"Hei, sintem aici, chiar daca voi va faceti ca nu ne vedeti!",

Huliganii este o trupa de hip-hop, de la Chisinau. Trupa a fost infiintata in 2001, la ideea a patru tineri chisinauieni, cu denumirea Imperial. La scurt timp, in trupa au ramas Petru (aka Kepha) si Mihai (aka Spisha), care au redenumit-o in Huliganii. La doar citeva luni de la infiintare, Huliganii au cintat pe scena Teatrului de Vara de la Chisinau, alaturi de alte trupe de hip-hop, trupa principala a serii fiind B.U.G. Mafia. De la infiintare si pina in prezent, Huliganii au avut o serie de concerte, au inregistrat un album (2004), iar unul dintre membri – un album solo (2006).*

Vlad Bolocan: Petru, Mihai, sint citeva lucruri de principiu sau de filosofie, daca vreti, pe care as vrea sa le lamurim mai intii. Vorbind de secolul 20, am avut anii ’50, care au adus rock’n’roll-ul, un rezultat al jazz-ului si blues-ului. Rock’n’roll-ul a produs marile revolutii spirituale sau cel putin le-a insotit. Un derivat al aceluiasi curent a fost si miscarea punk. Toate au venit, rind pe rind, ca sa revolutioneze. Deseori, miscarile si-au avut originea in comunitatile afro-americane din S.U.A. si aproape intotdeauna ele au avut un puternic fundal de rock, de instrumental. Hip-hop-ul a venit si a rasturnat valorile calitativ diferit. Cum explicati voi revolutia hip-hop-ului? Ce este ea? Pe cine reprezinta? In ce consta manifestul ei? In afara de caracteristicile evidente (mai putine instrumente, tinuta vestimentara diferita) ce a adus nou hip-hop-ul?

Huliganii: Hip-hopul a aparut ca un nou gen, ca o noua forma a muzicii, cred ca era si timpul sa apara ceva nou, data fiind indelungata dainuire a altor genuri muzicale, care devenisera, pe undeva, banale, iar omul tinde mereu spre ceva nou. Ca si alte genuri, pe care le-ai mentionat, hip-hop-ul a avut la baza un alt gen muzical si acesta a fost r&b-ul, deci hip-hop-ul nu a venit chiar pe nepusa masa. Cit despre mai putine instrumente, n-as prea fi de acord. Din contra, acest gen este unicul in care se pot regasi elemente ale tuturor celorlalte genuri. Limite nu exista, e libertate totala, dar nu anarhie. Hip-hopul a imbratisat marile dureri ale momentului: discriminarea rasiala si viata din ghetouri, exprimate in versuri. Initial, muzica venea de la cei care locuiau in acele locuri izolate de lume si era pentru cei de acolo. Totodata, reprezenta o forma de protest, de revolta, un raspuns la actiunile autoritatilor. Oamenii au zis „Hei, sintem aici, chiar daca voi va faceti ca nu ne vedeti! Si vom spune, tuturor, raspicat, despre cultura noastra si despre toate relele pe care ni le faceti! Nu veti reusi sa ne distrugeti, vom supravietui!”. Hip-hop-ul inseamna atitudine si libertate, o lupta pentru libertate si nu-i vorba doar de libertatea trupeasca. Un element nou, pe care l-a adus hip-hop-ul, este axarea pe versurile pieselor, carora li se atribuie o atentie deosebita. Dar asta nu inseamna ca banalitatile au fost scoase din circuit, din contra, ele s-au asezat in capul mesei, in capul culturii, ajungind sa-i scada din credibilitate, din forta si din menirea din care a izvorit acest curent, aceasta necesitate. O greseala foarte mare, dupa parerea mea, se comite atunci cind, in zilele noastre, hip-hop-ul a devenit asociat cu imaginea de bling-bling, de gangsteri, de fumatul ierbii, droguri si alcool, prostituate, haine largi. Toate acestea se regasesc si in alte genuri muzicale – sint lucruri care apartin oamenilor si nu culturii. De fapt, impartirile pe categorii nu ma preocupa. Eu privesc arta, implicit muzica, ca pe un intreg.

V.B.: De fiecare data cind, in occident, a aparut un curent nou, el si-a gasit echivalente si la noi si tocmai de aceea s-a impamintenit foarte bine. Se poate spune si despre hip-hop acelasi lucru, cu referire la Chisinau? Exista la Chisinau o ”necesitate” reala de hip-hop? Cum ati raspunde cuiva, care v-ar acuza de incercarea introducerii unui element de cultura nou, intr-un mod artificial?

H.: In Moldova nu exista o necesitate foarte mare de hip-hop, cu toate ca, in ultimul timp, cererea a crescut usor, cantitativ, nu si calitativ insa. Rezultatele politicii rusesti, in Moldova, de-a lungul vremii, sint evidente. Planul le-a reusit. Cultura e un element deficitar pe teritoriul dintre Nistru si Prut. Rolul nostru acum este sa trezim la viata aceasta natie indobitocita fortat si revolutia de aceasta data trebuie sa aiba loc la nivel de gindire si educatie in familie, incredere in pildele din Biblie, la nivel de cultura. Acestea se obtin indirect si in timp, prin instrumentele artei. Simpla iesire in strada si doborirea sistemului nu ar rezolva cu nimic situatia, daca am ramine cu oameni cu aceleasi idealuri si convingeri autodistructive.

