Strict, urgent, corect, valabil
(sau cum se recupereaza o datorie mai veche)
Interiorul unei circiumi. Ziua, pe la doisprezece jumatate. Lumina naturala destul de tare. Geamul e deschis pentru aerisit si e destul de rece inauntru. La o masa sta un tip singur, cam la treizeci si de ani. Imbracat ceva intre motociclist si artist plastic, plus un mic iz de haine second. Nu si-a luat nimic de la bar. Se joaca cu fata de masa, cu scrumiera, pare cind tensionat, cind stinjenit, cind plictisit si deprimat. Deodata devine mai incordat la fata, dar si oarecum mai luminat:
-Salut! zice.
La masa se aseaza un tip cam de aceeasi virsta cu el, poate un pic mai tinar, imbracat intr-un hanorac rosu de calitate, cum poarta geologii sau alpinistii. Hanoracul pare nou.
-Servus, Soni! Vrei ceva de la bar? zice noul venit cu o moaca cam incruntata.
-Da, poti sa-mi iei, daca vrei, o bere si o cafea.
-Atit? da sa se ridice noul venit.
-Si un pachet de tigari, mic, daca au, zice Soni.
Ion, asa il cheama pe noul venit, se ridica sa se duca spre bar. Dispare din cadru.
La masa, Soni se uita cind in scrumiera goala, cind la afisele de pe pereti.
Dupa vreo jumatate de minut, Ion se intoarce la masa, la inceput cu doua cafele, apoi mai aduce doua beri si un pachet mare de tigari.
-N-aveau de ala mic. Am luat unul mare pentru amindoi.
-Bine, mersi de toate. Ce faci? zice Soni.
-Eu bine, tu ce faci? zice Ion.
-Am venit. Nu ai zis tu sa ne intilnim azi?
-Ba da. Hai ca ma grabesc, am bicicleta afara. Nu stau decit la o bere. Mai bine zi tu
care-i treaba?
- Saptamina asta a inceput fiica-mea scoala si am dat o gramada de bani, tot ce-am luat de pe concertul ala din Pub. Am crezut ca o sa plec in weekend la Bucuresti, sa cint cu Maria, dar n-a tinut faza. N-a avut nici de tren. Asta e, cind iti merge rau, iti merge pe toata linia.
-Cum adica pe toata linia?
-Pai, ce nu stii, ca alaltaieri, la iesirea din Pub am luat bataie de la unii?
-De la cine, ma? De ce?
-Habar n-am. Am luat un pumn sau doi in cap, din spate, cind eram pe scari, si am cazut. M-am cam lovit la mina. Si ii arata mina stinga bandajata, pe care o tinea pina acum cam ascunsa sub masa. (Abia acum o vedem si noi, mai clar.)
-Nasol!
-Stai, ca asta nu-i tot. Mai nasol e ca mi-am crapat si contrabasul si era impumutat de la cons, asa ca tre’ sa-l repar rapid, pina nu se prind aia. Alti bani, alte cheltuieli, alta bucurie!
-Nasol moment! Chiar n-ai avut nimic cu nimeni inainte de faza asta in Pub?
-Nu, ti-am zis. Nici nu i-am vazut, m-au lovit pe la spate, am cazut si dupa aia, au fugit. Asta e! Habar n-am cine sunt si nici nu ma intereseaza. Copii de-astia de cartier!
Intre timp fumeaza si unul si altul din tigarile de pe masa, beau cafeaua si berea.
-Sper sa-ti treaca rapid. Ai fost la doctor?
-N-am nimica. Mi-am pus ceva rivanol si m-am pansat singur. Bine ca nu-i ceva rupt.
-Esti sigur?
-Cred ca da. Nu s-a umflat prea tare.
-Macar atit. Imi pare rau. Atuncea, cu banii mei cum zici s-o rezolvam? Te astept de o jumatate de an, m-ai tot aminat, te-am lasat, dar acuma am ramas si eu fara, altfel nu te-as bate la cap. Iarta-ma, nu-mi face nici o placere! Dar acum imi trebuie.
-Nu stiu, chiar imi pare rau. Crede-ma, si pe mine ma streseaza rau faza asta. De-abia dorm noaptea. Esti in capul listei mele de prioritati. Poate saptamina viitoare, daca cint la Mures.
-Te cred, nu vreau sa te stresezi din cauza mea. Ai destule pe cap. Da’ am si eu problemele mele. Da-mi macar o parte saptamina viitoare, vreo doua-trei milioane si apoi mai vedem.
-Da, ma, asa incerc sa fac.
-Te rog. Acuma trebe sa plec. Mai vrei o bere?
-N-ar fi rau.
-Bine. Iti mai aduc una si am plecat. Pina atuncea mai ia-ti vreo zece tigari, ca iau pachetul cu mine.
Ion pleaca la bar, noi il vedem pe Soni care isi scoate tigarile din pachet si le pune pe rind
intr-unul vechi, gol, pe care il are intr-un buzunar de la geaca.
Ion se intoarce la masa si ii mai lasa vreo trezeci de mii, restul de la bere zicind:
-Ia-i tu pe astia.
-Bine, mersi de toate. Atunci te sun eu pe joi.
-Te rog, astept. Salut! Sanatate!
-Mersi. Salut!
Ion iese din cadru. La scurt timp se aude zgomotul usii de la iesirea din bar, adica clinchetul unui clopotel.
Mai apoi, de afara vocea lui Ion, urlind:
-Ba, nu se poate, ba! Mi-au furat bicicleta! |
