Personaje
CLOVNUL
FATA
REGINA
REGELE
MOTANUL
PRIMUL PETITOR
AL DOILEA PETITOR
PROLOG
CLOVNUL: Atita lume aici s-a adunat ?!
O, citi copii aicea au picat?!
Unii sunt grasi, iar altii slabi,
Unii sunt negri, iar altii albi,
Unii sunt inalti, iar altii pistruiati si scunzi
Unii au plete, iar pe altii vrei sa-i tunzi.
Dar de ce incoace ati venit,
Mergind prin ploaie, ceata si prin frig?
Imi pare ca aceasta lume multa este
Dornica si ahtiata de-o poveste.
Copii, spuneti-mi numai mie, in secret, va rog,
Ati vrea ca totul sa se schimbe intr-un basm aici, pe loc?
Ati vrea ca sala asta mica, cu scaune lungi, de lemn,
sa fie sala unui rege ce domneste peste semeni?
Bine, copii, atunci asa sa fie.
Totul se va transforma in basm si in poezie.
Aceasta sala nu mai e o simpla sala,
Ci este o camera regala.
Iar regele a intrat pe usa,
Iar dupa el si fata lui cea mare cu o papusa,
Si dupa ea incoace vine si regina,
Insa e atit de trista ca se stinge in jurul ei lumina.
De ce e trista, vreti sa aflati, copii?
Atunci priveste incoace si o sa stii.
Ca orice mama si orice tata
Ei vor sa-si vada fiica maritata.
Caci fiica lor crescuse mare
Si e de-o frumusete rapitoare.
Zece tineri printi au indragit-o
Si ziua de petit au stabilit-o.
Si iata ca sosi multasteptata clipa
Asa cum vrabia ar bate din aripa.
Elena insa se ascunse dupa porti
Si ii refuza pe rind, pe toti,
Parintii ei se intristara tare
Dar hotarirea sa i-o schimbe nu au fost in stare.
Dar iata ca, intr-o buna zi, parintii ei
Se dusera sa-i cumpere cercei
Si-o rugara amindoi in glas
Sa ii astepte, linistita, doar un ceas
Si, mai ales, ii spuse tata ingindurat
Eu o caldare in casa am lasat
E in hol, acolo unde clopotelul suna
Acoperita cu flori de matraguna,
E o caldare galbena si mare
Si apa din ea e rotitoare.
Si apa aia, scumpa mea fata,
O, cum sa-ti spun, e fermecata.
Cei care beau din ea in porci se schimba
Ii spuse tata care iesise deja in tinda.
Si ii mai spuse, tata, cu grija, la plecare,
Nu bea, nu bea, Elena, apa din caldare.
Dar dupa ce-au plecat parintii ei
Sa-i cumpere, de la bazar, cercei
Elena s-a intins pe pat si-a adormit uitindu-se in oglinda
Si n-a vazut cum un motan s-a strecurat, tiptil, in tinda.
SCENA 1
Motanul o priveste pe Elena care doarme.
Motanul: Elena doarme, asta-i foarte bine.
Copii, va rog, nu va speriati de mine.
Eu sunt un motan care vorbeste
Dimineata dorm, iar seara maninc peste.
Eu am venit aici cu un plan concret
Fiindca sunt un motan destept.
Vreti sa va spun aici ce caut eu?
Vreau sa-mi insor stapinul meu.
Care-i betiv si e mereu pe drum
Dupa aceasta fata care doarme tun.
Vreau sa-l insor pentru ca e risipitor
Toti banii si i-a cheltuit foarte usor
Si acum nu are nici macar un leu
Vreau sa-mi insor stapinul meu.
El e betiv, e las si mincinos,
El e urit si-i trintor si fricos
El e urit ca vrei sa fugi de-l vezi
Printre copacii de afara, verzi.
Cum sa-mi insor stapinul meu
Care e lacom si e derbedeu?
Asa cum v-am mai spus, eu am un plan siret,
Sa-i dau Elenei apa din caldare, in secret,
Sa bea, cind setea ii va fi mai mare
Si s-o potoleasca nu va mai fi in stare.
Si se va preface intr-o purcica durdulie.
Si cine o va mai cere atuncea de sotie?
Toti petitorii o vor lua din loc, imediat.
Cine va mai avea atuncea chef de insurat? Numai stapinul meu va fi de acord sa se insoare
Cu o scroafa, insa avind o punga plina, grea, zornaitoare.