Este stupid sa nu folosim o inovatie sau alta doar fiindca e descoperita intr-o tara sau alta, atita timp cit este buna, utila. Mergind pe ideea ca nu ar trebui sa aducem nimic din ceea ce apartine altei culturi, ar trebui, intr-un final, sa renuntam si la religie, la democratie si la toate valorile umane.

V.B.: Ce muzici v-au influentat? Se leaga aceste muzici de faptul ca faceti hip-hop? Ce altceva v-a facut sa cintati hip-hop? Ati trait conflicte reale, care v-au facut sa faceti hip-hop sau ati inceput sa-l faceti pentru ca era la moda?

H.: M-a influentat, foarte mult, regretatul 2PAC. Vreau sa fiu inteles corect: daca nu as fi avut o predilectie pentru hip-hop, as fi fost preocupat de orice alta forma a artei, de care as fi fost atras. De ce hip-hop? Pentru ca hip-hop-ul mi se pare forma cea mai reusita a muzicii, prin care te poti exprima pe deplin, fara ocolisuri sau limite. Hip-hopul, dar nu doar hip-hop-ul, ci arta in general, inseamna libertate, friu liber imaginatiei.

De conflicte, in viata, cred ca ne lovim cu totii, la tot pasul. Acestea nu sint caracteristice doar genului sus-numit. Un pictor isi exprima revolta sau aspiratiile in desene, noi - in muzica. Am ales hip-hop-ul nu pentru ca era la moda, ci pentru faptul ca ne-a placut. Pentru comparatie, curentele rave si muzica techno erau, si ele, la moda, dar erau numai o moda si atit. Noi nu sintem atasati de hip-hop fiindca asa dicteaza moda, ci tocmai pentru faptul ca ne place si ne regasim in aceasta cultura.

V.B.: Exista hip-hop de calitate la Chisinau? Ce inseamna, de fapt, hip-hop de calitate? Ce trupe (straine/romanesti) recomandati oamenilor care se apuca de ascultat hip-hop?

H.: Ca peste tot, lucrurile de calitate sint putine si nu intotdeauna apreciate la justa lor valoare. Foarte putini chiar au ceva de zis si merita a fi ascultati. Majoritatea se imbata cu apa rece. Pentru mine hip-hopul este poezie, iar calitatea hip-hop-ului se masoara dupa calitatea (daca se poate zice asa) a versurilor interpretate, plus modul de interpretare si melodia. Recomand spre ascultare: Assai (Rusia), Veritasaga (Romania), 2PAC si Young Noble (S.U.A.).

V.B.: Ce ar trebui sa stie cineva, care nu a ascultat hip-hop niciodata, inainte de a merge la un concert de hip-hop?

H.: Sa nu se grabeasca cu concluziile. Sa analizeze bine, ca sa faca diferenta.

V.B.: Povestiti-ne, va rog, despre activitatea voastra concertistica (pe unde si alaturi de cine ati cintat) si despre inregistrarile voastre.

H.: Debutul scenic l-am avut in vara anului 2001, in Chisinau, la Teatrul de Vara, intr-un concert ce ii avea, ca invitati, pe Bug Mafia (au mai fost prezente si citeva trupe de dance, parca, din Moldova). Au urmat mai multe concerte in cluburi din Chisinau si citeva iesiri in orase din tara plus citeva prestatii in aer liber, una dintre care a fost la concertul „Martisor-anti-comunist”. Acestea s-au intimplat in perioada 2002-2003. Apoi a urmat concertul de lansare a primului album Huliganii in decembrie 2004, dupa care nu am mai dat concerte. Acum, iata-ne, in 2007 la Club Fire, in Bucuresti, intr-un concert dedicat tuturor romanilor adevarati – Basarabia Pamint Romanesc. La activ detinem doua albume: Huliganii „Tinar si Nelinistit”, lansat in decembrie 2004 si Kepha „5 zile de razboi, 2 zile de pace” - album solo, care a aparut in noiembrie 2006.

V.B.: Care sint mesajele esentiale pe care vreti sa le transmiteti prin muzica pe care o faceti?

H.: Mesajul esential este sa nu asteptam schimbari, tu esti de fapt schimbarea. Mesajele sint diverse si atotcuprinzatoare. Putem trata multe subiecte, nu sintem fixati pe o arie restrinsa, fiindca eu, cel de azi, nu mai sint cel de ieri, iar miine... nu se stie. Ideea de baza este ca omul cit traieste – invata. Nu sintem roboti - nu avem un careva program, care sa nu ne permita devieri. Sintem limitati doar de timp si de legile naturii, in rest, Dumnezeu ne-a dat libertatea de-a alege ce sa facem.

V.B.: Povestiti-ne, un pic, despre recentul vostru concert de la Bucuresti. La invitatia cui ati venit, cum v-ati simtit, alaturi de cine ati cintat? Ati cunoscut, cu aceasta ocazie, trupe/oameni interesanti?

