Interviu de Vlad BOLOCAN cu Petru CIOBANU

Citeva date din biografia lui Petru Ciobanu

Petru Ciobanu s-a nascut pe 7 septembrie, 1979 la Straseni, Republica Moldova. In 1996 a absolvit liceul ”Ion Vatamanu”, din aceeasi localitate. In 2001 absolveste Facultatea de Arte Dramatice si Management al Artei, a Universitatii de Arte de la Chisinau, cu specializare in Teatru si Actorie Film.

A fost angajat si a colaborat cu: teatrul ”Luceafarul”, “Mihai Eminescu”, “Show Balette Tudor”, “Eugen Ionescu” (Chisinau). S-a produs intr-o serie de spoturi publicitare. A activat ca profesor de actorie la agentia “Elitte Center” din Chisinau. In 2004 a jucat in filmul “Taina domnisoarelor din pension” (director Sandu Vasilache). Tot in 2004 trece la Bucuresti, colaboreaza in calitate de dansator si actor la Teatrul National de la Bucuresti, pentru musicalul ”Chicago”; joaca in filmul ”Baieti Buni” (Media Pro); colaboreaza cu teatrul ”Masca” si teatrul ”Luni”.

1. Unde te-ai format si cine ti-au fost profesorii? Unde ai jucat pina acum?

Cred ca un actor se poate forma doar in momentul in care are norocul sa fie descoperit de cineva. Nu iti dai seama ca esti talentat, pana nu gasesti persoana care sa-ti dea incredere, sa te indrume si sa te invete ce sa faci si cum sa faci mai bine. Asa incepi sa crezi in tine si in ceea ce poti face pentru altii, jucand pe scena. Eram o persoana vesela, usor nebuna, mereu in centrul atentiei si prietenii mi-au zis ca sunt suficient de nebun ca sa planga meseria de actor dupa mine. Asa am ajuns sa dau examene de admitere la facultatea de actorie din Chisinau. In timpul facultatii am avut parte de profesori extraordinari: Mihai Fusu, care era si conducatorul artistic al cursului, Nelly Cozaru, Silvia Berova, Emil Gaju. In timpul studentiei am lucrat cu regizori marcanti, cum ar fi Petru Vutcarau, Anatol Durbala, Ilie Shats, Ilie Todorov. Toti au avut un rol extrem de important in formarea mea profesionala. In teatru am inceput sa joc inca din anii de facultate. Primul meu spectacol a fost in 1998 la Teatrul Luceafarul din Chisinau. Am jucat in piesa lui Gorin „Dragoste pe timp de ciuma”, o continuare la „Romeo si Julieta”, unde eram duhul celebrului Romeo. Desi a fost un rol fara cuvinte am avut posibilitatea sa ma exprim folosind doar expresia corporala. Au urmat „O scrisoare pierduta”, „Maugli”, „Un lucru caraghios s-a intamplat in drum spre forul roman”, toate jucate la Teatrul National „Mihai Eminescu” din Chisinau. Dupa facultate am jucat la teatrul Eugene Ionescu in „Hamlet”, „Revizorul” si la Teatrul National „Mihai Eminescu” in „Visul unei nopti de vara”. Asta am facut in Chisinau, dupa care m-am mutat la Bucuresti. Aici am colaborat cu Teatrul „Masca” si Teatrul National „I.L. Caragiale”. Au urmat cateva roluri in filme: serialul „Baieti buni” si filmul artistic „Si totul era nimic”, a carui premiera a fost de curand. Acum colaborez cu Teatrul National „I.L. Caragiale” pentru muzicalul Chicago si mai sunt implicat intr-un proiect al Media Pro.

2. In ce constau avantajele unui actor de teatru de la Chisinau, daca e sa comparam cu alte orase din Romania?

Eu nu cred ca este vreun avantaj. Pe langa talent, ai nevoie de multa munca, rabdare si tupeu. Si in Romania sunt foarte multi actori talentati, absolventi a unei facultati extraordinare de teatru si film.

