Cel bun, cel rau, cel urit
Sint Marius Ianus, am petrecut 30 de ani
in viata, iar acum merg pe bulevardul naclait de ploaie
cu camasa lipita de piele.
De parca toalele mele ar inainta singure,
pe trotuarul desfacut. Linga nimeni.
Ce am facut in 30 de ani?
Cine sint, dupa 30 de ani de viata?
M-au iubit femeile & am scris versuri
despre mine, despre femei & despre mama.
Dar cine sint? Ce am scris
in versurile mele?
N-am scris versuri de dragoste.
Mi le-am adus in minte si m-am ingrozit.
N-am scris nici un vers de dragoste…
Am scris versuri in care imi razbunam
viata, gindurile, anii care treceau,
treceau intruna…
Am scris versuri ingrozitoare
intr-un moment al istoriei ingrozitor
incoltit de fiare imbeciloido-isterice.
Recte in societate.
/Cu ceauseii./
& nimic nu e sigur. Femeile m-au iubit
dupa ce am incetat sa le mai iubesc eu,
dupa ce am inceput sa le tratez altfel -
un exercitiu impotriva depresiei & ideilor goale,
ghemuri de carne pirjolite in pat.
Sau proptite de pereti, ca slanina bunicului,
sau direct pe covor, niste gindaci mari
care ofteaza.
Si cine sint bagat si scos
prin toata carnea asta?
Sint un om care inainteaza
spre toalele mele, in care ceva
inainteaza spre mine
Viitorul? O proiectie a mintii?
sau un urs care are grija de mine,
un vrajitor batrin?
M-am simtit aparat toata viata
de o forta necunoscuta, fara limite.
Hainele mele inainteaza spre mine.
Si nu mi-e frica deloc. Ma intreb
cine sint. Cine sint
hainele mele care inainteaza spre mine.
(Si pe cine am iubit
pina la urma? Mama,
Domnica, Zvera. Dar iubitele
aruncate din mers
pe autostrada memoriei?
Le-am iubit? A fost
“ceva intre noi?”)
Versurile au fost bune. Dar n-au fost facute
ca sa le placa cineva, sa le repete.
Au fost versuri stricte. De razbunare.
Versuri ca niste lame de cutit.
Ce pot sa faca oamenii
cu versurile mele?
Sa se sinucida citind?
Asta e raul absolut, Savatie?
Versurile mele?
Am 30 de ani si mi-ar fi placut
sa construiesc o sosea.
Sau casa poporului, ca Pop.
Sau sa fiu un tehnician, un om simplu,
o rotita in angrenaj, care nu intreaba
pe nimeni nimic.
Azi sint un tehnician, dar nu mai pot fi
un om oarecare.
Am scris versurile alea
pe care nu pot sa mi le explic.
& i-am ajutat pe altii sa faca literatura.
& din chestia asta nu inteleg nimic.
/N-am scris versuri ca sa impresionez critica,
nu le-am trimis mai nici o carte.
N-am scris ca sa fiu Number 1.
Atunci de ce le-am scris?
Cit rau era in mine?/
Cine e Marius Ianus? Hainele mele
inainteaza spre mine. Eu inaintez catre ele.
Am un copil minunat.
O sotie uluitoare. O mama
care plinge, plinge intruna. Nu stiu
cine sint.
Copiii cuminti nu mint niciodata
Dumnezeu mi-a facut toate nazurile,
Dumnezeu mi-a desfacut prejudecatile…
Eu sint copil cuminte, nu vreau totul azi.
El imi da totul azi.
Imi baga bani pe card.
Portocalul de pe balcon infloreste (e iarna!!!).
Zveruta imi spune o vorba uluitoare (“derdelai”).
Mi se propune o bursa fabuloasa in Cuba…
Dumnezeu mi-a umplut prietenii de bani,
Dumnezeu mi-a satisfacut iubitele
si mi-a aratat ca ma iubeste fara sfirsit
chiar daca sint str8 si nu imi plac banii.
Dumnezeu mi-a facut toate nazurile.
Dumnezeu mi-a facut toate nazurile.
Black Celebration
Tin minte si acum - dansam pe o masa
cu o tipa uluitoare, in Blue Angel, in Sinaia.
Dansam destul de incet si destul de sofisticat.