Dar ce si cum sa fac sa bea apa fermecata?
Spuneti-mi voi, copii, cum s-o conving pe aceasta fata?
Se pare ca am gasit! Ura! Sa ma incalt in opince.
Parintii ei nu-i dau miez de nuca sa manince.
Ei se tem sa nu ajunga o uituca
Si , de aceea, nu-i dau miez de nuca,
Desi ea vrea foarte tare, mai mult decit toate,
Sa manince miez de nuca pe saturate.
SCENA 2
Elena se trezeste din somn si il vede pe motanul incaltat in opinci.
Elena: Da tu cum ai intrat aici? Straja sa vina! La mine e un motan.
Motanul: Te rog, nu striga si nu chema pe nimeni. Pentru ca e in van.
Elena: Veniti, soldati! Bagati-l la racoare si minjiti-l cu var.
Motanul: Te rog, nu mai chema pe nimeni pentru ca ti-am adus un dar.
Elena: Un ou?
Motanul: Nu, un cadou.
Elena: Si ce cadou tu mi-ai adus, tatuca?
Motanul: Eu ti-am adus miez de nuca.
Elena: De minti, soldatii te vor baga la inchisoare
Unde nu va patrunde nici o raza de soare
Si unde doar ciini vor fi,
In fiecare zi.
Hai, spune, minti?
Motanul: Jur pe ai mei dinti.
Elena: Atunci arata-mi miezul de nuca.
Motanul: Doar daca soldatii de aici o sa se duca.
Soldatii pleaca. Ramin singuri. Motanul ii arata miezul de nuca.
Motanul: Poftim, acum ma crezi ? Nu ma alungi din casa?
Elena: O, ce bucurie mi-ai facut. O, sunt atit de bucuroasa.
Elena maninca miez de nuca.
Elena: Oare cum as putea sa te rasplatesc
Pentru acest cadou imparatesc?
Motanul: Bea din aceasta apa, draga mea fata.
Elena: Parintii mei insa mi-au spus ca-i fermecata.
Motanul: Ei te-au mintit. Aceasta apa-i foarte buna.
Pe ea o beau pina si cei care pleaca pe luna.
Elena: Parintii mei insa mi-au spus ca intr-un porc se va schimba
Cel care din apa asta, fermecata, va bea.
Motanul: Ei te-au mintit. O tin doar pentru ei
Iar tie iti cumpara cercei.
Elena: Esti sigur? Intr-adevar, crezi?
Motanul: Jur pe ochii mei verzi.
Elena: Atunci am sa beau. Am sa beau.
Elena bea.
Elena: Apa din caldare mai vreau!
Motanul pleaca fericit.
Elena: Motane, unde esti ca nu te vad in zare
Mai da-mi sa beau din apa din caldare.
Imi este atit de tare sete,
Ca vad in jurul meu doar pete.
Mai vreau, mai vreau, mai vreau,
Apa din caldare sa beau.
Elena se prabuseste, la pamint adormita.
Clovnul: Si asa strigind de sete in gura mare
Elena bause toata apa din caldare.
Si cind venisera parintii, obositi, spre seara,
Elena lor nu mai era in camara,
Fata lor prea frumoasa,
Rima cu botul pe sub masa.
In locul fetei lor pe care o iubeau de mica
In casa au gasit doar o purcica.
SCENA 3
Regele si regina intristati, in fata fiicei lor care s-a transformat intr-o purcica.
Regele : Fetita mea, Elena, de ce nu ma asculti tu niciodata
De ce ai baut din apa aia fermecata?
Pe care o tineam pentru dusmanii mei
Ca sa-i transform in porci pe ei.
Apa aceea o pastram pentru tilhari
Ce vin cu ginduri negre si cu pumnii mari.
Acuma unde-i cea mai frumoasa fata
Si unde-i apa mea cea fermecata?
In locul fetei mele pe care o iubeam de mica
In fata mea acuma e o purcica.
Regina : Nimic nu ti-a ramas din ce ai fost o data,
Nici parul blond, nici fata ta curata.
Nici silueta ta subtire
Si nici obrajii emanind a fericire.
Regele: Doar ochii, ochii iti ard cu foc.
Regina: Doar ochii tai nu s-au schimbat deloc.
Regele: Aceeasi au ramas.
Regina: Te rog, mai fa spre ea un pas.
