„Noi nu ne incadram intr-un oarecare stil, noi cautam un nou stil”,
interviu cu ZDOB SI ZDUB

- Trupa Zdob si Zdub a aparut in 1994, ehe-he, cu 12 ani in urma. Va mai amintiti cum s-a format trupa?
- Desigur ca ne amintim. A fost odata ca niciodata… Totul a inceput in jurul anilor ’89-’90. Noi - Roman, Anatol si Mihai - invatam la scoala nr. 2 din Straseni. Ne adunam la Anatol acasa, unde cantam si inregistram cantece de The Beatles si Roxette, bateam ritmul pe carti in loc de tobe si cantam in microfoane stravechi. Instrumente proprii nu aveam, in afara de furculite, linguri, carti si o chitara acustica foarte chinuita. Procesul lent al jocului de-a muzicantii s-a transformat in ceva mai serios cand s-a intors din armata fratele lui Mihai – Alexandru. A aparut un lider si un vis. Alexandru (Sasha) canta bine la chitara si era ambitios. El ne-a strans intr-o trupa in care fiecare si-a ales un rol. Sasha era vocalist si canta la chitara, Mihai era la tobe, Anatol de asemenea – voce, fratele lui Anatol (Valeriu) canta la clarinet. Eu, Roman, cantam la chitara. Ne-am gandit mult timp cum sa ne numim si intr-un sfarsit am ales „Santa Maria”. Prin urmare, cu aceasta denumire am cantat primul nostru concert live, in cadrul festivalului „Ave Beatles”, la Chisinau. Dupa acest eveniment am inceput sa cream un loc pentru repetitii si sa cumparam instrumente (tobe, chitari). Pe atunci, cand Alexandru facea cate o pauza si iesea din sala de repetitii, noi incepeam sa sarim, sa ne iesim din minti, sa cantam piese de Nirvana si Queen... Sasha se irita la faza asta... Si iata ca a venit timpul cand el a plecat la lucru in Germania. Si noi am fost oferiti noua insine, ideilor noastre muzicale si... ura! Libertate! Roman deja era student la Institutul de Educatie Fizica si Sport. L-am invitat in trupa si pe colegul lui Roman de la Institut, Serghei Cobzac. Noi ne mutasem inapoi la Straseni, unde inregistram primul nostru album. Trupa deja se numea ”Noise”. Din pacate, albumul s-a dus pe Apa Sambetei... Apoi – iarasi ne-am intors in capitala, repetand in subsolul unei scoli. Acest subsol a devenit leaganul viitorilor Zdubi. Era o perioada cu concerte, aventuri; am facut cunostinta cu cercul rockerilor chisinaueni de atunci si cu oameni care au jucat un rol semnificativ in viata noastra... Asa ne-am adunat. Au urmat multe si interesante. Au fost multe schimbari in componenta trupei pana am ajuns la asta de acum, care ne place.
- Cum a fost primul vostru concert, cum v-ati simtit la primele concerte?
- Primul concert a fost pe cand ne numeam „Santa Maria”. Cu numele de „Zdob si Zdub”, daca nu ne inseala memoria, am cantat prima data in deschidere la trupa „Cuibul”. A fost super stresant, am strigat mult, totul era haotic, dar am avut succes, pentru ca am venit cu ceva nou, energic, cu informatie alternativa. Pe atunci erau doi vocalisti in trupa. La primul concert nu era multa lume, oricum eram mandri, caci cantam in capitala si eram bine primiti.

- Cum ati ales numele trupei? La inceput se numea Zdob & Zdub si abia dupa multi ani si muuulte concerte ati transformat „&”-ul in „si”. Eu, de exemplu, ma obisnuisem cu „&”-ul...

- Nu stim exact cum ne-am ales numele. Roman are o varianta, Mihai – alta, Igor Dinga mai are una. Tinem minte ca Igor Danga a venit la noi la repetitie si a spus ca trebuie urgent sa ne alegem un nume si inca sa fie unul deosebit, mai original, nu in limba engleza. Pe atunci eram „Noise” si alte trupe din Chisinau aveau denumiri in engleza. Igor Dinga ne-a propus „Pepene verde” (sau ceva de genul asta). Noi am ras si nu am acceptat, am zis ca vom gasi noi un nume. Varianta lui Roman e ca am mers acasa in aceeasi seara si am cautat prin dictionarul rus-roman; am gasit „zdup”… apoi au aparut versiunile de „zdub”, „zdob”… si cam asta e, asa am ajuns la Zdob si Zdub. Faza cu „&”-ul nu a fost valabila niciodata, cei care faceau afisele scriau gresit… in realitate mereu am fost „Zdob si Zdub”.