Si foarte absorbiti de mozoale.
Nu-mi placea Depeche &
nu-mi placeau depecharii - eram
fan Pink Floyd si ma consideram
mult superior lor.
Dar toate gagicile se topeau dupa Depeche.
& acum, uitindu-ma inapoi,
trebuie sa fac dreptate - a fost
cea mai buna trupa a generatiei mele.
Cu ritmul ei lasciv si sofisticat.
Dansam pe o masa cu o tipa superba
aveam 17 ani & o caruta de viitor.
In plus, nu mi-o pusesem
inca cu nimeni.
Si tocmai cind ma gindeam
la lucruri tot mai adevarate,
m-am simtit:
1. aruncat de pe masa &
am lovit cu pieptul bordura ringului
2. izbit in cap -
dar nu m-a durut ptr ca
nu mai aveam respiratie
si asta durea mult mai tare
3. ridicat de cineva &
Cucu mi-a soptit in ureche
“Iesi, Sica. Ii aranjam noi”
Si m-am tirit spre iesire
injurind frumusetea, Sinaia,
si pe Depeche Mode -
de ce pisicii ma-sii nu-mi spusese
ca e cuplata?!
& m-am asezat pe bordura si
mi-am aprins o tigara.
Si am asteptat sa aud
sirena politiei.
Razboiul oamenilor singuri
In fiecare an de Sarbatori
oamenii singuri pornesc un razboi
incrincenat.
cine a gaurit cu tigara fila din calendar?
cine a dormit continuu
48 de ore, incolacind televizorul spart?
si cine a stat intre mii de straini
in piata si a tacut milc
si a procesat intruna
filmul mut imposibil
al vietii lui de pina atunci?
daca vedeti un om singur
sa-i dati sa bea. desi
e deja beat.
daca vedeti un om singur sa-l
duceti la cinematograf
desi e deja acolo si,
cum spuneam,
urmareste un film mut dereglat
in care e el si viata lui fara noima.
si eu am fost un om singur pe strada
si dumitru crudu a fost singur-singur
ca un gindac pe o felie de piine
(si intunericul arunca in jurul lui
limbi de foc si foi politiste
ca o imensa floare carnivora)
si eu am fost singur si dudu
a fost singur
si am plecat impreuna in taxiul imaginatiei
la chisinau si in cuba
si soferul ne-a dus pe degeaba
pentru ca ne vazuse la televizor
am fost singur si de asta vorbesc.
Salvati sufletele oamenilor singuri.
Dati-le sa bea, duceti-i la cinematograf…
Tanka: fotografie
Nu e nici o floare
atit de frumoasa
ca brindusa de toamna
deschisa intrebator
peste covorul
de frunze moarte
Road to Perdition 30
I-am dat taximetristului toti banii mei,
toti banii
ca sa goneasca prin ploaie
catre un loc fara rost
Banii nu m-ar fi ajutat cu nimic
Unde erau garduri de BCA
aparusera vile
si hale inundate de lumina
Unde era lumea mea de atunci
M-am intors in Magurele
pentru ca aici am invins
pentru prima data Raul
Si trebuia sa mai vad o data
locul ala in ploaie
Am gasit greu un birt de pe vremuri
cu tarani incerti si studenti paraditi -
si eu am fost un student paradit in Magurele
plantat acolo de ASCOR, pentru ce am scris -
dar am invins Raul
N-aveam bani de bere, dar berea
nu m-ar fi ajutat cu nimic
Am mers impovarat prin ploaie
ca un om sarac incurcat
intr-o droaie de pungi
catre camine si catre
tot ce a fost atunci
Si am vazut luminile incetosate
in care erau fetele. Si
armele lor.
Si baetii. Si banii.
Si Raul.
Puteam sa intru
si sa sucesc mintile vreunei gagici
ca sa ma cuibaresc toata noaptea
in carnea ei calda
dar nu m-ar fi ajutat cu nimic
Am stat la intrare, pe gard
si mi-am amintit cutitul intins si Politia
si punga in care era
ultima mea speranta
Am stat la intrare asteptind
sa imi inving inca o data frica
si asteptind dimineata
si primul ei autobuz.
Am stat si mi-am ros amintirea
cu delicatete
Cum isi roade un om sarac
sendvisul lui urias
facut uitat mult timp |
