Vasile ERNU

StufStock 4: un nou pas inainte

Notite pe slip

Velele-s de vina

Acum citiva ani m-am imprietenit cu o gasca de fete simpatice, supranumite Velele (Simona, Oana, Dana, Marina, Mihaela si Miki) care visau ca niste adolescente: vroiau sa-si salveze visul copilariei lor, adica Vama Veche. Vroiau sa o salveze de constructiile aberante, de terasele cu scaune de plastic, de termopane, de muzici care au invadat radiourile, televiziunea si boxele masinilor si cluburilor de pe litoral. Si au pornit o miscare (Salvati Vama Veche) care culmea a inceput sa dea rezultate si care organizeaza de patru ani ceea ce se cheama StufStock.

La prima editie am crezut ca e o gluma, la a doua am sperat ca le va trece, iar acum, la a patra editie pot spune cu siguramta ca a devenit cel mai semnificativ festival de rock (cu toate ca aici auzi multe alte genuri) din tara. La a patra editie putem confirma ca StufStock a devenit un eveniment profesionist, dupa toate regulile unei astfel de manifestari.  Nu stiu cit se poate salva din Vama Veche, ce se poate salva, insa e clar ca Vama Veche nu mai este locul de altadata, ci devine treptat locul unde se tine StufStock si unde vin oameni care asculta acest gen de muzica.

Papa si muzica la Soni

Scena Mica era intr-adevar prea mica pentru numele invitate insa atmosfera a fost foarte buna. In prima seara au cintat Fara Zahar care intre timp si-au tras trupa (un baterist si inca un chitarist). Au cintat aceleasi piese, cu acelasi aer ironic iar dupa citeva piese te obisnuiesti cu noul sunet al baietilor de la Dorohoi. 

Au urmat  Tapinarii si Doru Stanculescu   pe care nu i-am prins ca trebuia sa fug spre scena mare unde aveam de bifat trupe pe care nu le auzisem live sau pe care vroiam sa le revad. Am revenit insa la Mahala Rai Banda pe care ii cunosteam bine, i-am auzit cintind la diverse evenimente speciale, dar nu-i vazusem niciodata in fomula completa si pe scena. Dupa ce-i vezi intr-un conert iti dai seama de ce Jonny Depp ii tiriie in SUA si de ce Yamamoto vrea sa-i imbrace. A fost mai  mult decit un concert, a fost un adevarat chef, la un moment dat renuntindu-se pina si la sonorizare.

In a doua seara au fost prezenti trupa din Budapesta Kampec Dolores dupa care au urmat veteranii Nicu Alifantes si Alexandru Andries. Multa lume, multe emotii, multe bisuri si impresia ca la un moment dat s-a ajuns la un un exces de nostalgie, cum de altfel s-a simtit si la concertul lui Phoenix.

Scena mare

Pe scena mare s-au perindat peste 30 de trupe. Scena mare era de fapt compusa din doua scene pe care se cinta consecutiv prin trecere de la una la alta. In timp ce o trupa cinta, alta se pregatea si putea sa  inceapa imediat dupa ce colegii lor terminau recitalul. Astfel s-a putut trece peste timpii morti de sound chek.

 Aici au fost prezente de la trupe mai putin cunoscute prcum Tuderground, Dance Trauma, Havoc, Protest Urban, Icory, Defect, Buricul Pamintului,  Magica, Nociv pina la trupe cunoscute precum Implant pentru refuz, Travka, Blazaj, E.M.I.L, Altar, Timpuri Noi,  Kumm, Urma, Luna Amara, OSC, precum si veteranii si taticii rockului romanesc, Phoenix.

Phoenix a fost prezenta in „formula de aur” cu Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Josef Kappl, Mani Neumann, Ovidiu Lipan Tandarica, Cristi Gram si Ionut Contras. Momentul Phoenix a adunat cea mai multa lume, atit prestatia lor cit si cea a publicului fiind una buna, insa mie personal mi s-au parut dintr-o alta lume, o lume a amintirilor, o lume disparuta dar in acelasi timp necesara.

Cred ca in materie de rock o revelatie au fost trupele din Moldova, Alternosfera si Gindul Mitii. Ambele trupe sint cunoscute de ceva timp insa cinta destul de rar in Romania ca sa poata avea un impact mai mare. Alternosfera, o trupa la al doilea album, a avut o tinuta de scena excelenta, melodiile fiind sustinute de proiectii video. Gindul Mitii care sint foarte bine cunoscuti in Rusia si au intrat de citeva ori in topurile muzicale rusesti, sint deja veterani. Tocmai veneau din Rusia de la un festival unde au cintat in fata a 200.000 de oameni. Au cintat dupa Phoenix, adica trebuiau sa tina stacheta sus pentru a tine multimea pe loc. Au facut-o cu brio. A devenit intre timp o trupa matura, pacat ca atit de putin cunoscuta aici. 

Un moment important a fost si ultima seara in care au fost prezenti pe linga Za Duf, Gri Gri, Bega Bluez Band, Vali Racila, Iordache si Soul Funkotopia compusa din Lucian Ban - pianist, compozitor si aranjor, muzicant important al noului val de compozitori si interpreti de jazz din SUA, precum si  Alex Harding (sax bariton) unul din cei mai buni saxofonisti americani.

Despre neajunsuri nu sint in masura sa spun. Mai putina lume, dar nu stiu daca din cauza ca s-a introdus biletul de intrare sau pentru ca festivalul a fost impins mai spre toamna. Poate din cauza vremii care in prima zi nu a tinut cu organizatorii, dar va asigur ca Sulfina Barbu, ministrul mediului, aflata la fata locului,  a garantat ca nu e ea de vina. M-au impresionat in mod placut bodyguarzii si jandarmii responsabili cu paza si siguranta: incredibil de civilizati si amabili.
Cred ca acum, dupa ce a trecut StufStock 2006, putem spune cu convingere „Ne vedem in fata scenei in 2007!”.