Vlad BOLOCAN

Ettiene si Paul

Vinul moldovenesc e o treaba cit se poate de agreabila. Efectul acestuia nu poate fi sporit decit de o atmosfera pe masura. Baut intr-un mediu adecvat, vinul moldovenesc are niste efecte surprinzator de placute. Te face sa te gindesti la soare, la pace, la tot ce e mai nobil pe acest pamint.

Dupa ce si-a servit tartinele si salata de pe platou, Ettiene, a rugat sa i se mai aduca o portie de Cahôre. In asteptarea paharului de plastic, tinarul, abia iesit din adolescenta, si-a aruncat privirea pe geamul mic. Norii nu acopereau pe deplin suprafata, astfel incit, din cind in cind, se puteau vedea parcelele de pamint, drumurile cu masinile lor minuscule si riurile ca de mercur argintiu. Iarna plecase deja de mai mult de-o luna, muncile agricole demarasera, ceea ce facea ca unele cimpuri sa apara mai negre decit altele.

- O fi denumirea asta franceza, o fi vinul, unul la origine francez, dar gustul Cahôrului moldav e absolut superb, a remarcat Ettiene catre Paul, care se delecta cu un Cabernet Sauvignon.
- De acord, de acord, ii zimbi Paul, privind cu interes o insotitoare de bord.
- Stii, inca mai sint un pic socat de cursa aceasta. Pina acum citeva zile nici nu stiam ca exista o cursa directa cu avionul...
- Ha-ha! Pe mine stii ce ma suprinde? Ca Agnette a fost de acord sa ne subventioneze biletele! Altfel, cred ca eram acum la Budapesta..
- ...Bucharest Paul....
- ... ah, da, in fine, Bucharest... mm.. si cautam gara de trenuri. Mi-a povestit Jacques niste aventuri hazlii de tot despre calatoria lui cu trenul din Bucharest la Chisinau, cind a fost in Sankt-Petersburg...
- Da, da, mi-ai mai povestit...
- Asa..., concluziona Paul si continua, zimbind, sa o caute cu privirea pe insotitoare.
- Sa stii, dealtfel, ca exista si curse auto directe pina la Chisinau, care te costa la fel de mult ca una pina la Bucharest.
- Da, dar problema e ca nu stii unde le gasesti...
- Exact, uite, poate o sa aflam cu ocazia asta...

Dupa ce a scazut din altitudine, deasupra unor dealuri, avionul a aterizat pe o pista, aparuta cu totul pe neasteptate. Parizienii erau impresionati de aeroport, de seriozitatea si uniformele politiei de frontiera, de sobrietatea si modernismul din jur. Formalitatile vamale n-au durat prea mult, cu atit mai mult cu cit, calatorii isi luasera viza inca de la Paris. Pentru a ajunge in oras, n-au apelat la taxiuri, ci au luat un microbuz. Fusesera initiati, in chestiunea chisinauiana, de mai virstnicul coleg de conceptii, Jacques. Ajunsi in oras, au gasit cu usurinta hotelul Zarea, de linga Academia de Studii Economice si s-au cazat ambii in aceeasi odaie. Incaperea nu se deosebea cu nimic de o camera obisnuita de camin francez. Temperatura, din pacate, nu era prea ridicata, in rest insa, comfortul era acceptabil si aveau chiar si TV.

In prima seara n-au mai iesit in oras. Au incercat, fara succes, sa dea niste telefoane la sediul organizatiei, intrucit portabilul lui Sergey era deconectat. Initial nu le-a raspuns nimeni. In cele din urma a raspuns un tinar, care, din pacate, nu vorbea decit rusa, engleza si un pic de romana. Rudimentara engleza a parizienilor nu le-a permis sa-i explice altceva decit ca il cauta pe Sergey si sa stabileasca ca vor reveni a doua zi cu un telefon. Sergey, din fericire, poseda o franceza foarte buna si era mare admirator al existentialismului timpuriu francez. Comunicau cu el, via Internet, de citiva ani si aveau o imagine foarte limpede asupra societatii basarabene.

