Stefan BASTOVOI
"Iepurii nu mor"

41

Dupa ce ieseau din clase, toata lumea se imprastia prin curte si prin gradinite. Li se dadea fiecaruia de lucru. Si pentru ca toata lumea stia sa stranga hartiute si numai Bohantov si cu Sasa stiau sa sape, toata lumea strangea hartiute si numai Bohantov si cu Sasa sapau. Ceilalti strangeau hartiute, miscau din maturi, se inghesuiau, primeau si dadeau suturi in fund. In ziua aceea ieseau in gradinite Vera Ivanovna, Nadejda Petrovna, Prascovia Fomovna, invatatorul de educatie fizica, Vasilii Vasilievici si chiar directorul. Mai intai coborau scarile Vera Ivanovna, pe urma Nadejda Petrovna si Prascovia Fomovna. Peste cateva minute cobora si directorul, varand in buzunarul de la piept pixul cu pasta groasa. Un pix din acesta costa doua ruble treizeci si se vinde la etajul doi in univermag. Tot acolo se vand ceasuri, inele de aur si cercei si lumanari colorate sub forma de papucei, suvenire pentru turisti. Profir Matveevici se oprea si spunea:
- Oleaca de atentie!
- Oleaca de atentie! striga Nadejda Petrovna.
- Da fiti, mai, atenti!
- Lasa grebla ceea dracului, animala!
- Atentie la mine!
- S-s-s! gata, inchidem gurile!
- Oleaca de atentie la mine,  treia “Ba!” si pe urma o sa lucrati! Ia alinierea repede, sa facem un careu! Hai, si pe urma o sa lucrati!
- Alinierea la careu!
- Repejor, alinierea la careu!
- Da lasa grebla ceea, animala!
- Ia atentie la mine, gata inchidem gurile! A treia “Ga!” Baietel, ia vina tu incoace! Vina, vina-ncoace!
- Ai-ai!
- Apu amu du-te la loc si sa nu-ti mai aud gura, mars la loc! Gata acolo, a doua “Ba!” Fetita, vrei si tu?
- S-s-s-s!
- S-s-s!
- S!
Profir Matveevici a scos de la buzunarul de la piept o foaie si a despaturit-o.
- Primul subotnic l-a organizat inca Vladimir Ilici Lenin cu multi ani in urma. Am vazut de-acuma si prin tablouri cum Vladimir Ilici duce barna in spinare si glumeste. Pentru ca el era mai mic de statura si doi muncitori mai inalti l-au pus pe Vladimir Ilici sa duca barna de la mijloc, si Lenin nici n-ajungea la barna. Ca sa nu-i fie greu lui Lenin. Dar asta s-a intamplat demult si-acum noi trebuie sa continuam mai departe ceea ce a inceput o data Lenin. Iata aici eu am gasit cum scrie foarte interesant intr-o revista pentru tineret - si Profir Matveevici le arata hartia - pe care voi ar trebui sa le cititi si nu eu. Si pentru ca stiu ca voi nu prea cititi si mai mult pierdeti vremea in loc sa invatati si sa cititi, m-am gandit sa va citesc eu, pentru ca-i foarte drept ce scrie aici... a doua “Ga!” ia galagia acolo! “Tineri prieteni, gandurile despre verdeata - sunt ganduri despre viitor. Galagia! Eu daca ma uit pe foaie, asta nu inseamna ca nu va aud si nu va vad ce faceti voi acolo!
- S-s-s!
- “...Voi mai aveti foarte mult de trait in aceasta tara minunata. Ea este bogata si necuprinsa, dar ea nu a fost intotdeauna asa. Totul, de ce se bucura ochiul nostru, este munca indelungata a inaintasilor. Rabdarea este temelia progresului. Producerea unui simplu cui de fier a cerut o munca de generatii...Toti oamenii celebrii ai epocii, ale caror portrete va infrumuseteaza scolile voastre, de mici au trait in lipsuri, au trecut prin viata grea din subsoluri si au cunoscut vocea aspra a stapanilor. Ei munceau la egal cu tatii lor si au cunoscut pe pielea lor pretul bucatii de paine, puternic sarata de lacrimile nemangaiate ale copilariei. Ei n-au avut nici case de pionieri, nici stadioane si nici Artec... Puterea sovietica v-a izbavit de saracie, subsoluri si insuportabilele injosiri sociale. Nici o hotarare a conducerii nu are loc fara a tine cont de faptul cum se va rasfrange ea asupra copiilor si viitorilor copii si a propriilor vostri copii. Zambetul copilului devine scopul principal al statului nostru. De la voi se cere doar sa invatati bine la scoala si o atentie iubitoare pentru bunurile obstesti, macar in campul vostru de vedere. Exista o zicala in Orient, care se potriveste sa fie ca o porunca: “In viata fiecare trebuie sa sadeasca un copac, sa inalte o casa, sa educe un om. Inceputul acestei intelepte programe a activitatii omenesti va este accesibil voua chiar acum - sadind un copacel in curtea scolii. Faceti asta la primavara, fara graba, pentru vesnicie. Leonid Leonov”. Iac-asa! Puneti mana pe greble si pe harlet si sa va vad la treaba! Cat de frumos scrie aici, dar voi nu cititi!
Profir Matveevici impaturi foaia si o puse inapoi in buzunar.
- Ca doar pentru voi scrie, nu pentru mine. Gata! Amu la lucru! A treia “Ba”, stiti ce aveti de facut, vreau sa va vad cum lucrati!
Pe urma Profir Matveevici se apleca si ridica o hartiuta. Se duse apoi si o arunca intr-un cos.
- Toata lumea sa lucreze! zise Nadejda Petrovna care tinea o grebla. Dupa ce a aratat cum se tine grebla, Nadejda Petrovna i-a tras doua palme lui Gurskii si i-a zis sa nu mai caste gura. Intr-un costum albastru cu linii albe, invatatorul de educatie fizica umbla prin gradinita si arata cu degetul, si tragea pe baieti de par.
Si Sasa, si Bohantov sapau prea repede. Pamantul era moale si nici sapatul nu era un sapat adevarat, ci era numai pe jumatate, cu varful harletului, asa cum trebuie sa sapi cand vrei sa fugi la joaca. Trebuiau sa sape mai incet, pentru ca altfel degeaba terminau ei de sapat, pentru ca totuna i-ar fi pus sa stranga hartii. Si-ar fi iesit ca ei si sapa, si strang si hartii. Dar ce nevoie aveau ei de asta? Mai bine sapa mai incet si nu mai strang hartii. De fiecare data cand rascolea pamantul, Sasa isi auzea numele si vedea dedesubtul foii in zilnic scria la sfarsitul saptamanii cu rosu “purtarea exemplara” si semnatura greu de facut a Nadejdei Petrovna. Bohantov nu vedea nimic si de aceea se grabea foarte tare.
- Mai incet.
- De ce? I-asa greu? Daca era acasa era greu. Da’ aici, uite hop, hop!
- Stai, bai, prostule, mai incet.
- Singur si esti prost! Daca esti prost nu mai fa si pe altii!
- Hai sapa dar, daca vrei sa strangi si hartii.
- Da’ ce, noi nu sapam? Tot noi sa strangem si hartiile?
- Dapai tu ce crezi, ca ne lasa?
- E-e-e! Dar ia stai mai incet, mai baiete!
Bohantov nu numai ca se opri din sapat, dar si batatorii cu talpile atat cat ii paru ca a sapat in plus. Au inceput sa sape amandoi foarte incet. Bohantov jumatate de gradinita si Sasa cealalta jumatate. Dar nimeni in afara lor nu stia ca ei sapa incet. Pentru ceilalti Sasa si Bohantov sapau pur si simplu in gradinita. Erau cuminti si sarguinciosi, si dedesubtul foii le lumina o semnatura rosie, si-acolo unde scria “purtarea” cu litere mici si inclinate “exemplara”, ceea ce li se intampla numai primavara. Caci numai Stela era tot timpul exemplara.
Era de inteles de ce ar fi vrut sa se grabeasca Sasa, daca s-ar fi grabit, dar de ce a vrut sa se grabeasca Bohantov, asta nu intelegea Sasa. Daca s-ar fi grabit Sasa sa termine cat mai repede de sapat ar fi facut-o ca sa se furiseze pe urma dupa scoala, acolo unde probabil aveau gradinita lor clasa lui Sonia. S-ar fi facut ca nu are ce face pe-acolo pe urma ar fi vazut-o pe Sonia care ar fi tinut o matura sau o grebla in mana. Pe urma s-ar fi dus la Sonia si ar fi zis:
- Da la mine grebla.
- Dar ce, eu nu stiu sa greblez? ar fi zis Sonia.

