Se vorbeste mult la noi in ultima vreme despre perspectivele europene ale Moldovei. Si pe buna dreptate. Fireste, n-am intrat inca in Uniunea Europeana, si nici nu se stie daca vom intra vreodata, dar perspective avem din belsug. Si asta nu e putin. Exista un orizont de asteptare. In pofida greutatilor, scrutam cu optimism viitorul. Vera Nikolaevna, femeia care ne matura scara blocului, are o pensie de 515 lei, dar mi-a marturisit ca discursurile politicienilor despre perspectivele noastre europene o insufletesc, ii alimenteaza sperante. Ma intreb uneori: oare cum traiesc oamenii din Mongolia sau din Trinidad si Tobago fara perspective europene?
E suficient sa intri intr-un supermarket cum e Green Hills ca perspectivele europene sa-ti sara in ochi. Bunatati care mai de care. Un spatiu imens, curat, scaldat intr-o lumina orbitoare. Chiar si preturile sint de multe ori europene. Si te simti fericit, chiar daca salariul nu e inca unul european. Iti dai seama ca se schimba ceva, ca ne miscam inainte.
Perspectivele europene se intrezaresc si in spatele blocurilor de locuinte noi, care rasar ca ciupercile dupa ploaie. Fireste, nu te tine cureaua sa cumperi un apartament intr-un asemenea bloc, dar speri ca odata hrusciovka sau brejnevka ta va fi demolata si ti se va da cheia de la fantasticul apartament.
De fapt, perspectivele europene pot fi vazute pretutindeni: in cazinouri, in restaurante, in parcarile invadate de jeep-uri si bmw-uri care te fac sa uiti pe loc de caruta hodorogita a lui mos Vasile din Tatarauca Veche.
A aparut si un stadion european, cel al echipei de fotbal Zimbru, chit ca constructia celui republican, pe care autoritatile ne-o promit de vreo doi ani, nici n-a inceput inca.
La bancile noastre europene poti lua credite oricind, chiar daca dobinda anuala e mai mare deocamdata decit cea din Europa.
Iar serviciile specializate ale Primariei Chisinau incep de la 3 aprilie spalarea carosabilului strazilor pe care circula transportul urban de pasageri. Exact ca in Europa.
Gasterbeiterii nostri se simt in Europa ca la ei acasa, iar uneori ajung acolo si fara vize.
Ce vreau sa spun? Ca n-o ducem chiar atit de rau. Avem multe perspective europene, iar omul, se stie, nu poate trai fara perspective, fara speranta.
Regret doar un lucru, acela ca politicienii anilor ’90 nu ne-au explicat si ei cu lux de amanunte perspectivele noastre europene. Daca ar fi facut-o, asa cum o fac conducatorii de azi, primii ani ai tranzitiei ar fi fost cu certitudine mai fericiti. |
