Svetlana CARSTEAN CONTINUAREA VISULUI

A ramas privind in lung si-n lat, incercind sa ghiceasca ultimele urme lasate de salteaua verzuie. Ultimele cercuri stirnite ca o provocare. Vai, e singur si se trezeste alungat la mal ca o scoica lipsita de vlaga si de stralucire, care moare intotdeauna chiar inainte  de a simti  cit de neted si primitor e tarmul.
Buna dimineata, muncitori!
Ati ajuns si astazi in fata bancului de lucru. Aici nu aveti voie sa dormiti si treptat va recapatati greutatea.
Menghina asteapta s-o folositi. Sa aratati rostul ei pe lume. Maistrul mic si urit face vizita de dimineata prin ateliere. Toti sint la locurile lor, gata sa inceapa lucrul. Zimtii pilelor stralucesc in soare ca niste dinti perfecti intr-un zimbet larg. Fierastraiele isi aratasi ele coltii. Va indeamna.
Muncitorul este fata in fata cu obiectul muncii sale: bare de metal care trebuie sa fie prelucrate. Cinestie mai bine decit el care pot fi dorintele unei menghine?
Totul e munca de rutina, de fiecare zi.
Cu picioarele bine proptite in podea, timp de ore intregi, isi desavirseste lucrul. Pauzele mari de 20 de minute, nici cele mici
de 10 minute nu-i mai folosesc la nimic. Le lasa in urma, le uita, sare peste elesi parca niciodata n-o sa se mai opreasca.
Trece amiaza, soarele apune, in scurt timp dispare. In jurul lui, un fosnet continuu il tine treaz. Menghina se zbate neincetat dind din aripile ei infierbintate. Suferinta ei nu te preocupa. T}i-e foarte cald, dar trebuie sa muncesti pina la capat. Nu se stie pina cind. Totul vuieste: masina de gaurit, strungul se-ntrec fara incetare.
Buna dimineata, muncitorule!
Ai sa stai asa pina in clipa in care vei cadea, chiar inainte sa prinzi de veste. Trupul tau se va rostogoli si ochii ingreunati, fara culoare, vor mai avea doar ragazul sa vada cum menghina, smulsa din bancul ei de lucru, se naruie peste tine, cersind o clipa de odihna pe care, de bunavoie, nu i-ai fi dat-o. Sa nu incerci inutil sa te feresti din calea ei, ci s-o primesti ca pe un dar, cu bratele deschise.