“- Ha, ha, ha…credeti ca batrinului leu i s-au tocit coltii? Mai am eu ac… si inca destul de tare pentru tinerele talente…”
“- Ce faci? Acum ti-ai gasit la baie? Cum sa te duci, acum, la baie cind eu iti vorbesc de soarta literaturii, a Tarii, a Planetei?!”

            Spuneam, cu vreo 6-7 ani in urma, intr-o cronica la o carte de proza a unui poet (Nichita Danilov) ca proza cea mai interesanta e scrisa de poeti si, desi nici un prozator n-a ripostat, si acum mi se pare macar de bun simt sa recunoastem ca cel putin cele mai mari surprize in materie de proza sint facute de poeti. “Les annes folles du socialisme / Anii nebuni ai socialismului” (Editura Eminescu, Bucuresti, 2000) este o carte de proza memorialistica foarte scurta si (de aceea) f. vie, scrisa de 2 prieteni de sex diferit, care traiesc in aceeasi casa si – iata – in aceeasi carte. Un ping-pong sentimental de cea mai fina calitate, in care personajele (2) joaca – documentar – rolul autorilor (2), si o fac cu gratie si cu multa placere, aceasta poveste nefiind deloc patetica, ci, din contra, hedonista.  Acesti doi prieteni sint Stefania Cosovei si Traian T. Cosovei, unul dintre cei mai cunoscuti si mai productivi poeti contemporani, iar “Les annes folles du socialisme / Anii nebuni ai socialismului” este debutul lor in proza. “Les annes folles du socialisme / Anii nebuni ai socialismului” este o carte “scrisa” de mai multe ori. O data – de omul Traian T. Cosovei, cu viata, a doua oara – de prietenii Traian  si Stefania, cind TT se folosea de memorie si de voce, iar Stefania – de auz, si a treia oara de scriitorii Stefania Cosovei si Traian T. Cosovei, aici pixul fiind folosit mai mult de catre Stefania Cosovei, care a stiut sa asculte si iata ca a stiut si sa scrie mai adevarat decit orice prozator de profesie, ca sa zic asa. “Manuscrisul acesta crease o complicitate intre noi”, spunea unul dintre cele doua personaje-narator, un astfel de manuscris te leaga pe viata. Aceasta carte este un fel de auto-biografie scrisa cu mina iubitei care ti-e si cel mai bun prieten si care ti-a ascultat obsesiile repetate de fiecare data cind ti-e nasol si te imbeti sau ti-e tare misto si te imbeti. Si-i turui fara mila si fara sa te gindesti la ea (ca e obosita, ca nu-i esti chiar simpatic in halu’ asta…) toate poeziile care-ti vin prin cap si crezi ca trebuie sa-i placa si ei, crutind-o rar de tot de literatura romana (“Apoi, privind copacii din parcul Floreasca – nemiscati – am vrut sa-i citesc Stephaniei un poem din Bacovia… am bijbiit prin biblioteca, dar, cind am gisit cartea am renuntat. O exasperasem destul”) toate faptele eroice din viata ta, incepind cu copilaria si terminind cu cit de tare ai fost si cum l-ai ras pe ala care se crede cel mai tare inainte de a-i deschide usa acestui povestitor care te iubeste si te scrie. Traian T. Cosovei e Paul, unicul “personaj” cu numele metamorfozat, Stefania e Stefania, Mircea Dinescu e Mircea Dinescu, Mircea Cartarescu – Mircea Cartarescu si Nicolae Breban – Nicolae Breban. Dintre cele doua personaje centrale personajul principal e Paul, viata caruia e povestita din punctul de vedere al Stefaniei. O scriitura foarte vivace, interesanta si haioasa, povestioarele fiind scurte si tragicomice. Cele mai multe dintre ele sint re-povestirea obsesiilor lui Paul, povestite de nenumarate ori Stefaniei, care nu mai poate sa le uite, n-are cum!, asa ca poate sa le treaca pe hirtie fara ajutorul lui Traiante, naratorul masculin al caruia intervine sporadic, intre alte fapte eroice. Printre obsesiile care se repeta continuu, dar nu plictisesc niciodata, sint prietenii evrei care l-au tradat si s-au realizat in America, Gheorghiu Dej, prietenul muncitorilor cu basca, TV Discovery, de unde are bani ala sau ala de Mercedes, Browning, de unde are bani sa i-o traga lui Demmi Moore (“De unde ma-sa are Bruce Willis bani ca s-o tavaleasca pe Demmi Moore… curva aia care a luat douasprezece milioane de parai numai ca sa joace rolul unei stripteuze… I-a dat ma-sa mare din groapa?? Si, pentru hotomaneala asta, incaseaza douazeci de mii de dolari ca sa joace in cacaturile lui de filme? Colegii mei, vecinii – toti – s-au realizat in America si eu, care am avut posibilitatea, am ramas aici, asa, ca sa-mi beau paharul rusinii pina la fund!” – “Nu, m-am hotarit, nu o sa-mi cumpar niciodata un bodygard… Paul n-ar suporta… Pe el il enerveaza pina si melodia lui Whitney Huston. Despre film – un succes la vremea lui – ce sa mai zicem: “- De unde ma-sa are asta bani sa joace in rolul unei paparude pe post de