POEME INEDITE

AEROSTATE PLANGAND

                                            poetului Ioan Flora, in memoriam

Sub acoperisul din paie si stuf, nici un foc
nu mai aduna spaimele unei nopti de iarna.

E multa singuratate ce fierbe in oala de tuci, in gutuile de pe raft
si multa indepartare in nasurile turtite de geamul ferestrei.
Nu sunt copiii vitei de vie la cules de flori de salcam si
nici carutasii insetandu-si caii la fantana.

Batranul Aerostate isi cheltuieste tutunul pe rotocoale de amintiri
in timp ce lemnul usii scartaie in vantul lui decembrie.
Acelasi lemn din care sunt ridicate crucile de pe deal…

Trebuie sa calatoresti cu mult maruntis la tine in ziua de azi,
ca sa platesti duhurile care au baut din laptele subteran - isi spuse 
                                                                       Aerostate, plangand.
Trebuie sa-ti aduni anii in pumni ca sa poti plati, ca sa poti
                                                                                scrie pe perete:

Nici azi nu a nins.
In prag,
o femeie tacuta sporeste onoarea casei.

DESPRE SINGURATATEA BETONULUI ARMAT

E atat de cald incat, peste drum,
cimitirul a ramas fara cruci.

Cred ca am sa ma mut cu tot cu batrana proprietareasa,
cu godinul ei ruginit,
cu icoana al carei rasarit de mult s-a pierdut,
departe, departe, cat mai departe,
in Gorki Parc.

Acolo e liniste  in zilele in care nu trec aerostate
nerabdatoare de aplauze -
acolo e cald in dupa amiezile in care cainii
se pisa pe vechea lor ordine.
Acolo e frig cant sunt deshumati cei care au avut curajul de a se privi
in apele adinci ale zilei de ieri. Si pestele cu lame argintii, alesul...

Vreau sa iau lumea de la capat,
pas cu pas,
litera cu litera,
cuvant cu cuvant.

Ma visez in fata unui ecran tresarind la amintirea luminii.
Intr-o sala indestulata de fluieraturi, huiduieli si ovatii,
vreau sa astept caderea definitiva a intunericului.

Vreau sa ma apar, chiar asa,
proaspat barbierit, cu lacrimile sterse, 
in fata pensionarilor din Gorki Parc.

Despre patinatorii din Gorki Parc
nu se mai vorbeste nimic…
Cantarele au aceeasi masura a indiferentei,
pastreaza aceeasi imprecizie a absentei.

E iarna. Punct.
Cat cantareste sufletul tau ? 

ZBOR INTRERUPT

Atat esti, atat ti-a ramas :
o femeie care a trait de una singura
                         intr-o tara inghetata, -
care a descoperit mai intai focul care nu a ars niciodata,
care a intalnit banchiza de gheata care nu se va topi niciodata, -
dragostea scrisa marunt pe carti postale care nu vor ajunge la timp niciodata,
care a inventat un avion
care nu a zburat niciodata…

Fotografia singurei femei care a trait
                                         intr-o tara inghetata
viseaza si acum in dialectul vanturilor potrivnice.

NEVOIA DE OGLINZI

Vreau sa scriu un poem ca o masina Hummer!
Vreau sa am sentimente ca niste curse de soareci!
Nu am nevoie de oglinzi!
Nu intelegi? Nu am nevoie de oglinzi!

Lectia de geriatrie a costumelor cu cravata s-a terminat!
Vreau sa induplec luna cu bastonul de cauciuc
                                                            si cu vana de bou!
Nu am nevoie de oglinzi!
Nu intelegi? Nu am nevoie de oglinzi!

Vreau o fereastra prin care sa privesc asfintitul
                                  acestei lumi incalecate de mirese!
Vreau un ciob prin care sa vad eclipsa totala de soare!
Vreau o lumina, un far, care sa-mi arate de la distanta linia de plutire a vietii!
Ori macar o candela asezata in fereastra, sa nu ma pierd pe ape!

Nu am nevoie de oglinzi!
Nu intelegi, mai, omule, ca nu am nevoie de oglinzi!?

Am nevoie de un dig care sa stavileasca oceane!
De tine am nevoie!
Nu am nevoie de oglinzi!

Nu intelegi, ba, ca nu am nevoie de oglinzi!?

SPECIALISTII PLOII

Ce ar putea sa ne desparta pe noi
decat o totala eclipsa de luna
si, apoi, o cumplita tacere de soare?
Eu, pe Pamant, inghit pe nemestecate rochiile tale
si musc din oglinzile in care te-ai privit.

Cu aceste ganduri, Aerostate, batranul,
sterge plangand oglinzile
cu care Arhimede a incendiat corabii.
Dar, chiar cu aceste vorbe,
batranul Aerostate isi incepe tacerea.
Ca si cum pentru el s-ar fi incheiat
ultimul sezon de vanatoare.

Vazute de sus, campurile
pareau inmiresmate de rapita
iar, de jos, se vedea
spaima furnicilor de acel anotimp ploios.
Mai sus, stateau impresionistii
cu sevaletele pline de insulte ale culorilor
si fata care le servea de model.

Aerul inghetase intr-o singura culoare.

Fata de masa la care a mancat si a baut Aerostate
pastreaza amintirile plansului.
Un fel de giulgiu - s-au mirat specialistii
in arta ploii - si mai ales acea precizie
care creeaza miscarea,
indemnand ploaia sa cada intotdeauna pe pamantul rascolit
de morminte jefuite la timp.

AMINTIRI DIN COPENHAGA

Intr-o noapte de iarna
fumasem atat de mult,
incat m-am indragostit
de fetita cu chibrituri.

O CURATENIE DE PRIMAVARA

Masina de stropit a tandreturilor

matura strazile de sarutarile noptilor trecute.

A venit primavara cu promisiunile ei inflorite pe buze.

Imbratisarile de adio ale celor ce au trecut pe zebra
                                                            pur si simplu dispar.

ASCULTAND UN DISC VECHI

                                        se dedica Ioanei Manescu

Nu-mi place muzica pe care o asculti,
nu-mi place stilul tau de viata,
nu-mi plac pisicile tale,
nu-mi place cainele tau,
nu-mi plac parfumurile tale,
nu-mi place felul in care vorbesti franceza,
nu-mi place maica-ta,
nu-mi place rujul tau, nu-mi plac fardurile tale,
nu-mi place cum te privesti in oglinzi,
nu-mi plac rochiile tale,
nu-mi plac fotografiile tale,
nu-mi plac tablourile tale de pe pereti…

Cerul e albastru.
Te iubesc!