3. In ce spectacole ai jucat in ultima vreme?

Dupa cum am zis, am jucat o stagiune la Teatrul „Masca” in spectacolele „Statuile ”, „Gardienii veseli”, „Fior d’amor in Bucuresti” si „Oglinda”. La teatrul National sunt colaborator la muzicalul „Chicago” si la Teatrul „Luni” de la Green Hours am jucat intr-un spectacol „Neaparat Caragiale”.

4. De cind esti la Bucuresti? De ce ar veni un actor chisinauean la Bucuresti? Ce ii lipseste la Chisinau?

In Bucuresti sunt de 2 ani. Un actor din Chisinau ar trebui sa vina in Bucuresti in primul rand pentru a vedea ce inseamna o adevarata industrie culturala. Cred ca pe langa multe altele, si asta ii lipseste unui actor in Chisinau.

5. Ai plecat de la Chisinau sau ai venit la Bucuresti? De ce anume Bucuresti? Se face teatru foarte bun si in alte orase din Romania. In ce fel ai fost/esti influentat de prezenta tot mai accentuata a artistilor basarabeni in dreapta Prutului? De cind esti la Bucuresti, ai simtit vreodata, in raport cu tine, o atitudine de genul ”asta a venit sa ne ia piinea”?

J Am plecat din Chisinau ca sa vin la Bucuresti. Si nu am venit sa fac actorie, mi s-a promis ca voi urma cursurile unei scoli de dans. Pana la urma, am ramas doar cu promisiunile si m-am trezit pe strazile unui oras necunoscut. Am hotarat ca e o provocare, un nou inceput si m-am dus sa bat la usile agentiilor de casting din Bucuresti. Cu rabdare, un pic de noroc si tupeul de care am zis mai sus, am reusit sa fac 4 reclame si sa joc roluri destul de importante, alaturi de actori celebri. Am ajuns sa cunosc multa lume, si de buna calitate si de mai putin buna. Nu este vorba neaparat de Bucuresti. Putea fi orice alt oras din Romania sau din alta tara. Nu pot sa zic ca imi place orasul acesta prea mult, dar aici se face teatru bun si e o pista de lansare spre o noua provocare. Nu mai zic de restul avantajelor pe care le ofera o capitala.
Imi pare extrem de rau de populatia Moldovei care e nevoita sa plece din tara natala.
Nu am venit sa iau painea nimanui. Ii provoc pe cei mai buni ca mine s-o demonstreze. Deocamdata, simt ca am un cuvant greu de spus si nimeni nu poate sa-mi stea in cale. 

6. De curind a fost lansat filmul Cristinei Nichitus ”Si totul era nimic...”, in care joci rolul unui... basarabean cu un trecut dubios. Corecteaza-ma daca am inteles gresit. In ce fel ai ajuns printre personajele filmului? Ce stiau colegii de platou despre actorii de la Chisinau?

Era o zi obisnuita de repetitie la muzicalul  Chicago, cand s-a apropiat dirijorul orchestrei si m-a intrebat daca nu am niste poze cu mine. O regizoare cauta pe cineva pentru filmul ei. Din fericire, aveam un CD cu poze, le-am transmis prin dirijor doamnei Nichitus. Peste 2 saptamani am fost sunat de cei de la productie si dupa o jumatate de ora de discutii cu doamna Nichitus s-a convins ca sunt perfect pentru rolul din filmul ei. Am fost persoana potrivita la locul potrivit.

7. In ce masura urmaresti sa te afirmi ca actor de teatru si ca actor de film?

Inca nu m-am hotarat daca vreau sa fac numai actorie si de aceea imi este greu sa raspund la aceasta intrebare, dar atata timp cat fac actorie o sa incerc sa dau tot ce am mai bun din mine si toti sa ramana multumiti de prestatia mea. Din moment ce cuiva ii place ce fac eu, simt ca nu am pierdut timpul 4 ani in facultate.

8. Regizorul Igor Cobileanski afirma, intr-un interviu, ca la Chisinau nu prea mai sint actori de film, care sa joace cu fata. In context, in ce consta si cit de dificila este, dupa tine, trecerea de la teatru la film?