Regele: Parca ar vrea ceva sa spuna, dar nu poate.
Regina: Si doar tristetea in ochii ei se zbate.
Regele: Simt inima cum mi se fringe.
Regina: Fetita noastra a inceput a plinge.
Regele: Hai, nu mai plinge, fata mea.
Regina: La tine niciodata nu vom renunta.
Si vom gasi o alta apa fermecata
Ca sa te schimbam din nou in fata.
Regele: Nu, nu mai vreau sa-i dau inca o data
Sa bea, din nou, din apa fermecata.
Regina: Da ce sa facem ca sa fie ea
Frumoasa cum a fost cindva?
Regele:
Va trebui sa cautam o alta cale.
Regina: Da, va trebui, dar care?
Regele: Nu stiu, dar trebui ceva sa facem
Ca iar in om sa o prefacem.
Ca fata noastra sa redevina
Ceea ce-a fost cindva: regina.
Regina: Priveste, a incetat sa plinga.
Regele: Si sa se uite catre noi cu tinga.
Regina: Altfel a inceput sa ne priveasca
Ba chiar, a prins si sa zimbeasca.
Regele: Asa ca floarea cea albastra.
Regina: Inseamna ca mai stie limba noastra.
Regele: Desi are copite, coada si e mica
Ea nu este doar purcica.
Regina: Bineinteles, bineinteles, maria ta.
Aceasta scroafa este fata mea.
Ea si-a pastrat si ochii si privirea
Si mintea, sufletul si chiar menirea.
Noi trebuie sa facem neaparat ceva
Ca s-o scapam de soarta asta grea,
Ca s-o scapam de acest blestem si nenoroc
Ce-au transformat-o, peste noapte, intr-un porc.
Regele: Dar ce-am putea sa facem noi acum,
Ca s-o vedem mergind pe drum?
Ca s-o vedem intrind in casa
Zglobie, zvelta si frumoasa?
Clovnul: Cu toate ca ma platiti doar ca sa va distrez.
Permiteti-mi, va rog, acum sa va indrumez,
Si sa va dau un sfat serios,
Desi sunt un biet bufon si un om de jos.
Regele: Cu toate ca te platesc doar ca sa ne faci sa ridem iar si iar,
Acuma, iti ordon, vorbeste serios, tare si rar.
Clovnul: Singura salvare, maria ta,
Mai e doar s-o indrageasca cineva.
Regina: Si alta cale nu mai este?
Regele: Poate, dar in alta poveste.
Regina: Dar cum? Cum ar putea, nu-mi imaginez deloc,
Sa se indragosteasca cineva de un porc?
Clovnul: Numai acela care va vedea, cu adevarat,
Ca scroafa asta nu este o scroafa, de fapt.
Numai acela care o va vedea
In scroafa asta pe fata ta,
Frumoasa care a fost cindva.
Numai acela o va mai salva.
Regina: Inseamna ca ar trebui sa fie cineva
Care a cunoscut-o cindva.
Clovnul: Da, da si iarasi, da.
Regina: Va trebui sa fie un barbat
Care a tinut la ea cu adevarat,
si care nici pentru o secunda n-a uitat
ca pentru ea si la domnie ar fi renuntat.
Regele: Atunci inseamna ca ar trebui sa-i chemam pe petitori, din nou,
Si sa le spunem ca pe fata noastra le-o dam drept cadou.
Regina: Daca insa nimeni nu o va peti pe fata mea?
Clovnul: Atuncea porc va fi pe veci, oricit ati protesta.
Regina: Tin minte ca zece tineri ii faceau curte, innebuniti
Venind de peste noua mari, transpirati si grabiti.
Noua dintre ei erau galesi si frumosi
Iar cel de-al zecelea purta galosi.
Ce zici, sa-i chemam, pe toti, imediat?
Regele: Sa-i chemam. Dragii mei, Elena noastra e de maritat.
Regina: Sa stie toata lumea ca mis
sa se marite s-a decis.
SCENA 4
Din nou, motanul.
Motanul: Elena, asa cum am si prevazut,
Intr-o purcica, pe loc, s-a prefacut.
Parintii ei, prea ingimfati, acum
Vor sa-i intoarca pe petitori din drum,
Dupa ce i-au refuzat in jurul mesei,
Iata ca, brusc, le dau mina printesei.
Dar cine acuma o sa mai vrea
Pe o purcica de nevasta sa o ia?
