Mihail VAKULOVSKI

Stufstock 4

Am ajuns sa-mi programez "marea", vizita la mare in functie de perioada in care se organizeaza Stufstock-ul. Stufstock este cel mai mare festival de muzica rock din Romania, care are loc pe la sfirsitul verii-inceputul toamnei la Vama Veche, localitate de frontiera de pe malul marii care incearca sa reziste in fata "civilizatiei" si sa ramina cit mai naturala si cit mai libera, loc ce caracterizeaza si sustine mai degraba un spirit, unde pe vremuri se retrageau cei mai rebeli studenti, acum oameni importanti care incearca sa "salveze Vama Veche" (in primul rind Mircea Toma de la "Academia Catavencu" & Velele), slogan sub care are loc acest festival muzical-social. Pe 1-3 septembrie 2006 Stufstock-ul a implinit 4 ani, cu trei zile de muzica, pe trei scene, doua la Marina Park si una la "Papa la Soni" (nu ca pina acum - pe plaja, unde acum a avut loc un singur concert, pe 2 septembrie, de la 5,30 la 6,30). La Marina Park s-a cintat rock in primele doua zile, iar in a treia - rock-jazz si jazz, iar la Soni - in special rock alternativ si muzica de autor. La Marina Park s-a cintat de la ora 17 pina dimineata, aproape fara intrerupere, pentru ca atunci cind o trupa cinta, pe scena de alaturi trupa care urma sa cinte se pregatea, iar la Soni s-a cintat de la 20 pina la miezul noptii.

Pe 1 septembrie la Marina Park au cintat Tunderground, Dance Trauma, Buricul Pamintului, nOciv, Blazzaj, Z.O.B., E.M.I.L., Kumm, Timpuri Noi, Subscribe, Urma, Alternosfera si OCS, iar la Soni - Fara Zahar, Tapinarii, Doru Stanculescu & Sorin Minghiat si Mahala Rai Banda. Pe 2 septembrie la Marina Park au cintat Havoc, Protest Urban, Icory, Defect, Grimus, Travka, Magica, Implant pentru Refuz, Altar, Phoenix, Gindul Mitei, Luna Amara si Target, iar la Soni - Kampec Dolores, Nicu Alifantis si Alexandru Andries. Pe 3 septembrie la Marina Park au cintat Za Duf, Butterflies in my stomach, Cri Gri, Bega Blues Band, Teamsters, Vali Racila, Iordache, Lucian Ban cu Alex Harding si invitatii lor si Al Jawala, iar la Soni a fost Jam Session.

Pentru mine marea surpriza a primei zile a fost trupa maghiara Subscribe, care cinta heavy metal de parca ar trage cu kalasnikovul, o muzica plina de energie care te umple de energie, tineri care sint sigur ca vor reusi sa intre in topurile muzicale internationale in cel mai scurt timp. nOciv au avut pe scena stegul R. Moldova, avind in componenta un basarabean, Blazzaj si E.M.I.L. au cintat frumos, punkerii de la Z.O.B. au incins si mai tare publicul si atmosfera cu versuri si comentarii provocatoare, Timpuri Noi, trupa care s-a reinfiintat de curind, tot cu Artan, a amintit de vechea trupa Timpuri Noi, de care ne era dor, Urma si Omul cu Sobolani (OCS) au avut, ca de obicei, mare succes la public, iar Alternosfera a cucerit publicul roman, asa cum vor face a doua zi si Gindul Mitei, doua trupe rock basarabene care au toate sansele sa repete traseul glorios al celor de la Zdob si Zdub, daca vor fi mai activi si vor avea turnee prin tara. Ambele trupe au fost primite foarte bine de publicul roman, chiar daca pina acum in Romania nu s-a prea stiut de existenta lor, Alternosfera aparind doar cu un videoclip pe programele muzicale, "Wamintirile" si sustinind putine concerte, ca si Gindul Mitei, care au uimit prin limba... cintata, foarte curata chiar si atunci cind cintecele lor trebuie sa aiba accente chisinauiene. La Soni am vazut cum Fara Zahar din doi au devenit patru, dar asta nu le-a schimbat deloc stilul si e foarte bine ca s-a intimplat asa, pentru ca ne plac asa cum sint - foarte haiosi si ironici, bomba serii aici fiind, totusi, incredibilii Mahala Rai Banda pe care publicul romanesc ii descopera dupa ce ansamblul s-a facut cunoscut si foarte apreciat in lume. Mahala Rai Banda, din care face parte si un muzicant basarabean incredibil de talentat, interpreteaza muzica populara tiganeasca si romaneasca, dar cu pronuntate accente de jazz, o prelucrare & modernizare jazzistica a muzicii populare care are mare succes in lume, trupa abia intorcindu-se dintr-un turneu international.

