A. Vklvsk - autor TARA

coperta de TARA

REFERINTE CRITICE:
Liviu Antonesei: „Marturisesc sa nu fi citit de ceva vreme un “autor roman (si) in viata” cu atita placere, fara sa las practic cartea din mina”.
Mitos Micleusanu: „Vakulovski este unul dintre putinii autentici din literatura noastra, el vine cu biciul, haltera si dusul rece, sper doar sa nu intre intelectualii in coma de la supraefort si invidie ermetica”.
Dumitru Crudu: „Prin grila furiei poate fi justificat si limbajul lui Alexandru Vakulovski. Duritatea lui este o expresie a furiei fata de structurile sofisticate si osificate ale societatii”.
Nicoleta Clivet: “Se pot pronunta tot felul de cuvinte pretentioase despre Pizdet-ul lui Alexandru Vakulovski (...) Dar se poate vorbi despre acest roman si mai simplu, ca despre o carte a lehamitei si a disperarii, a visurilor amputate si a gindurilor de sinucidere: „O poveste urmuziana. Povestea silei si a renuntarii. Povestea atrofierii simturilor, a deceptiilor. O poveste despre degradare si presimtirea mortii la numai un pas”.”.
Ovidiu Pecican: „Alexandru Vakulovski cresteaza adanc si presara sare peste tot, cu grija sa nu scape ceva netratat. S-ar parea ca poetul-prozator a invatat oroarea pe de rost, in ipostazele ei complementare”.
Iulian Ciocan: “Nu intamplator titlul romanului lui A. Vakulovski este Pizdet. Inainte de a exprima continutul materiei narative, acesta ne anunta ca autorul e pornit sa rastoarne toate clasamentele literare, sa “cnocauteze” niste somitati. Altfel spus, e “pizdet” cu literatura din R. Moldova sau poate chiar si cu cea din Romania acum, dupa aparitia romanului lui Alexandru”.

15. De citi oameni e nevoie pentru a fi fericit
(fragment de roman)

Pentru inceput, sa scap de pletosi. Nu stiu, ma enerveaza. Nu toti, dar aproape. Oedip, de exemplu, nu ma enerveaza, dar el oricum s-a tuns, ca si pe el il enervau pletosii. Vorbesc prostii, parul, sau absenta lui, e ca o haina, trebuie sa stii sa-l porti. Ma enerveaza jegosii pletosi, in general ma enerveaza jegosii. Sa-ti lasi parul mare, sa ai o pereche de blugi varza, sa te speli doar la mare. Sa ai purici si alte chestii exotice. Ma enerveaza si cei rasi. Odata eram unul dintre putinii din Cluj. Si era misto. Acum ii vezi la trei pasi.

Oare as avea nevoie de Mih ? Cred ca da. Sa se plimbe cu chitara dintr-o camera in alta si sa ma enerveze. Sa ne trimitem mailuri. Sa ne facem crita si sa ne tinem in brate, ca ultimii alcoolici.

E-he-he, si Nick ! Cu cine sa facem piruete live? O, yes ! Apoi hip-hop live de la doua ore-n sus. De la Nick multa lume ar putea invata cum sa treci din down in high si invers. Dar el nu preda nimic. El doar cade si apoi zboara. Daca as fi Dostoievski, as putea scrie romane intregi despre Nick, sa fac din el un personaj care sa fie studiat in universitati si scoli, dar nu-s Dostoievski, nu-s deloc, asa ca e mai bine pentru noi toti. Nick iti arata ca viata e frumoasa, dar ma pis eu pe ea!

Fane, alaturi, cu o bere si rom, sa rida de sa-ti sara capacele, apoi: mi-e sila.

Buru sa se plimbe cu bicicleta si din cind in cind sa lase spray pe pereti.

Tu, desigur. Fara remuscari e cam greu. Hai sa ne distram, sa-mi zici, hai sa nu pierdem nimic. Apoi, cind ma fac crita, sa-mi spui : Yo, de ce esti cel mai timpit dintre toti ? Nu poti sa fumezi mai putin, nu poti sa bei mai putin, nu poti sa injuri mai putin? Chiar era nevoie sa te bati ? Da, dragoste, sa beau o cafea si sa te duc, sau ma rog, sa ma duci in pat.

Ski, dar de el mi-e rusine. Sa ma vada doar in starile de ascensiune spirituala, mai putin in clipele de down, ca nu ar mai fi fericit. Si as vrea mult sa fie fericit. Si sa se bucure de mine.

Si vreo zece cheliosi mititei. Cum le creste parul, sa scot masina si sa-i rad. Sa ma muste de git, sa ma uit in ei ca intr-o oglinda, sa nu mai plinga, sa rida tot timpul. Uite cit soare e inauntru, iar afara e un intuneric futut.

Poate ca as vrea sa nu mai cad. Bezna sufletului meu ma ucide. De fiecare data e ca si cum as avea o comotie. Nu mai sint dupa asta acelasi. Rizi, Yo, plingi, Yo, degeaba, la revedere, drum bun!

Da, multe fructe, si Harms sa se plimbe cu pusca si sa zica : Bai, Yo, hai sa-i mai futem pe astia sa mai adopte vreo lege!

Vreau muzica ! Multa-multa-multa muzica ! Si sa nu mai fie mosnegi. Deloc. Si cutu meu sa fie alaturi. Sa ma muste de mina si sa ma traga departe.

Nu vreau sa mai existe Romania. Nimeni sa nu mai stie de ea si de Moldova. Nici America, nici Uniunea Sovietica, nici Israel sau Palestina… Nici de Burebista, nici de Decebal, nici de Traian, nici de vlahii drumeti, nici Stefan cel Mare, nici Eminescu,
nici Antonescu, nici un rege, nici un taran nobil, nici un bou – va rog! Nici Ghita Muresan, nici, bine, Hagi, nici un ratat de Iordanescu, nici un fel de echipa nationala, nici un fel de primar, nici un fel de imn si tricolor. Sa se imprastie toate ca ciorile. Cis in
pula mea d-aici!

Doar Amsterdam. Si alte orase ale pacii, ca sa putem calatori fara oprire. Baga frate-n tine si baga viteza! Iesi din sant si zboara. Hai, repede.

Ha-ha-ha... Ca doar n-o sa ne facem oameni cumintei si sa crestem porci cu Nick. Sau da... In fond, nu exista decit porci. Multi-multi porci. Si noi sa-I crestem. Dar nu-mi place carnea. Sa fie pe post de ciini? Si asta ar fi ceva, porci de ciine.

Si Slon sa-i bata pe toti cei care ne enerveaza. Sau sa zica: inchideti ochii. Deschideti ochii. Acum e OK? Schimbam rezolutia? Doar revolutia nu e decit un schimb de rezolutie ce te face sa te simti cu alta constitutie.

OK. Gata. Ma pis pe ea de fericire.