stergator de parbrize? Cine l-a inventat pe golanul asta de Kevin Costner care s-a trezit miliardar in dolari peste noapte… - Asta e ala care se culca cu Demmi Moore?” “- Nu, Paul,” incercam sa-l calmez, “ala e Bruce Willis”. Atit si trebuia. Subiectul urmator era cartierul lui de evrei care s-a realizat in America (…)” – “- Am cartile lui Dinescu cu dedicatie si are o nevasta pe cinste pe care am vazut-o pe Calea Dorobantilor urmarita de doi securisti… Stii ce m-a impresionat, Stephanie? S-a oprit in fata unei vitrine de palarii… linga restaurantul Perla; in clipa aia m-am simtit umilit… am vazut ca feminitatea nu are nevoie de securisti. De unde are el bani de Mercedes? Si cu potcoava in radiator?!" – “M-am facut de ris, mi-am jignit maestrul… (Breban – n.n.) m-a provocat… nu stiu sa scriu nici macar carti postale si el ma provoaca la roman! De unde are bani de Mercedes?!” - "Paul il citise de vreo doua sute de ori pe Tutea. Pina si mie mi l-a recitat nopti intregi. Nu mai facea caz, izbind cu pumnul in masa, de colegii, prietenii lui, evrei, care se realizasera in America. Despre Gheorghe Gheorghiu-Dej, prietenul muncitorilor cu basca, nu mai scotea o vorba. Nu stiu cum a facut, dar a pus laba pe o caseta cu discurile lui Zelea Codreanu si niste cintece pe care le stia si maica-sa: “Sfinta tinerete legionara” si alte aiureli. Pe deasupra, decupase – din ziarele pe care nu le citea – fotografia Capitanului… iesea cu ea la circiuma, umbla in pantaloni de piele, cu cizme “nazi” si haina de piele neagra, lunga pina la calciie. Cind se imbata, adopta un accent nemtesc cu care teroriza comesenii. Incepuse sa fie toba de carte la Batalia de la Stalingrad, luptele de la Kursk-Oriol; vazuse toate filmele rusesti despre cel de-al II-lea razboi mondial… il venera pe Adriano Celentano pentru albumul lui. “La terza querra mondiale…” imi citea, pina i se taia respiratia si trebuia sa-i administrez doze masive de calciu si magneziu. Manifestul futurist al parintelui Marinetti. Cind era total epuizat, il sunau la telefon aia de la Dreapta Nationala sau Noua Dreapta… Ii refuza politicos si, dupa ce trintea telefonul, zicea – Mama m-a sfatuit sa nu ma bag niciodata in politica. E singurul sfat pe care l-am ascultat! Auzi, Steff, politica e o curva batrina: face cu ochiul la tineri si se culca cu batrinii!” Apoi, inainte sa adoarma pe canapea, cu ultimele puteri: “ – Au schimbat paturile, curvele au ramas aceleasi!” -  “Printre numerele “Forte” pe care le declama seara de seara, Paul oscila intre doua subiecte tari: intrarea lui la Facultatea de Filologie si experienta lui (de doi ani si jumatate – accentua acel “jumatate”) de disc-jokey la Clubul “Litere”… Cind legenda derapa, imi povestea cum era sa fie de 3 ori exmatriculat din facultate”…) etc, etc… In afara obsesiilor acestui personaj deosebit de interesant pentru literatura, cititorul ramine cu gura cascata la lectura intimplarilor si caracteristicilor cu si despre oameni si personalitati, absolut reale si totodata neverosimile, cele mai ciudate si atragatoare fiind cele legate de Paul, personajul lui Cosovei teribil de preocupat de “chestii minore” si care are o tehnica de a (nu) dormi imprumutata de la Mircea Nedelciu, care i-a oferit cu prietenie “cea mai frumoasa calatorie: la Chisinau”. Deosebite sint umorul si ironia, rautacios si fulgerator la personajul masculin si dulce si familial la personajul feminin, combinatii contradictorii, ciudatenii stilistice si narative care te cuceresc din prima, din prima pagina. O carte care se citeste ca o proza de Harms, cu atit mai mult daca il cunosti (personal, din citite, auzite – nu conteaza…) pe Traian T. Cosovei, o legenda a literaturii contemporane, care s-a facut vestit inca din timpul Cenaclului de Luni, care – acum – pare din alta viata.  “Anii nebuni ai socialismului” e starea actuala a poetului Traian T. Cosovei, exact asa cum “Tratat de oboseala” e starea poetului Ioan Moldovan, in aceeasi perioada, la aceeasi virsta. Putem spune ca poetii “optzecisti” au inceput sa traiasca stari si nostalgii, originalitatea lor fiind in faptul ca aceste nostalgii sint la prezent. As fi citat mult mai multe fragmente din carte. Fireste ca aceasta cronica e o invitatie la lectura a cartii, o carte cu totul originala, unica pentru literatura romana, o carte autobiografica f. “lirica”, care demonstreaza ca, oricit de poet ai fi, pina la urma viata e tot proza. Asta e. 

Traian T. Cosovei, Stefania Cosovei, Les annes folles du socialisme (Anii nebuni ai socialismului), Editura Eminescu, Bucuresti, 2000