- Primul vostru album, „Hardcore Moldovenesc”, a castigat publicul datorita combinatiei rockului trash cu folclorul, un etno rock, dar pe primul loc era atunci - clar - rockul dur. Apoi ati trecut in cealalta parte, v-ati mai inmuiat ca stilistica, punand accent pe folclor, chiar si denumirile albumelor spunand asta („Agroromantica”, "450 de oi"...). Am vazut ca la concerte va incearca uneori nostalgia dupa stilul de la inceputuri (inclusiv la superbul concert aniversar de 10 ani). Aveti in plan sa reveniti vreodata cu un album asemanator cu cel de debut? Putem astepta o alta editie a albumului de debut?

- Rock nu inseamna zgomotos, strasnic. Rock-ul trebuie sa fie ceva despre viata, un adevar… adevarul despre viata. Sunetul nu e cel mai important. Nu trebuie sa intelegem rock-ul literalmente. Nu vom reveni la ce a fost candva. In general, noi nu ne incadram intr-un oarecare stil, noi cautam un nou stil.

- Multe dintre albumele voastre sunt editate si-n Rusia, si-n Romania, si-n limba rusa, si-n romana. Care e, pentru voi, diferenta dintre piata si publicul romanesc fata de cel rusesc?

- Doar primul album are varianta romaneasca si ruseasca. Pe celelalte albume majoritatea pieselor sunt in romana, cu mici exceptii, de exemplu piesa „Tabara noastra” e cantata in romana pe albumul din Romania, iar pe cel din Rusia – in rusa.
Diferenta dintre cele doua piete si publicul din cele doua tari e ca in Romania sunt romani, iar in Rusia – rusi. Muzica e muzica, e universala, nu are hotare si nu percepe diferentele nationale.

- Ati cantat pe aceeasi scena - la acelasi concert - cu trupe celebre, in deschidere sau la festivaluri internationale. De cine v-a placut cel mai tare? Cine v-a impresionat mai mult? Cu cine ati mai canta?

- Toti ne-au placut. Cand eram incepatori ne doream foarte mult sa cantam cu ei, la acelasi concert. Important e ca am cantat si astfel visul ni s-a implinit. Toate acele trupe sunt la un nivel foarte ridicat si, evident, ne mandrim ca am cantat cu ele… asta ar insemna ca si noi am atins un oarecare nivel. Un moment extrem de important este ca am invatat foarte multe de la aceste trupe cu renume si experimentate.

- Ati lansat nume care poate ca nu s-ar fi afirmat niciodata altfel, ar fi ramas in anonimat, cum e MC Vasile sau Boonica, dar ati cantat si cu nume deja cunoscute, ca Garik Sukacev, Trigon sau surorile Osoianu. Cum se nasc aceste colaborari? Mai aveti surprize pentru noi, pe noul album, de exemplu, sau in viitor?

- Toate colaborarile s-au nascut intr-un mod spontan si improvizat. Pe viitorul album nu vrem sa facem colaborari, vrem sa fie un album total solo.

- De ce trupe va simtiti mai apropiati (din URSS, R. Moldova, Rusia, Romania, din strainatate)? Cui i-ati face reclama pur si simplu?

- Am recomanda tuturor sa (re)asculte albumul „White Album” al trupei The Beatles.

- Acum, cand ati devenit atat de populari, la ce va ganditi cel mai des cand sunteti, pentru concerte, departe de casa? De ce va e mai dor? Aveti vise neimplinite?

- Casa noastra e acolo unde ne aflam, de aceea nu ne este dor de nimic. Suntem o tabara pe roti. Visele noastre sunt despre mare, ocean… ne dorim oceanul…

(sfarsitul lui noiembrie – inceputul lui decembrie 2006, Brasov - Chisinau)