H.: La Bucuresti am venit la invitatia grupului Noii Golani, care a si pornit campania de informare Basarabia Pamint Romanesc. Este al doilea concert de acest gen. Primul s-a tinut anul trecut, pe 31 august, de ziua limbii romane, tot la Bucuresti, in fata Teatrului National. Ne-am simtit bine la Bucuresti. Tinem sa multumim, pe aceasta cale, oamenilor care ne-au invitat si ne-au facut cunoscut orasul: George, Dave, Sheva (sper sa nu fi zis gresit numele).

Asa cum scria pe afis, la concert au participat: Ceilalti, 10 Tone Crew, Nimeni Altu’ si Brugner. Cu aceasta ocazie i-am cunoscut pe Kombat si Brugner.

V.B.: Ati cintat, in concertul din Fire „Desteapta-te, romane” in ritm de hip-hop. Nu v-a fost frica sa fiti asociati cu un soi de patriotism banal? De ce?

H.: Desteapta-te romane din somnul cel de moarte,
In care te adincira barbarii de dusmani.
Acum ori niciodata sa dam dovezi la lume,
Ca-n aste miini mai curge un singe de roman

Acesta este, de fapt, refrenul piesei „Romania Mare”. Multor oameni, de ambele parti ale Prutului, nu le mai pasa de origini, patriotismul e lasat undeva pe planul secund (in cel mai bun caz), primul plan fiind luat de fuga zilnica dupa avere. Daca noua (romanilor) nu ne pasa, celorlalti n-o sa le pese nici atit… Desteapta-te romane!

Nu ne-a fost frica, nici o clipa, de asocieri. Imnul sau sloganul in cauza nu rasuna la fiecare colt de strada, in fiecare casa, la orice ora, dar macar din cind in cind… Oamenii au cam uitat cine sint si de unde vin. Celor care s-ar grabi sa ne clasifice intr-o categorie sau alta le recomand sa asculte, dar sa asculte mai intii albumul „5 zile de razboi, 2 zile de pace”.

V.B.: Cum se vede hip-hop-ul bucurestean de la Chisinau? Si, pe de alta parte, ce reactii ati simtit, in ultimii ani fata de ceea ce faceti voi, din partea comunitatii hip-hop din dreapta Prutului?

H.: In Romania exista deja un public, format in anii de dupa revolutie. S-a depus un efort considerabil in aceasta privinta, desi e intotdeauna loc si de mai bine. Una dintre diferente este publicul, care cuprinde un numar restrins de oameni. Caracteristica de baza e cultura scazuta a celor ce asculta/fac muzica si asta nu se refera doar la genul dat, ci este o caracteristica a intregului public de la noi. O alta diferenta consta in faptul ca, in Romania, se organizeaza multe evenimente hip-hop, iar la noi e foarte greu, desi nu imposibil sa organizezi un concert. Daca ai bani destui poti face orice, ca peste tot, de altfel... dar banul si talentul se intilnesc foarte rar.

Adevarul este ca nu exista public si accesul la casele de discuri ramine blocat. In aceste conditii nu ne ramine decit sa ne descurcam cu forte proprii.

Din partea dreapta a Prutului au fost oameni care ne-au apreciat si altii care nu. Oricum, faptul ca sintem de partea cealalta a barierei ne-a ingreunat misiunea si asta fiindca oamenii ne privesc cu neincredere si foarte multa retinere. E logic, pe undeva, daca privim lucrurile din punctul de vedere al faptului ca sintem un alt stat si nu avem nici o legatura cu Romania, asa cum au incercat sa demonstreze toti blegii de la guvernare de pina acum. In acelasi timp sintem romani cu totii, oriunde ne-am afla si adevarul istoric n-o sa-l poata ascunde nimeni, ori daca am privi lucrurile astfel si eu asa le vad, atunci restul nu-si mai are rostul. Arta nu cunoaste bariere.

V.B.: V-ar placea sa veniti mai des la Bucuresti? Presupunind ca da, ce ar trebui sa se intimple pentru asta?

H.: Ne-ar face placere sa revenim la Bucuresti. De fapt, ne-ar face placere sa mergem oriunde lumea doreste sa ne asculte, asta e conditia. O alta conditie ar fi sa se organizeze concerte la care sa fim invitati.

*not. aut.: Pe Internet, ii gasiti pe Huligani la www.huliganii.com . Pagina ofera, pe linga imagini si informatii mai detaliate despre trupa, si cele 2 albume produse de membrii trupei. Va oferim, in continuare, legaturile spre citeva dintre piesele Huliganilor:

Huliganii – Fara valoare (http://huliganii.ciorescu.com/mp3/1_TSN%20(album)/02%20Fara%20valoare.mp3)
Huliganii – Mort la 18 (http://huliganii.ciorescu.com/mp3/1_TSN%20(album)/05%20Mort%20la%2018.mp3)
Huliganii – Cadere libera (http://huliganii.ciorescu.com/mp3/1_TSN%20(album)/12%20Cadere%20libera.mp3)