Nimeni, dupa parerea mea,
Inel nu-i va mai cumpara.
Acuma doar stapinul meu, se stie,
O va mai cere de sotie.
Si va fi din nou putred de bogat
Iar eu voi fi motan de imparat.
Nu-mi va lipsi nimic, nimic, va spun, rizind,
Soarecii, singuri, ma vor cauta in hohote plingind,
Iar eu am sa maninc, zilnic, slanina de porc, gustoasa,
Caci dupa nunta o vom taia pe scroafa asta nazuroasa.
Acum e important ca toti petitorii sa stie,
Pe cine regele si regina vor sa le-o dea de sotie.
Adica pe o purcica zoioasa
Care toata ziua rima pe sub masa.
Eu am sa-i informez pe toti,
Ca sa nu mai bata nimeni in aceste porti,
Decit stapinul meu,
Care chiar astazi va fi mire, zau.
SCENA 5
Un pristav imparatesc: Va anuntam ca printesa noastra mult prea frumoasa
S-a hotarit sa se marite si sa-si aduca un barbat in casa.
Printesa noastra asteapta petitori
Dintre cizmari, portari sau domnitori.
Ea vrea sa fie fericita si sa aiba noroc,
De aceea, rangul nu o intereseaza deloc.
Printesa noastra, Elena, asteapta petitori
cum soarele asteapta sa iasa dintre nori.
Cei care pot s-o faca sa zimbeasca
Sunt asteptati sa o peteasca.
SCENA 6
Regele: Dar de ce nimeni nu apare,
Sa-i ceara mina fetei noastre, oare,
Chiar lumea sa nu fi aflat,
Ca fata noastra e de maritat?
Clovnul: Sfoara in tara am dat,
In tot regatul, in lung si in lat.
Regele: Dar de ce nimeni nu vine atunci?
Clovnul: Poate ca petitorii mai sunt inca in lunci,
Poate ca bataturile de la picioare si-au uns,
Dar abia la marginea orasului au ajuns.
Sunt sigur insa ca vor veni neaparat
Sa cucereasca o fata de imparat.
Mai aveti un pic de rabdare
Si petitorii se vor ivi in zare.
SCENA 7
Motanul: Printii mei buni, stiu ca plecati
Cu fata de imparat sa va insurati,
Vreau insa, dragii mei printi, sa va previn,
Ca deseori otetul este dat drept vin.
Nu mai exista fata aia dragalasa si mica,
In locul ei, ciudat de tot, e o purcica.
Regele si regina vor sa va pacaleasca
Si cu scroafa lor sa va casatoreasca.
SCENA 8
Din nou, in palatul regal.
Regele: Au trecut deja trei zile, dragul meu bufon,
Dar de la petitori nu am nici un zvon.
Chiar nimeni nu a venit sa o peteasca,
Pe o odrasla imparateasca?
Clovnul: Deocamdata, nici unul
De parca cineva a tras in ei cu tunul.
Regele: Din cauza aceasta, regina s-a imbolnavit si zace in camara
Ma tem sa nu se piarda daca nimeni nu o sa apara.
Ar trebui sa facem ceva, neaparat,
Ca nu degeaba sunt eu imparat,
Dar nici un gind nu-mi trece prin cap,
De parca as sta cu capul intr-un sac.
Clovnul: Maria ta, am o veste buna. Ce soarta!
Doi petitori au aparut la poarta.
Regele: Aceasta veste si aceasta stire
Ma umplu de fericire,
Iar soata mea s-a insanatosit
Cind de petitori, vorbind, a auzit.
Cheama-i mai repede incoace
Dar pe rind, ca sa graim in pace.
Cheama-l mai intii pe cel mai frumos
Pe cel mai zdravan, mai voinic si mai aratos.
SCENA 9
Vin petitorii.
Motanul: Stapinul meu, acum soarta noastra se hotaraste
Vom sta cu dintii la soare sau vom minca peste?
Acum soarta noastra e in miinile tale.
Stapine, avem nevoie de parale.
Acum viata noastra e in joc.
Fii cit mai hotarit, te rog.
Ca sa scapam de necazuri si saracie
Tu trebuie sa iei purcica de sotie.
Acum cind pleci iti spun
Bafta, noroc si drum bun.
Si fara cel mai frumos dintre porci
Acasa poti sa nu te mai intorci.
