Vladimir BULAT

Mihalkov si Soarele Inselator

Dupa asteptari lungi, si emotii pina in ultimul moment ca ar putea sa nu vina, iata ca in seara zilei de simbata regizorul rus Nikita Mihalkov a descins la cinematograful Scala din Bucuresti. L-am vazut de aproape, avea un costum gri, si o cruce monarhica in piept. Era usor tras la fata, dar pasea hotarit, caci urma sa ruleze cel mai "titrat" film al sau, Утомленные солнцем (1994), tradus la noi, inexact, Soare inselator. Nu-mi pot reprima repulsia si jena pe care le-am resimtit cind cei ce s-au perindat pe scena erau numai miere si lapte la adresa acestui "Spielberg al Rusiei" (ce calificativ jenant pentru ambii creatori, care nu au nimic in comun!). Mihalkov e un tip dintr-o bucata, firesc, modest, hazos, guraliv, "baiat de-al nostru" - nimic din morga ce-i este atribuita si encomiastica care-i este adresata...CTPopescu a fost in cea mai mare masura caraghios si penibil, cind a pregatit un discurs scris, caci nu-i "putea vorbi liber domnului Nikita M."! Coplesit de emotie, si la costum, CTPopescu a aratat ca mina lui ascunsa sub masca "furiilor proletare" este, in fapt, platosa in spatele careia isi ascunde firea scriitoriceasca, dedublata. Filmul a aratat cum teroarea comunista avea, aparent, chipul unei povesti, dar care se insunua treptat, virtos, rapace, fara mila. Poate personajul cel mai ilustrativ pentru o astfel de deruta e aceea a camionagiului caruia nevasta i-a spalat camasa, iar in buzunarul ei se afla biletul cu adresa unde trebuia sa livreze niste mobile! Retinuse el un nume de localitate, dar nu mai era ea acolo...nici cinstea ce-o avea Kotov altadata nu mai era aceiasi...urma sa fie arestat de NKVD in dupa-amiaza acelei duminici, in care adunat printre ai sai, se simtea cel mai confortabil, reconfortant, linistit, bine-dispus... Vechiul regim, cel tarist, inca mai "fumega" in discutiile de la "Dacha nr. 9", chipurile, manierele, discutiile mai erau pe "stil vechi", burgheze, rafinate, alese... In acest decor decadent, rustic, apare Mitea, fostul admirator si iubit de taina al Marusei, actuala sotie a lui Kotov, deghizat intr-un batrin nevazator, neingrijit, dar amusinind toate si pe toti ai casei ascunse in mijlocul naturii. Componenta olfactiva face cu atit mai sinistra omniprezenta politiei secrete, NKVD-ul, care se inflitra pretutindeni...Mitea venise sa-l "monitorizeze" pe Kotov, spre a-l prinde in mreje, si pentru a-l preda ortacilor ce urmau sa apara cu masina neagra. O face intr-un mod subtil, mestesugit, profesionist, astfel incit nimeni nu se prinde de scopul real al aparitiei lui atit de neasteptate, dupa multi ani, caci altadata el fusese un apropiat al tatei Marusei, dar acum a venit sa-i nenoroceasca pe toti, caci dupa Kotov urmau a fi sa fie "ridicati" cu totii!  Ca nu i-a fost usor sa o faca ne-o spun chiar primele secvente ale filmului, cind Mitea vine acasa, si incearca sa-si "configureze" destinul prin intermediul ruletei rusesti...dar si cele din final, acelasi, se sunicide in baie, dupa ce si-a dus la implinirea misiunea de "infundare" a fostilor burghezi, a propriei iubiri. Fostul ofiter este  cu salbaticie desfigurat de cei carora fiica lui, Nadia, de sase anisori, le intuise intentiile animalice. Iata ce-l intreaba pe unul din ei, vazindu-l mincind si transpirind in duhoarea masinii negre, care in va duce pe tatal sau la moarte: „De ce ai fugit de la Gradina zoologica? Nu ti-a mai placut mincarea pe care ti-o dadeau?”. Peste putina vreme va aparea Утомленные солнцем-2 (Soare inselator-2), aflat in post-productie. La aproape un deceniu si jumatate de la aparitia acelui film, cum se va schimba oare perspectiva regizorala asupra Raului, barbariei, inumanului sistem politic lasat mostenire de Stalin?