Dupa aceasta tentativa nereusita, cei doi si-au impartit spatiul din sifonier, si-au scos din rucsaci putinele haine si lucruri pe care le aveau si s-au intins in fata TV-ului. Au gasit cu usurinta postul public de televiziune si au asteptat stirile de seara. Se pare ca nimerisera intr-o perioada in care primele persoane ale statului erau implicate intr-o serie de activitati si intilniri foarte importante. Spre sfirsitul programului au reusit sa distinga numele partidului de opozitie si al liderului acestuia.

- Paul, poate ca Sergey a exagerat un pic, nu crezi? Din ce se pare, situatia nu e chiar atit de alarmanta sau poate ca lucrurile s-au ameliorat in ultimele zile.
- Nu stiu ce sa zic. Dealtfel, esti sigur ca acesta era jurnalul de stiri? Poate ca era un program despre activitatea administratiei publice?... Eu cred ca trebuie sa mai asteptam un pic, poate jurnalul de stiri vine mai tirziu.

A doua zi, Paul si Ettiene s-au trezit dupa ora opt si au mers la restaurantul hotelului sa ia dejunul. La receptie au reusit sa gaseasca o harta detaliata a orasului.

- E asa cum a zis Sergey, piata e ceva mai sus de hotel. Ar trebui sa ne fie suficiente 10-15 minute sa ajungem pina acolo. Putem merge imediat ce luam dejunul, iar apoi vom incerca, din nou, sa dam de Sergey la portabil.

Se facuse aproape 10. Grupuri mici de persoane mai veneau in piata. Scena era goala, dar se auzea muzica din boxele instalate pe laturi. In mai putin de o ora, multimea se mai marise, dar nu suficient de mult pentru a ajunge la bulevard. Circulatia era inchisa, oricum, din cauza taberei de corturi, instalata la o distanta de circa 500 m, intre parlament si presedintie. Din scena se faceau deja declamatii, se perindau, rind pe rind, diverse persoane, iar multimea ii sustinea cu sloganuri si flutura din tricoloare.

Paul, urmat de Ettiene se plimba printre oameni. Cu putin efort, in partea stinga a multimii, Paul a reusit sa intilneasca un vorbitor de franceza. A vrut sa afle de la protestatar de ce a venit acolo si cine l-a influentat in decizia luata. Spiritele s-au incins destul de repede. La 10 minute de la inceputul discutiei, protestatarul, elev in ultimul an de liceu, aproape ca striga la Paul:

- De ce sabotam comunismul? Dar esti nebun! Cum adica il sabotam? Ce stii tu despre societatea noastra?
- Stiu ca actualul parlament a fost ales cu o majoritate covirsitoare de voturi. Voi nu sinteti decit un grup de interes, un instrument in mina celor care vor sa distruga comunismul. Multi dintre voi nici nu aveti drept de vot. Sint sigur ca nimeni dintre voi n-a studiat comunismul, dar va pronuntati impotriva lui.
- Iti dai seama ce vorbesti? Vii din Franta si incerci sa ma convingi pe mine ce e bine si ce nu? Ce daca multi dintre noi nu avem drept de vot? Il au in schimb pensionarii, care aleg un partid pe care noi nu-l dorim. In citiva ani pensionarii nu vor mai fi, dar noi abia ne vom incepe vietile. Taranii care au votat cu comunistii sint manipulati de posturile nationale de televiziune si radio. Toata forta de munca lucreaza la negru in occident. Crezi ca daca acesti oameni erau acasa, cineva dintre ei vota cu comunistii?
- Situatia economica in care va aflati a fost cauzata de fortele de dreapta. E normal ca oamenii nu mai vor sa voteze cu ei. Voi, in acelasi timp, nu va dati seama ca anume comunismul va asigura o reprezentare optima a intereselor in structurile puterii. Comunismul este doctrina care promoveaza studiile gratuite, servicii medicale gratuite si atitea alte facilitati! Nu intelegeti ca va taiati singuri craca de sub picioare?
- Tu vorbesti de teorii, eu iti spun de viata reala! Tinerii sint cei care vor trai miine in aceasta societate si tinerii nu-i vor pe comunisti!
- Iar tu vorbesti doar despre un grup de interes. Un grup de tineri national-extremisti, care discrimineaza minoritatea rusa. Voi nu reprezentati toti tinerii. La fel de bine, exista tineri care sustin ideile comuniste si inteleg avantajele.