Eu am vazut cateva lucrari de-a lui I. Cobileanski si mi-au placut foarte mult. Sunt foarte mandru ca cineva din Moldova vrea sa faca si chiar face filme bune. Am tot respectul pentru el. In Moldova se face facultatea de teatru, din care iesi actor de teatru si film, dar nu prea se pune accent pe film. Pentru un actor, filmul e altceva, e o lume noua in care inveti sa joci in fata camerei, la fel cum invatai sa joci in fata publicului. Trecerea de la teatru la film nu este atat de grea, cel putin asa cred eu. Mie nu mi-a fost greu, eu intotdeauna mi-am dorit sa fac si film.

9. Din experienta ta, dar si din ce comunici cu alti actori basarabeni, cu colaborari in dreapta Prutului, se poate vorbi de un complex al actorului basarabean pe scena romaneasca in ansamblu? Care sint atuurile si neajunsurile actorului basarabean?

N-o sa vorbesc in numele altora, dar din propria mea experienta pot sa zic ca la inceput eram putin complexat, din cauza accentului. Pentru un rol principal, atat in teatru cat si in filme, trebuie sa vorbesti perfect romaneste. Nu zic ca eu nu vorbeam corect, dar aveam un vadit accent.  Actorul basarabean are un neajuns la inceput, „accentul”, dar cand dispare accentul atuul sau este ca poate fi mai bun ca un actor roman din Romania.

10. Se spune ca sint actori care isi joaca rolul propriei personalitati toata viata si actori care se adapteaza fiecarui rol. In ce fel functioneaza acest principiu in cazul tau?

Da, intr-adevar sunt actori care fac teatru si in afara scenei, in viata de zi cu zi. Avantajul lor este ca o fac poate mai bine ca ceilalti oameni, care si ei sunt nevoiti sa joace pe scena vietii. Eu ma adaptez la orice rol, dar incerc sa ma limitez la scena teatrului, iar in cea a vietii sa fiu cat mai „normal”. 

11. Din ce traieste un actor care nu joaca?

Daca e sa vorbim din punct de vedere financiar – un actor nu poate trai cu banii castigati doar din teatru. Eu ma gandesc sa mai fac o facultate, pentru a putea trai pe placul meu. Pe langa asta, o sa fac si teatru, ar fi perfect. In Romania un actor are mai multe posibilitati de castig, ceea ce nu se poate spune despre Moldova, unde sansele de a avea un trai decent, ca actor, sunt nule.

12. Ce crezi despre teatrul de underground? Prin ce este mai interesant teatrul de undergorund, daca este? Teatru underground si teatru de club e acelasi lucru? Dupa parerea ta, e doar o chestiune de gusturi sau exista diferente de esenta intre scena mare si cea de club? Care este relatia ta cu scena de club?

Un actor daca este un actor bun se face comod in orice spatiu si poate sa joace si pe scena mare si pe scena de club. In teatru sunt niste legi sacre – nu intri cu incaltamintea din strada in scena,  nu te atingi de culise si tot asa, pe cand in scena de club aceste restrictii dispar si ai o libertate totala sa faci ce vrei. Oricum clasicul ramane clasic. Si scena de teatru si scena de club reprezinta arta si aduna in fata ei iubitori de frumos. Este o posibilitate a actorului de a se manifesta, de a-ti etala calitatile si de a face lumea sa se simta bine si sa revina. Dupa mine, teatrul de undergound este binevenit, tocmai din considerentul de mai sus. Plus, in teatrul-teatru nu ai tot timpul posibilitatea de a avea un rol principal, ceea ce poate deveni realitate in teatrul de club. Si emotii ai pe orice scena, aplauze – la fel, ori, ce recompensa mai mare poate avea un actor decat aplauzele publicului? 

13. In ce proiecte esti implicat la moment? Unde poti fi vazut?

In momentul de fata sunt implicat intr-un spectacol ”Neaparat Caragiale”. Urmeaza sa plecam in turneu, in Romania. Asta dupa ce am l-am jucat in Bucuresti, la Teatru Luni de la Green Hours, unde s-a bucurat de succes si sper sa revenim pe scena teatrului dupa turneul in tara. Mai e si muzicalul Chicago, o superproductie de succes la ora actuala in Romania, unde am ocazia de a-mi prezenta si calitatile de dansator, alaturi de nume celebre din Romania.   

14. Ce proiecte, cu participarea ta, urmeaza sa se produca?