Este o intrebare care apare adesea pe buzele curiosilor ori poate doar pe ale cititorilor in general: care este biblioteca noastra, a fiecaruia dintre noi, favorita? Chiar asa, care este? Sau ce carti am lua cu noi, daca ne-am afla pe o insula pustie. Chiar asa, ce carti as lua eu (desi mai interesant ar fi sa marturisesc pe cine as lua cu mine pe respectiva insula pustie - dar sa ramana acest raspuns fie o taina, fie pentru o alta ancheta literara sau nu)?
Cartile de capatai ar fi alese pe spranceana, dar ar fi destule, totusi, deloc putine in ce ma priveste. As incepe cu asa-numitele carti sfinte (ele sunt mult mai mult decat sfinte, sunt carti intelepte): Biblia si Patericul. Ele mi-ar fi necesare in orice fel de biblioteca de rucsac, oriunde m-as duce si as trai. Ar urma apoi cartile "nesfinte": romanul Maestrul si Margarita de Mihail Bulgakov este primul pe lista mea (cred, insa, ca am cicalit deja mentalitatea publica literara din Romania cu acest roman cu care am scos ochii, cum s-ar spune, auditoriului si cititorilor, de cate ori am avut prilejul). Dar nu am ce face: asa stau lucrurile, pur si simplu ador romanul Maestrul si Margarita. Ar urma alte carti pe care imi face placere sa le recitesc: Cvartetul Alexandria de Lawrence Durrell (a carui atmosfera pitoreasca ma face intotdeauna sa elucubrez pufaitor despre Alexandria), povestirile lui Gabriel Garcia Márquez dar si romanul Dragostea in vremea holerei. Recitesc la nesfarsit, cu voluptate, din pricina ca sunt impatimita dupa laguna venetiana, microromanul Concert baroc de Alejo Carpentier. Chiar daca nu recitesc neaparat, din biblioteca mea as mai vrea sa faca parte Julio Cortázar cu tot cu povestirile sale fantastice, dar si cu romanul Rayuela (Sotron); apoi Mario Vargas Llosa cu doar doua din cartile sale – Razboiul sfarsitului lumii, Matusa Iulia si condeierul; apoi Ernesto Sábato si capodopera sa Despre eroi si morminte; apoi Marcel Proust si romanul pe care il stim cu totii, pentru mireasma sa tare si dificila; apoi Spuma zilelor de Boris Vian. Dintre francezi mai recitesc din cand in cand Calatorie la capatul noptii de Louis Ferdinand Céline, pentru a rememora scriitura proaspata si revigoratoare a acestui scriitor cam "golan". Nu las deoparte nici orgiasticul si delirantul roman Sub vulcan de Malcolm Lawry ori postmodernul V de Thomas Pynchon. M-as simti incompleta daca nu as avea la indemana De veghe in lanul de secara de Sallinger. Nu i-as lasa de izbeliste pe Henry Miller (cu dipticul si tripticul sau), nici pe Milan Kundera (cel putin cu Insuportabila usuratate a fiintei si cu Cartea rasului si a uitarii), nici pe Marguerite Yourcenar cu Memoriile lui Hadrian. L-as pastra aproape de inima mea pe teribilul povestitor Salman Rushdie (cu multe dintre cartile sale mistuitoare), la un loc cu O mie si una de nopti (as purta in spinare un sac intreg de foi volante cu O mie si una de nopti! Dar si pe José Saramago, cel putin cu Memorialul manastirii si cu Pluta de piatra. Exista, apoi, cativa grei din alte secole pe care cu siguranta i-as tine foarte aproape de patul meu, chiar pe noptiera: Dostoievski (cel putin cu Idiotul si Fratii Karamazov), Gogol (cu inegalabilele Suflete moarte, dar si cu Serile in caminul de la Dikanka) si fireste, l-am lasat intentionat mai la urma, Cervantes cu Don Quijote de la Mancha, de la care cred ca porneste totul pe lumea aceasta in materie de roman. Cred ca as tine cu dintii sa am alaturi si cateva din povestirile fantastice ale lui E. A. Poe si Hoffmann.
Poezia nu este nici ea de lepadat dupa usa. Pe un raft as avea cu siguranta Rimbaud (Un anotimp in infern), dar si Georg Trakl, Rilke, Saint John Perse, Pessoa, Lorca. Am si doua-poeme catedrala preferate in limba engleza: The Waste Land (Tara pustie) de T. S. Eliot si Howl (Urlet) de Allen Ginsberg. Pe Ezra Pound cu ale sale inegalabile si delicioase Cantos l-as citi doar in romana, intrucat este prea dificil in engleza.
Piese de teatru as selecta putine, dar as selecta totusi: Diavolul si bunul Dumnezeu de Jean Paul Sartre, Uriasii muntilor de Luigi Pirandello, Asteptandu-l pe Godot de Samuel Beckett. Daca ma gandesc bine, as alege mai multe piese de teatru, dar rucsacul meu s-ar rupe daca as face acest lucru.
Cu literatura romana nu stau rau in biblioteca predilecta, dar voi fi mai succinta. Imi plac marii povestitori, asa ca neaparat Sadoveanu va trebui sa se afle pe langa mine, fiindca in burta sa uriasa au zacut puhoi de povesti. Nu prefer cartile consacrate ale lui Sadoveanu, ci volumele sale tainice de povestiri. As avea si ceva din Camil Petrescu, mai mult pentru a polemiza cu el. Alaturi ar zburataci Blecher, apoi ceva din Holban si Gib Mihaescu. Si ar mai fi inca cativa. Mari povestitori in general. Vasile Voiculescu and Co.Trec direct la contemporani: Cartarescu si ale sale Nostalgia, Orbitor si mai ales Levantul. Recitesc adesea, vara mai ales, fragmente care ma hipnotizeaza de-a dreptul din romanul Hidra de Corin Braga. Imi place Mesia de Andrei Codrescu, un roman realmente magistral.
Poezie romana? Era cazul sa ajung si aici. Oricat ar suna de desuet, am cateva poeme preferate din Eminescu. Putin din Blaga (desi prefer teatrul sau) si Bacovia. Destul de mult din Arghezi care e un poet vanos si consistent. Pitorescul Radu Stanca nu e de uitat. Imi plac apoi cei care se potrivesc cu delirionismul meu (pe destui i-am antologat in volumul Deliruri si delire, aparut in 2000 la Editura Paralela 45). Dar si cei care nu se potrivesc cu delirionismul: Ioan Es. Pop, de pilda. Dintre poete: Angela Marinescu. Nu stiu ce m-as face daca nu l-as avea la indemana pe Leonid Dimov, care e un fel de Alisa masculina a mea in Tara Minunilor, a Oglinzilor si tot asa! Am citit enorm poezie romaneasca si am destui preferati: dar ma doare gura de atata vorbit si mana de atata clampanit la computer. |
