Ruxandra Cesereanu a redeschis, la inceputul acestei luni, la Cluj, un atelier de creative writing. De data asta, ucenicii vor deconstrui poezia onirica si psihedelica. La sfirsitul anului ei vor deveni personajele unui submarin inecat, despre care vor scrie un poem.
- Va vad intotdeauna in compania tinerilor scriitori sau studenti. Va simtiti mai bine cu tinerii decit cu scriitorii din aceeasi generatie?
- Sunt foarte curioasa ce gindesc, ce scriu tinerii. Sunt intr-un permanent schimb de idei cu ei. Nu refuz dialogul cu scriitorii din aceeasi generatie, dar pe ei ii cunosc deja de mult timp, stiu cum gindesc si ce scriu.
- Totusi, alti scriitori "umbla in gasca"...
- Probabil se protejeaza, nu vor sa li se "fure" metoda de lucru.
- Gindirea tinerilor va ajuta cumva?
- Evident. Ma simt improspatata. Astept ideile lor noi care ma uimesc. Ma intereseaza dialogul care se construieste ca o piramida. Eu nu sunt in virful piramidei, o construim impreuna.
- Cum v-a venit ideea de a face un atelier de creative writing?
- De fapt, prima oara a trebuit s-o fac fara sa ma gindesc. La un simpozion britanico-roman, pur si simplu am fost "impusa" s-o fac, pentru ca nu era altcineva. Cursul a tinut patru ore. La inceput am improvizat un poem de cinci minute, ca sa fiu credibila, apoi o ora au compus tinerii si doua am analizat textele. Recunosc ca nu a fost o mare realizare. Apoi, in 2003, in cadrul Centrului de Cercetare a Imaginarului - Phantasma, pe care il fondasem in 2002, am deschis un atelier de scriere creativa. Deconstruiam poezia suprarealista si avangardista, apoi le dadeam studentilor tema de imitatie.
- Nu e "nociva" scrierea in stilul altcuiva?
- Nu, pentru ca nu faceam doar un autor, ci mai multi.
- Nu va sperie ca studentii ar putea sa scrie in stilul dumneavoastra?
- Nu, caci nu le-am predat tipul meu de scriere, metoda mea.
- De unde vine atractia dumneavoastra fata de universul concentrationar, fata de rau?
- Nu sunt atrasa de rau, ci de istoria recenta. Poate din cauza ca bunicul a fost detinut politic. El a fost preot greco-catolic si nu a vrut sa se lase de credinta sa, asa ca a indurat cinci ani de detentie. Eu aveam o legatura speciala cu el, eram nepoata iubita. Dupa '89 a aparut multa literatura memorialistica, poate ca si acest lucru m-a influentat.
- Cursul de anul asta se deosebeste cu ceva de cel din 2003?
- Da, nimic nu se repeta. Va fi un curs de poezie onirica si psihedelica. Vom lucra cu textele lui Cartarescu, Nora Iuga, Judith Meszaros... La sfirsit vom face impreuna un poem colectiv. Vom porni de la o metafora - poemul psihedelic ca un submarin inecat. Fiecare va avea un rol pe acest submarin. Anul viitor am sa fac un curs pe muzica psihedelica si samanica, iar peste doi ani voi face un atelier de proza. Nu-mi place sa ma repet.
- Acum la ce carte lucrati?
- La Atingerea, o carte despre barbati. Am peste o suta de portrete ale barbatilor. Pornesc de la ceva real, dar jumatate e fictiune. Sunt toate tipologiile barbatilor, ei pot fi diafani, scirbosi, atractivi, respingatori... in paralel scriu un poem impreuna cu Andrei Codrescu, e ceva foarte fascinant.
Ruxandra Cesereanu in dialog cu Sabato
Peste tot pe unde merge, Ruxandra Cesereanu cauta oameni sau urmele celor care i-au influentat viata si scrisul. Alexandru Vakulovski a stat de vorba cu Ruxandra Cesereanu despre recenta calatorie in Argentina, unde a fost in vizita la celebrul prozator Ernesto Sabato.
AV: Care e cea mai recenta calatorie a dumneavostra in care ati pasit pe urmele maestrilor?
Ruxandra Cesereanu: In Buenos Aires. Am fost invitata la un colocviu despre mit organizat de Academia Argentinei. Am avut o conferinta despre mitul lui Oedip, la Universitatea San Martin. E o universitate noua, unde a fost un depou de reparat locomotivele. Chiar si acum a ramas in universitate platoul de reparatie. Argentina are patru monstri sacri: Adolfo Bioy Casares, Julio Cortazar, J. L. Borges si Ernesto Sabato. Cu aceasta ocazie am incercat sa le gasesc urmele acestor scriitori.
AV: V-ati intilnit cu Ernesto Sabato?
RC: Cu ajutorul Elvirei Fraga, vicepresedintele Fundatiei Sabato, am ajuns, impreuna cu sotul meu, Corin Braga, acasa la Sabato. El nu mai primeste, in general, pe nimeni in vizita. Doar simbata primeste tinerii o ora pentru autografe. Are o casa in afara capitalei Buenos Aires. Casa e una normala, cu 5-6 camere, si nu se deosebeste de celelalte, insa are o gradina spectaculoasa, salbaticita. Scriitorul este ingrijit de un artist plastic de 25 - 30 de ani. La inceput am asteptat in biblioteca. Am vazut acolo toate traducerile cartilor lui, am vazut si cartile traduse in romina.
AV: Cum a decurs intilnirea cu Sabato?
RC: Scriitorul nu mai vorbeste, pentru ca isi da seama ca batrinetea i-a deteriorat limbajul. Are 95 de ani, dar asta nu i se vede pe chip. El a avut intotdeauna un chip de copil batrin. Era imbracat modern, cu o camasa rosie si in jeansi.
AV: Cum s-a comportat in timpul vizitei?
RC: Cu noi a fost voios, bucuros. Credeam ca o sa stam maximum 15 minute, dar am stat o ora. El mai mult a ascultat. A pus doar citeva intrebari scurte, prin tinarul artist. Noi i-am povestit si i-am pus intrebari la care nu am primit raspunsuri.
AV: I-ati cautat urmele lui Sabato si prin oras?
RC: Am fost la Biserica Preacuratei Fecioare, care apare in Despre eroi si morminte. Am cautat subteranele, dar erau inchise. Doar la intrarea in ele s-a facut un depozit de vin al unui restaurant, mai departe e zidit.
AV: Buenos Aires mai are ceva din fabulosul romanelor argentiniene?
RC: E ca un oras european. Pentru ca e locuit de italieni, englezi, nemti, ucraineni, evrei, rusi, polonezi, spanioli... Populatia are profil european, a ramas prea putin de la bastinasi.
AV: De ce va place sa calatoriti?
RC: Calatoriile sunt pentru mine ca niste povesti. Unii mi-au spus ca prin calatoriile mele imi caut de fapt centrul. Nu stiu daca e adevarat. |