Motanul il petrece pin la poarta, dupa care petitorul cel voinic si aratos intra.
Primul petitor (Petitorul cel voinic si aratos): Eu am venit sa-i cer mina fetei dumitale.
Regina: Esti sigur ca asta vrei, matale?
Primul petitor: Sunt foarte sigur, cum sunt sigur ca motanul meu are ochii verzi.
Regina: Da-ne niste dovezi.
Primul petitor: Am trecut noua mari
Si noua nesfirsite tari,
Dar nu am vazut-o niciodata,
Pe cea mai frumoasa fata,
Dar o iubesc cu patima si foarte tare.
Zi si noapte, fara incetare.
Eu sunt gata sa fac orice pentru ea.
Regele: Si anume ce ai putea?
Primul petitor: Pot sari de pe casa.
Pot dormi, toata noaptea, sub masa.
Pot sa beau o saptamina.
Numai dati-mi a ei mina.
Regina: Eu sunt de acord.
Primul petitor: Inseamna ca mi-o dati pe loc?
Regina: Noi, da.
Regele: Noi, da.
Dar oare tu chiar vrei sa te mariti cu ea?
Primul petitor: Sunt hotarit. Sunt hotarit si basta.
Fara ea, nu voi putea trai in lumea asta.
Chemati-o incoace si spuneti-i ca inima mea
Mai bate, navalnic, mai bate doar pentru ea.
Regina: Iat-o. Cere-i mina. Copita, adica.
Primul petitor: Fii sotia mea, draguta purcica.
Regele: Tu stiai ca purcica e fata mea?
Primul petitor: Sigur ca da.
Mai incape indoiala.
Putem chiar acum s-o punem de tocmeala.
Regele: Si cum ti se pare purcica mea?
Primul petitor: Este mai frumoasa decit o stea.
Este cea mai frumoasa din imparatie.
Merita sa o cint intr-o poezie.
Regele: Deci, vrei s-o iei de sotie?
Primul petitor: Mi se potriveste mie.
Regina: Si cind vrei sa facem nunta?
Primul petitor: Chiar acum. Cu lume multa.
Regele: Chiar esti gata la o adica
Sa te insori cu o purcica?
Primul petitor: Da, sunt gata.
Deja va pot spune tata?
Regele: Inca nu. Dar degraba imi vei spune.
Primul petitor: Cind anume?
Regele: Dupa nunta, dimineata.
Regina: Cind e mai frumoasa viata.
Primul petitor: Vreau sa te intreb ceva, tata.
Regele: Poate, altadata?
Primul petitor: Ba nu, acum. Daca o iau pe purcica ta de sotie
Imi vei da jumatate de imparatie?
Regele: Mai incape indoiala.
Primul petitor: Atunci am cazut la tocmeala.
Regele: Dar ca sotia ta va fi o scroafa n-o sa te scirbeasca?
Primul petitor: Nu, pentru ca e o scroafa imparateasca.
Ei, ce ziceti, facem nunta acum, pe loc?
Regina: Dar pe ea nu vrei sa o intrebi daca e de acord?
Primul petitor: Mai bine intrebati-o dumneavoastra, va rog?
Regele: Iubita mea fetita, vrei sa-l iei pe acest print de barbat?
Purcica: Nu vreau. Pentru ca mi se pare cam ingimfat .
El e in stare sa se marite pina si cu o farfurie
Doar ca sa capete jumatate din imparatie,
Pe care sa o bea intr-o veselie.
Din cauza asta imi cere mina mie.
Sa plece mai repede de aici. Nu vreau sa-l mai vad defel.
Mai bine sa ramin o purcica decit sa ma marit cu el.
Regele si regina il alunga afara.
SCENA 10
Ramin singuri, cu purcica.
Regele: Primul petitor a plecat, fetita mea.
Pe altul insa il vom astepta.
Norocul tau, fetita mea, ca ai devenit purcica
Ca ai aflat ce e in mintea lui cea mica.
Sa nu-ti para rau ca a plecat
Fiindca nu te iubise cu adevarat.
Cu toate ca la chip e un barbat frumos
Acuma vad cit e de gaunos.
Norocul tau ca ai aflat ce poama este,
Altfel nu stiu cum s-ar fi terminat aceasta poveste.
Scena 11
Motanul si primul petitor.
Motanul: Si acum ce sa facem? O sa murim de foame?
Primul petitor: Dar nu a vrut sa se marite si a facut toane.
