tuturor ne este dor de cate cineva
tuturor ne trebuie cate un brat puternic un ciot de lemn care sa ne iubeasca
si cate o lama foarte bine ascutita si cat mai multe lanterne
cu care sa scobim ochii macelarului
cand ridica toporul deasupra venelor sale ingalbenite
si toate gesturile noastre semnificative
cu violenta lor inutila de a umple golurile
si degetele incovrigate retragandu-se in tremur de pe balustrada
si picioarele nebune tarandu-se in nestire sub masini
si eu si tu dezlipindu-ne mainile false si reci
mi-a luat ceva timp sa-mi dau seama ca daca am vrut ceva vreodata
a fost pur si simplu sa traiesc sa nu mai fiu atat de sensibila
sa nu am genunchii zdreliti si mai ales mai ales
sa nu-mi pese
mai avem timp nu trebuie sa disperam mai avem timp sa ne dezosam sufletele
sa lovim cu bocancii in noi ca in sacii cu cartofi sa ne croim infinite
marsupii de carton sa ne retragem incet pe langa pereti sa ne gasim locul
sa ne adancim coatele in schelaria putreda din piept
sentimentul ca ne-am trait viata ne apasa ca o perna imensa peste fata
***
si totul o sa fie bine si totul o sa fie bine
si nu o sa-mi ratez viata
si o sa opresc sangele asta galgaind tarandu-se spre mine de sub usa
rochia mea alba sifonata de pumni grabiti
apa cu rugina compartimentandu-mi creierul
dusul rece furtunul care imi incordeaza coapsele
si totul o sa fie bine si totul o sa fie bine
si nu o sa mai plang
si cineva ma va tine in brate tot timpul tot timpul
si nu voi mai arunca chilotii dupa intalniri intamplatoare
saliva intarindu-se pe pereti ca o crusta vie de lumina
saliva ca un prag intre mine si "starile intense"
privirile noastre sunt translucide
un schelet de elefant intr-o arena de circ pustie
sfasie-ma sfasie-ma invineteste-mi ochii
si totul o sa fie bine si totul o sa fie bine
si [nu] o sa ma trezesc la realitate
am prins ultimul metrou mi s-a dat un fir
o funie rezistenta mate grunjoase facute ghem
o sa trag de el pana ce mi se va incolaci in jurul gatului
***
dar viata noastra deja s-a terminat
cruzimea nu ne mai poate spune nimic usurinta cu care ne desfacem
creierele sau ne departam picioarele
soricelul cenusiu din pumni seara inainte de culcare
toate se intorc impotriva noastra acum
toate schelalaiturile noastre trecute nu ne-au invatat nimic
scuipam betivii din gara lovim cu pietre copiii schilozi din metrou
pentru ca suferinta ne face mai frumosi
pentru ca avem sufletele tandari
pentru ca nu avem oricum de ales