2 septembrie a fost o zi de soc, Nicu Alifantis si Alexandru Andries trezind o nostalgie teribila la Soni, iar Phoenix - la Marina Park. Dupa ce Implant pentru Refuz si Travka, trupa semibasababeana care suna tot mai bine, au incins atmosfera, au urmat Altar, Phoenix, Gindul Mitei si Luna Amara. La Altar a fost nebunie - cinta toata lumea cu Andy Ghost, vocalistul trupei, se fluturau steaguri cu Altar, toti stiau versurile, fie in romana, fie in engleza, incepea pe scena de alaturi Pheonix, iar publicul scanda "Altar! Altar!". Phoenix a avut un concert deosebit, vrajind publicul cu ghitarile, tobele si vioara. Sint profesionisti adevarati si mi-au placut foarte tare, chiar daca textele lor sint - clar - din alta epoca. Cu tot succesul lor nebun, baietilor de la Gindul Mitei, care au cintat imediat dupa Phoenix, nu le-a tremurat deloc mina, si nici vocea, cum s-ar fi intimplat, probabil, cu o trupa din Romania, din respect exagerat pentru o legenda vie, cum e Phoenix-ul lui Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Josef Kappl, Mani Neumann si Ovidiu Lipan Tandarica (cu ei  cintind si Cristi Gram si Ionut Contras). Luna Amara, de la care toti se asteptau la un rock dur, de protest, social si politic, prin care s-a impus trupa clujeana pe piata muzicala, a avut oschimbare de imagine neasteptata. Baietii s-au imbracat sobru si au cintat doar piese lente si de dragoste, existentiale, dar nu sociale, nu politice, nu "Dizident", nu "Folclor", nu "Loc lipsa", nu "Intunecare", titluri cerute insistent de fani. In fine, Nick a dedicat o piesa basarabenilor aresati pe 31 august la Chisinau, dorindu-ne mai multa libertate de exprimare si, in general, mai multa libertate.

Daca nu erai familiarizat cu jazz-ul contemporan, concertele de pe 3 septembrie sigur te-ar fi convins. Au fost trei trupe care m-au dat gata - Iordache cu prietenii; Soul Funkotopia, compusa din Alex Harding, unul din primii trei saxofonisti din SUA, considerat de specialisti unul din cei mai buni artisti de jazz, pianistul si compozitorul Lucian Ban, Eddi Neumman, Tavi Scurtu & Electric Brothers; si Al Jawala, o trupa nemteasca de jazz contemporan cum nu exista alta in lume.

Pe linga muzica de calitate, Stufstock mai inseamna intilniri cu prieteni din alte orase, pe care-i vezi doar la astfel de evenimente, cu amici pe care-i stiai doar din scris si datorita internetului, cu artisti, ziaristi si scriitori, cu oameni necunoscuti, cum e Grebla, care face curat la Soni, dar care e un artist desavirsit, pe 4 septembrie facind un show de calitate clasa'ntii, cintind, parodiind, recitind ("inclusiv "Glosa" lui Eminescu), tipul scriind si un jurnal zilnic, din pacate doar pe hirtie, nu si pe internet. Stufstock-ul inseamna si Vama Veche; nici nu-mi inchipui Stufstock-ul fara Vama Veche, fara mare, fara marea de tineri rockeri pe care-i leaga bratara cu adresa site-ului festivalului - www.stufstock.com (caci e prima editie in care s-a intrat cu bilet), fara acea libertate totala ("Unica noastra salvare / sa raminem toti la mare" - Vama Veche) pe care nu si-o permit in oras ("Oras pierdut in fum - / Mai bine nicicum" - Luna Amara), fara tricourile negre, fara statiunea plina de baruri si cluburi din interiorul carora se aude doar rock si putin hip hop si putina muzica de autor, niciodata insa n-ai sa auzi aici popsa, dance sau, Doamne fereste, manele...

Nicu Covaci, starul de la Phoenix, a spus inaintea Stufstock-ului ca: "Sper ca Stufstock sa insemne pentru tinara generatie ceea ce a insemnat Woodstock pentru mine". A avut ocazia sa se convinga ca Stufstock-ul e mai mult decit un festival pentru tinara generatie, e un festival romanesc pentru rockeri in general, tineri si batrini, nu conteaza. Important e ca Stufstock sa nu dispara si sa ne adune an de an pe plaja de la Vama Veche.

(puteti vedea imagini de la Stufstock 4 pe adresa http://foto.mail.ru/mail/vakulovski/stufstock2006/)