Motanul: Ce tont ai fost!
Doamne, ce prost!
Nu ai putut nici macar atit
Sa petesti o scroafa cu sirma in rit.
Ti-am pus-o pe tava. O puteai lua cu miinile goale.
Dar tu nu ai nici minte si nici toale.
Degeaba atita m-am straduit.
Primul petitor: Scuza-ma ca te-am dezamagit.
Motanul: Trebuie sa te intorci inapoi val virtej,
Nu putem pierde acest prilej.
Va trebui sa te maschezi intr-un soldat
Si iar sa mergi la imparat
Si s-o ceri de sotie
Pe scroafa lui cea durdulie.
El nu va sti ca acest prost
Pe la el a mai fost.
Nunta s-o faceti pe loc.
Si toata lumea sa se avinte in joc.
Sa nu te intorci acasa neinsurat
Ca atunci vom muri de foame, imediat.
Motanul il petrece, petitorul deschide poarta.
Al doilea petitor imbracat in haine de soldat ( care e, de fapt, tot primul petitor): Am venit sa ma insor cu a reginei purcica.
Regina: Dar ai vazut-o vreodata?
Al doilea petitor: Inca de mica.
Frumuseatea ei e nepaminteasca
Oare cine nu ar vrea sa o iubeasca?
Regina: Pe bune?
Regele: Nu mai spune?
Al doilea petitor: Sa n-am parte, vorba lui Piscu, de-al meu nume.
Regele: Si de ce iti place aceasta purcica?
Al doilea petitor: Pentru ca este purcica
Si pentru ca vorbeste fara frica.
Nu mai exista in toata lumea un porc sa vorbeasca.
Iar lucrul asta o sa ma imbogateasca.
Ehei, va fi un mare sou,
Cind voi iesi in orasul nou
Si voi chema lumea toata
Ca sa vada un porc care a fost cindva fata.
Un porc care graieste
Il poate vedea doar cel care plateste.
Si asa cu a mea sotie
Voi scapa de saracie.
Regina: Dar, stai, pe acest petitor cu fata ciudata
L-am mai vazut o data.
Of, imi este rau si mor!
El este un impostor.
A mai petit-o o data
Pe a noastra fata.
Si Elena l-a refuzat,
Iar noi l-am alungat.
Acum a venit iar,
Sa ne puna pe jar.
Regele: Soldati, bagati-l, rapid, la inchisoare,
Fiindca are ginduri ascunse si miini murdare.
Este umflat de soldati pe sus si aruncat in inchisoare.
SCENA 12
Regele: Poate, mai bine nu-l bagam la racoare, doamne sunt un prost,
caci fiica noastra are tot mai putine sanse sa fie ce a fost.
Regina: Nu, e mai bine ca l-am fugarit
fiindca de fata noastra el nici macar nu si-o amintit.
Cu toate ca se batea cu pumnii in piept
ca o iubeste. Eu nu-l cred.
El n-a vazut in scroafa asta prapadita
Pe fata mea plapinda si iubita.
Cu toate ca era foarte aratos
Sufletul lui e mincinos.
Desi e print vestit ce merge in caleasca
Nu stie el, nu stie sa iubeasca.
Regele: Si totusi, am riscat foarte mult scotindu-mi spada
Un print a fost si tot degeaba
Elena noastra, ce pacat,
In fata nu s-a transformat.
Regina: L-am pierdut pe cel mai frumos, mai chipes si cu dinti.
Era inalt. Era atletic. Era rupt din soare. Era print.
Regele: Dar era un mincinos.
Regina: O curta insa pe fata noastra serios.
Scoate-l din inchisoare.
Si hai sa i-o dam pe fata noastra care
Este o biata purcica
Alba ca o scindurica.
Regele: Dar mai este un petitor. Mai este inca unul.
Regina: Dar acesta-i slab, e sfrijit, e galben ca tutunul.
Si are o mutra de prostanac.
E incaltat in galosi si e sarac.
E un gradinar amarit si prirpiriu.
Acesta n-are nici o sansa, stiu,
Sa o faca pe fata noastra sa redevina om
Asa cum inverzeste, in desert, un pom.
Nu cred ca asta o va putea vedea
In purcica aceasta pe fata mea.
El nu e capabil de asta. Stiu.
Si imi vine sa ma duc in pustiu.
