Nichita DANILOV Centura de castitate (inedite)

Ginduri

Cite ginduri se pot
ascunde intr-o bucata de carne
invelita intr-un ziar...

....Femeia Ghizela
matura smocuri de par
de sub fiecare scaun
si le aduce pe cimp
unde inalta capite si stoguri de fin
umplind o arie intreaga:
iar atunci cind vine vremea amiezii
si cosasii dorm obositi
cu picioarele raschirate
ca in tabloul lui Brugel,
ea se apleaca asupra
fiecarui snop si-l leagana
grijulie ca o mama
pruncul ce-i plinge la piept,
dupa care, brusc cuprinsa
de un virtej de furie
il arunca in batoza...
Se aud tipete si scincete
dupa care griul curat
odata cu paiele se separa de neghina...

...Da, cite ginduri
pot roi intr-o bucata de carne...
care isi striveste in tacere fata pe geam

Camera ascunsa

Usa a disparut
camera s-a facut si ea nevazuta
s-a ascuns intr-o alta camera
mai mare, mai racoroasa
acum sta ingenuncheata intr-un colt
si boceste
deasupra ei pilpiie
o candela sfinta
de cine ii e teama?
(aceleasi glasuri rasuna din gol
alte glasuri se rostogolesc
ca niste graunte in intuneric
sunetul lor e asemanator cu o ploaie
 ce s-ar risipi pe-un acoperis
glasurile se aduna
si se scurg prin burlane)

Plinge ca s-a ratacit
in alte camere ca intr-un labirint
si nu-si mai gaseste drumul inapoi
(drumul scinceste in spatele ei ca un copil)
Si usa? usa de ce scirtie?
de ce plinge?
Usa a plecat dupa ea
a plecat si nu s-a mai intors
a plecat si e dusa
rataceste acum pe coridorul intunecat
deschide alte usi
si le inchide la loc
cum face un pas,
cum toate usile se iau dupa ea
si striga in gol:
tu cine esti?
dar tu cine?
de ce te-ai ascuns in spatele meu?
dar tu de ce te-ai ascuns?

De ce ne cautam
de ce alergam mereu una in spatele alteia
si nu reusim sa ne gasim
in intunerciul care se lasa in jur

Strigam si in in urma noastra
se desfac strigatele ca niste guri
care la apropierea pasilor nostri
ba se deschid
ba se inchid
aidoma unor usi
aidoma unor pleoape
aidoma unor ochi
ce s-ar privi unul pe altul...In bezna.

Cautare

Ciinii au amusinat aerul
cautind locul sfintilor din icoane
le-au mirosit odajdiile
aurelolele stralucind in seminintuneric

....Aureolele straluceau
si odajdiile bintuiau prin amvon
purtind crucea si chivotul
sfintii insa nu se zareau nicaeri
icoanele disparusera si ele
intiparindu-se in fiecare suflet
si atunci ciini au inceput sa scheaune
si sa urle  se zvircoleasca linga sfesnice
pe dusumea s-au tirit latrind pina la altar
si au revenit in naos
apoi s-au tirit scheunind in pridvor
dupa care s-au repezit urlind pe strazi
navaleau in haita
in fiecare casa
se repezeau la stapin
dar si la sluga
nici copiii nu erau crutati
nici femeile, nici batrinii
pe toti i-au sfisiat
le-au mincat carnea
si le-au tirit pe maidan viscerele
in care erau ascuns sufletul
au rascolit cu labele
si-au inmuiat botul
dar n-au gasit nici o urma de sfint
nici o urma de aura
atunci si-au amintit de Dumnezeul lor
si s-au culcat linistiti in iarba...

Centura de castitate

Batrinul Feofan
care dupa ce pictase
treizecisidoua de biserici
si isi impodobise peretii casei cu icoane
ajuns, din cauza
unei neintelegeri cu sfintii la Mititica,
invatase cu atita osirdie
arta de-a descuia fara zgomot orice usa,
incit devenise, am putea spune, un expert in domeniu,
putind deschide aproape
fara nici un fel de efort
si lacate vechi de priponit cai,
si lacate simple si lacate duble,
tot felul de broaste
care stau de straja la usi
sau se tirasc in intunericul noptii,
tot felul de yale, de valize,
de seifuri si lazi vechi de zestre,
pe baza de chei
sau de cifru, apelind la firul de par,
la firul de iarba
sau la cel de paianjen,
incit acum, ajuns la adinca senectute,
bijbind cu miinile, incerca
sa deschida, apleind al tot felul de tertipuri,
chiar si la vraja,
propria sa centura de castiate,
pe care o vedea in vis
cum ii incojoara coapsele...
scirtiind in bataia
            tuturor gindurilor....

Forme

Intunericul a plecat
a iesit pe usa
infundindu-si
jobenul pe ochi
ridicindu-si neputincios umerii
tusind de trei ori
in semn de ramas bun

Si in urma lui
a navalit bezna,
am intins bratele
descriind un semicerc
apoi am inscris un
triunghi luminos
inauntrul lui...

I-am pipait formele,
peste tot unde ar fi trebuit sa fie plin
am dat de gol
ne-am multumit si cu atit.

Un riu

Un riu orb merge pe strada;
in urma lui clipocesc undele
imprastiindu-se pe la raspintii:
nu ramine nici un loc neacoperit,
nici unul calcat in picioare.
Undele curg peste pasi
si peste glasuri inserate:
riul orb se opreste la semafor
picioarele sale incaltate
in pantofi de mort pipaie asfaltul.
Trecatorii il iau de mina
si-l trec pe celalalt trotuar,
spunindu-i: “Luati-o pe aici,
domnule Lethe, pe aici... La dreapta
sint casele noastre si copiii,
la stinga umbrele si mortii...

Sleit de puteri

Sleit de puteri
dupa ce pictase
chipul chipul Maicii Preciste
si al Mintuitorului
pentru a-si curata trupul plin de pacate si singele
care i se inchega in vene
batrinul Feofan
se duse la baia de aburi
unde statu vreme de doua ceasuri
inhalind fumul de vreascuri
amestecat cu cel de tamiie
apoi isi biciui coastele
cu maturicea din frunze de mesetacan
si bratele cu una din frunze
de stejar, ca sa prinda putere,
dupa care, isi acoperi
pieptul cu ventuze
punindu-si, totodata, lipitori pe frunte
si pe pleoapele ingalbenite de timp...
Statu astfel intins in pridvor
meditind asupra celor
ce se afla deasupra si dedesubt
pina cind lighionele
cazindde pe pleoapele sale
tirindu-se pe pamint si pereti
napadira aureolele sfintilor zugraviti in icoane
si pina cind singele sau
batrin si negru ca pacura
deveni mai limpede si mai curat decit lacrimile...

Atunci ridicindu-se cit era de slab in picioare,
isi turna o galeata de apa fierbinte in cap,
apoi una rece,
pentru a se descotorosi
de pacate mai mici si mai mari
precum si de clabucii de sapun
si resturile de frunze ce-i napadeau trupul....