa de mine pentru antologie si poemele lui Marius Ianus un document a ajuns la timp (impartirea este inclusa in antologie ca o schema separata), celalalt prea tarziu. Mi s-a pus chiar problema sa imi retrag impartirea despre care tot bombaneam ca este singurul lucru care justifica realizarea unei noi antologii. Am lasat-o sperand ca o sa apara Ianus. Pana la urma a disparut si din lista pe care am propus-o.
Semnul ca se intampla lucruri ciudate a fost un telefon pe care Dan Sociu spune ca l-a primit atunci cand a postat anuntul antologiei pe internet. Se pare ca i s-a spus ca eu ma supar daca sunt mentionat dupa Claudiu Komartin. La momentul respectiv telefonul m-a amuzat. Dar acum este un argument in plus ca nu am ce sa caut intr-o postura care nu ma reprezinta intr-o poveste generationista care incepe sa semene cu gastile pe care le ironizam de fiecare data.
Cu asta consider inchisa istoria mea ca tanar autor.
Sa fii tanar astazi e o eticheta
Nu are nimeni nevoie de poezie si e foarte bine ca este asa. Doar in politica romaneasca mai pot sa fie gasite mai multe exemple de falsuri profesionale decat in poezie.
Dar exista o nevoie incredibila pentru ceea ce poezia poate sa dezvaluie, sa arate, sa construiasca.
Din pacate, ceea ce se ofera nu sunt decat nume. Am vrut sa schimbam asta si s-a crezut ca tot ce vrem este sa fim si noi niste nume si atat. Uite, eu nu vreau. Prea multi poeti si prea putina poezie in literatura contemporana de la noi.
Corpurile romanesti continua, punct continua, Cuvantul continua dar povestea cu Razvan Tupa, autor tanar se opreste aici. Mai bine citim ceva impreuna, facem poezie sau, si mai bine, incepem sa vorbim despre ceea chiar ce ne intereseaza. |