Daca primul print nu i-a adus fetei noastre noroc,
Ce-i va putea aduce acest tip uscat si slabanog?
Regele: Si eu am mari indoieli ca pe timp de furtuna cu ploi
Regina: Poate sa-l aducem, sa-l aducem, pe print, inapoi.
Motanul lui a venit si m-a asigurat
Ca stapinul sau e sincer si e devotat.
Sa-l chemam si sa-i spunem ca daca o sa dovedeasca
Pe fata noastra ca stie s-o iubeasca
Asa cum viata s-a nascut din ou
Va fi cea mai frumoasa fata din nou.
Regele: Nu, nu putem face asta nicodata,
Fiindca dragoastea nu poate fi programata.
Nu poate fi bagata cu sila.
Sau impusa cu mila.
Dragostea minuni poate face, ca o spartana,
Doar atunci cind e fireasca si este spontana.
Regina: Atunci suntem pierduti cum iarna e floarea albastra
si nu o vom mai putea salva niciodata pe fata noastra.
Regele: Atunci poate mai bine sa ne omorim si noi.
Fara de fata noastra, ce rost mai avem amindoi?
Fara de fata noastra, craiasa copilelor,
Atunci mai bine sa ne punem si noi capat zilelor.
Pentru ce sa mai traim atunci? Pentru o purcica? La ce bun ?
Regina: Pentru o purcica? Exact asta si eu iti spun.
Regele: Da, cred ca ar fi mai bine, sotia mea, sa ne venim de hac.
Ma duc dupa pusca mea de vinatoare pe care o tin dosita intr-un sac.
SCENA 13
Vine ultimul petitor.
Regina: Da tu ce cauti aici, nechemat?
Ultimul petitor: Am venit dupa fata de imparat.
Regina: Iesi de aici mai repede afara.
Ultimul petitor: Dar astept s-o petesc inca de ieri seara.
Regina: Fata noastra nu mai e de maritat.
Ultimul petitor: Dar eu atita am asteptat.
Regina: Te rog, pleaca si inchide dupa tine usa.
Ultimul petitor: Eu i-am adus si pieptenele cu care-si pieptana papusa.
Dar de ce nu-mi dati voie s-o petesc,
Cind eu, de fapt, o iubesc?
Sau ati maritat-o deja,
Dupa altcineva?
Regina: Nu, nu am maritat-o dupa nimeni, baiete,
Du-te si cauta-ti pe altcineva ca mai sunt in lume fete.
Ultimul petitor: Dar eu numai pe ea o vreau. Numai pe ea.
Regina: Daca ai sti cum arata acum fata mea,
Ai pleca chiar acum
Asa cum se suie in cer o dira de fum.
Ultimul petitor: Cum arata?
Regina: Ea nu mai e fata.
Ultimul petitor: Cum nu e? Eu o stiam de mica.
Regina: Ea e o purcica.
Noi am chemat petitori din toata lumea larga, pina si din Betleem,
Sperind ca cel care o va indragi o va scapa de acest blestem.
Dar a venit numai unul, un print vestit,
Dar degeaba, de ea nu s-a indragostit.
Ce vei putea face tu care esti sarac,
Si esti pirpiriu, slab si cam prostanac,
Cum o vei putea preface tu intr-o fata fermecatoare,
Daca de aceasta nici cel mai vestit print n-a fost in stare?
Nu cred ca ai vreo sansa. Mai bine vezi-ti de drum.
Si nu-mi mai fringe inima in doua acum.
Ultimul petitor: Totusi, dati-mi voie macar s-o vad pe poarca.
Regina: Bine, incearca.
Ultimul petitor: Sunt eu, draga mea, ti-am adus pieptenele si papusa,
Pe care le-am luat de la matusa.
Ti-am adus pietrele pe care le aruncam spre luna.
Ti-am adus cornul care inca si acuma mai suna.
Ti-am adus oglinda in care ne priveam amindoi.
Ti-am adus rochia ta si umbrela cu care ne aparam de ploi.
Ti-am adus florile care au inflorit
Eu inca si acuma de tine mai sunt indragostit.
Tu, de fapt, nu esti o purcica murdara si urita
Tu esti printesa mea, care aveai o floare in sin, dosita.
Privirea ta m-a sfredelit, m-a ajuns pina in inima, m-a ars,
De parca cineva pe foc ar turna gaz.
Regina: Cred ca ai innebunit. Cred ca ai innebunit.