- Da, dar tu esti fata, ar fi zis Sasa. Da la mine ca eu stiu sa greblez. Dar daca termina, pe urma l-ar fi pus sa stranga hartii si-ar fi putut el sa stranga si hartiile foarte repede, dar pe urma i-ar fi gasit altceva si, daca termina, i-ar fi gasit altceva, si n-ar fi terminat niciodata. Asa, mai bine sapa linistit. Dar de ce ar fi vrut sa se grabeasca Bohantov? El, iata, pentru ce s-ar fi grabit. Caci cred ca Bohantov ar fi terminat si ar fi fugit acasa. Si-ar fi schimbat pantalonii si s-ar fi dus la joaca. Pentru asa ceva nu merita sa te grabesti.

Cand Arsenievici afla ca cele doua animale pe care le aduse in gospodarie nu erau un iepure si o iepuroaica, asa cum crezuse, ci doua iepuroaice, cazu pe ganduri: “Da, boga mati, stiam eu ca ceva nu-i in regula” isi zise.
Kirusa ii dadu un sfat foarte bun, sa caute un iepuroi sur pentru ca un iepuroi sur este cel mai bun si chiar avea pe cineva in vedere atunci cand ii dadea acest sfat lui Arsenievici. Iepurii suri au fost intotdeauna mai mari si mai sanatosi decat iepurii albi. S-ar fi putut ca iepuroaicele sa fete numai iepuri suri si-atunci Arsenievici s-ar fi trezit dintr-o data in posesia a douazeci si patru de iepuri suri, in cazul in care iepuroaicele fata cate doisprezece iepurasi la o fatare, asa cum stia Arsenievici ca fata iepuroaicele. In cazul acesta Arsenievici isi dadea bine seama ca atata amar de iepuri nu poate sa incapa intr-o singura cusca pe care o avea el dupa casa. Gandul acesta il nelinisti pentru o clipa pe Arsenievici, dar de indata ce isi reveni, plesni din deget ca in filmele despre capitalisti atunci cand un capitalist sta la o masa intr-un restaurant cu muzica capitalista si pleoscaie din deget ca sa vina o dezmatata si sa-i aduca de mancare si zise:

(va urma)