Maria DAVID

FRIDAY NIGHT

 

piua!
in sfarsit, ai terminat! s-a mai dus dracu o zi lunga si obositoare, asa ca iti poti permite acum sa aprinzi o tigara si sa tragi cu pofta.
prin fumul albastrui, infasurat pe dupa degete, conturul de altadata al lucrurilor pare sa se clatine usor. mese murdare, halbe, vorbe prin aer, muzica lalaita si trupuri tinere proptite pe scaune maro, de lemn putred.
o mana grasuna, pleznind de sanatate si din toate cele cinci degete, rasfirate perfect peste tejgheua barului, te imbie sa comanzi.
o bere- te auzi vorbind incet, pentru a nu deranja, do not disturb scrie si pe usa wc-ului din lateral, si nu e nicio problema in a te face inteleasa.

te asezi, ai avea chef sa te intinzi cumva, nu stii cum, scaunul e incomod, nici picioarele nu incap bine sub masa, dar asta stii deja, asa ca iti aprinzi resemnata o tigara.
vechi viciu, noi perspective: de la atata tutun, simti deja cum respiratia e tot mai greoaie. harsaita. si degetele, si buzele si dintii s-au ingalbenit si arati ca o mumie. dar nu mai conteaza.

te privesti totusi cu coada ochiului in oglinda de la bar si aproape nu te mai recunosti. paloare accentuata, ochi cufundati in orbite. zambet trist. esti tot mai obosita de ceva timp si orice altceva in afara de completat foi matricole, condici, verificat cataloage, eliberat adeverinte, necesita un efort suprauman.
nici berea-galbuie din fata ta nu te mai tenteaza. iei o gura si iti vine sa scuipi. apa chioara. a naibii bodega, ai zice , dar taci. nu se cade sa faci tocmai aici scandal. mai bine te porti politicos, inghiti alene, mai tragi un fum si apoi te cari spre casa, aruncand un zambet frumos de la revedere. 
Asa, cat de frumos poti tu, tuguind putin buzele, marind pupilele, varandu-i aluia de la bar o privire fixa si senina. pastrezi contactul vreo 2-3 minute, nici mai putin dar nici mai mult, sa nu creada altceva, te intorci elegant si dispari.

totusi, pana iti faci numarul, trebuie sa suporti acum privirile si ranjetele celorlalti. asta-i mai greu. o fata uleioasa, alunecoasa, te cerceteaza pofticios, in spate- hohote puternice. simti ochi aposi patrunzandu-te, scurgandu-ti-se pe trup, ochi-bube supurand pe pielea ta alba.
stai linistita. ti s-au mai intamplat de-astea, ba chiar mai rau, nu e prima data cand unii saliveaza dupa tine si tu iti compui o moaca indiferenta.
aprinzi o tigara si arunci, pe furis, priviri in jur. o multime de oameni vorbind, urland, tipand, sarutandu-se, pipaindu-se...
fum si alcool-asta-i combinatia perfecta de vineri seara. just fuck me like an animal- exclama un tip pletos, in ton cu muzica, cineva enervat, ii face semn sa taca, totusi se rade,  cu zambete largi, pictate pe mutre, par toti intr-un clip publicitar.

mult, prea mult zgomot in jur, nu asa iti doreai seara asta. parca si barmanul iti arunca niste priviri complice. e o legatura intre voi, e clar, doar sunt 23 de zile de cand apari aici seara de seara, ar putea chiar sa iti faca reducere sau sa iti dea pe datorie.

de 23. de zile. de cand a plecat Victor peste mari si tari iar tu ai ramas in orasul asta imputit sa te joci de-a secretara.
e alegerea ta, ti-a zis cand l-ai condus la aeroport, si tu ai ridicat aiurea, din umeri, iti venea sa te faci mica-pitica, sa te ascunzi dracu undeva, sa dispari, numai sa nu il mai vezi, sa nu mai simti cum te strange tare de tot in brate.

si iar lumea din jurul tau e tot mai vesela, nu te mai incadrezi deloc in peisaj, doar ca, dintr-o data, ti-e prea lene sa pleci. ai chef sa atarni de scaun, pur si simplu, ca o rufa proaspata, asezata pe sarma, la uscat.

printre cuvinte, tipete, aruncate alandala, priviri insistente, neutre, albastrui-negre-verzi, iti spui ca ar trebui sa te regasesti. sa te aduni bucata cu bucata si sa faci cumva sa ajungi mai repede la aer.

sa bei ultima gura, sa tragi ultimul fum.
sa privesti intens, 2-3 minute fata transpirata  a barmanului, sa spui frumos la revedere, sa deschizi usa, sa urci cele cinci trepte si sa ajungi in gang.
             sa inspiri apoi mirosul ascutit de urina, sa pui mana pe zidul scorojit, sa ii simti raceala, asta te trezeste intotdeauna, sa aprinzi o tigara, noaptea sa te acopere brusc, iar din trupul tau, abia ghicit, sa se vada din cand in cand doar buzele sufland, lenes, rotocoale de fum.

E-mail: revista_tiuk@yahoo.com Redactia: Mihail Vakulovski, Alexandru Vakulovski, Carmina Trambitas, Dumitru Crudu,
© Copyright pentru grafica Dan Perjovschi; Webdesign & Webmaster Viorel Ciama
Site gazduit de http://reea.net