Ultimul petitor: Ba nu, va spun sincer, privrirea ei m-a inlemnit.
Eu cred ca ea doarme si trebuie s-o trezim.
Elena, e dimineata, trezeste-te, hai sa ne veselim.
Afara soarele se ridica si mitele torc,
Hai, leapada-ti pielea, urita, de porc.
Elena se preface din nou in fata.
Elena: Of, ce mult am dormit.
Ma bucur ca m-ati trezit,
Mi se pare ca am avut un vis.
Parca cineva mi-a dat sa beau apa fermecata
Si am incetat sa mai fiu fata.
Si parca eram un purcel
Care minca doar patrunjel.
Ce bine ca m-ai trezit, Mihai, iti sunt indatorata,
ca de visul asta nating am scapat deodata.
Sunt tot eu. Iata parul meu si picioarele mele.
Iata umerii mei si miinile-mi grele.
Cit am dormit, un ceas, doua, trei?
Am adormit dupa ce voi ati plecat sa-mi cumparati cercei.
Chiar mi i-ati adus? Sunt asa de dragalasi.
Asemenea cercei am mai vazut doar in Calarasi.
Dar de ce ai venit, tata, cu o pusca de vinatoare?
Ce vrei sa faci cu ea acuma oare?
Regele: Nu stiu. Habar nu am.
Elena: Mai bine arunc-o pe geam.
Ma bucur, tata si mama, ca nu-l mai dati pe Mihai afara,
Chiar si daca e seara.
Ultimul petitor: Elena, vreau sa-ti cer mina ta. Eu sunt Mihai.
Elena: Ce zici, tata, ma dai?
Ultimul petitor: Stiti, eu sunt cam sarac.
Dar stiu ca Elenei ii sunt drag.
Nu bogatia voastra m-a ademenit,
Eu de Elena sunt indragostit.
Regele: Da, te dau, dupa Mihai.
Se imbratiseaza.
Elena si Mihai: Ne simtim ca in rai.
Danseaza.
Elena: Iarta-ma ca te-am refuzat, cind prima data
mi-ai cerut mina de fata.
Eram de atitia printi vestiti inconjurata
Incit nu am vazut ca fata ta este curata.
Dar toti s-au facut nevazuti si s-au dus
Unii la nord, iar altii in apus,
Cind au auzit ca in purcica m-am schimbat.
Numai tu, Mihai, nu m-ai lasat.
Regele: Dragii mei, incepem nunta. Va fi o nunta ca intr-o poveste.
O nunta mai frumoasa ca aceasta nu va fi si nu mai este.
Mirele: Dar inainte s-o incepem, un dar vreau sa va fac,
Tineti acest sac.
Aici se afla un motan siret si plin de ura
Care a provocat aceasta incurcatura.
El a pus totul, meticulos, la cale
Si a pus-o pe Elena sa bea apa din caldare.
Stiind ca se va transforma pe loc
Intr-un porc.
Si nimeni de sotie nu o va mai lua.
Motanul acesta spera
Ca stapinul lui care s-a ruinat
Petrecind zi si noapte, neincetat,
Cu aceasta purcica se va casatori
Si iar bogat va deveni.
Dar dupa nunta voiau s-o taie,
Ca pe o oaie.
Nesansa lui e ca Elena l-a refuzat
Si toata smecheria motanului s-a rasuflat.
Motanul acesta poporul sa-l rascoale mai voia,
Ca sa te dea jos de pe tron, maria ta.
Regele: Bagati-l, imediat, la inchisoare
Sa-si urzeasca, acolo, uneltirile sale.
Regina: Acum nunta poate sa inceapa
Toata lumea sa bea vin si nimeni apa.
Sa cinte muzica si mirii sa danseze!
Dragii mei, intreaga imparatie sa se distreze.
EPILOGUL
Clovnul: Aceasta a fost povestea mea
pe care v-am spus-o despre Elena
care a baut din apa fermecata
Si in porc s-a preschimbat deodata.
Insa a salvat-o cel care a iubit-o cu adevarat
Si ea din nou in chip de fata s-a transformat.
Va rog, va rog, ca niciodata
Sa nu sorbiti din apa fermecata.
Aceasta a fost povestea mea.
Dar vreau sa va mai rog ceva.
Daca vreti sa schimbati ceva in jur
Numai iubind o puteti face. Va jur.
CORTINA |