Intre timp, in jurul celor doi, se adunase o gloata de protestatari cu mutrele inveselite de spectacolul vazut. Intr-un final partile s-au mai domolit si cu discutia neterminata, lasata in aer, au plecat fiecare in directia sa. Protestatarii au revenit in fata scenei, iar francezii au luat-o pe bulevard, in cautare unui telefon public.

***

A doua zi dimineata, la prima ora, cortul studentilor de la medicina lupta cu frigul din Oraselul Libertatii. In seara precedenta se lasase cu mare veselie: pe scena montata in orasel evoluasera trupe de tot felul, una dupa alta. Pe dupa unu noaptea, in toata tabara se auzeau chitari si cintece. Cei mai linistiti erau, ca intotdeauna, afganezii. Veteranii luptelor din Afganistan, instalati cu un cort mare si o bucatarie de campanie, chiar la intrarea in tabara, aveau rolul de a asigura ordinea din orasel. Tot la ei gaseai, mai tot timpul, un ceai cald si ceva mincare. Medicii, fiind chiar linga veterani, beneficiau de un tratament privilegiat. Dimineata, erau treziti de bucatareasa si indemnati sa bea un ceai fierbinte cu lamiie. La ora mesei, aceeasi daomna isi facea aparitia in preajma cortului lor si striga: ”Mai baieti! Ian repede! V-at sculat, s-at venit la mincare! Hai, sa nu repet de doua ori!”.

In aceasta dimineata, insa, medicii au fost treziti de alte zgomote. Unul dintre studenti credea ca viseaza, apoi, cind si-a mai venit in fire, a inteles ca sunetele veneau de afara. Auzea un glas de tinar, care abia de reusea sa lege doua cuvinte. Vorbea in franceza. I-a trezit si pe ceilalti.

Un tinar, cu fularul atirnind in jurul gitului si hainele ravasite gesticula si intreba ceva neclar. Avea cearcane mari sub ochii rosii si tulburi. Cei din jur il priveau cu nedumerire. Veteranii il calmau si asteptau sa apara vreun vorbitor de franceza. Unul dintre medici, student la filiera franceza, s-a oferit sa o faca pe interpretul. Veteranii l-au intrebat de unde este si de ce are nevoie. Strainul nu reusea sa raspunda la nici o intrebare. O tinea pe-a sa. La un momenr dat, gesticulind in directia Pietei Marii Adunari Nationale a reusit sa explice ca prietenul sau a fost retinut de politie, ca au fost luati ambii la sectie, dar el a fost lasat sa plece.

Unul din cei prezenti, s-a dat mai aproape si a zis ca-l cunoaste pe francez.

- Asta era si ieri in piata. Erau doi de fapt si vorbeau de comunism. Incercau sa-i convinga pe niste baieti ca comunistii is de treaba.

Unul dintre verani il tinea de un brat pe francez, ca acesta sa nu cada. Cind il slabea un pic din strinsura, tinarul curgea pe jos, iar veteranul il salta din nou si-l apuca mai strins de brat.

In cele din urma, francezul a fost sfatuit sa mearga la hotel. Sfatul i-a fost repetat de zece ori, inainte ca acela sa dea un semn ca intelege despre ce e vorba.

- La ce hotel stai? La-ce-ho-tel-stai?
- A?... Poftim?.... Zarea....
- Mergi la hotel! Mergi si dormi la hotel! Mergi la hotel! Stii cum sa ajungi la hotel?

Inainte ca protestatarii sa apuce sa-i explice traseul spre hotel, francezul s-a rupt din strinsura. De parca ar fi fost injectat brusc cu o doza de energie, a facut stinga-mprejur si a luat-o sigur, la vale, in directia hotelului, lasind in urma o mica multime de veterani si studenti nedumeriti.