Leo BUTNARU

• A privi lumea de la inltimea zborului de pasare? Da, numai daca aceasta e bufnita filosofiei.
• Nu o data, imnul verunei tari nu e regele melodiilor, ci caporalul lor.  
• Cel mai naucitor paradox, ba chiar incredibila minciuna, a se spune: cantec de sclav. Orice, numai nu cantec...
• Inteligenta este spatiul imens in care te ciocnesti foarte des de tine insuti, chiar, se intampla, lovindu-te dureros; iar ignoranta e un spatiu extrem de stramt in care, din nefericire, nu te ciocnesti, nu te lovesti niciodata de tine insuti, ignorantul, caruia i se pare ca si asa e bine si fumos... Inteligenta este spatiul imens (poate ca chiar fabulos) in care te intalnesti foarte des cu altii (si cu tine insuti, bineinteles); ignorata insa inseamna lipsa interlocutorului si chiar lipsa ta (nu doar metaforic vorbind...).                             
• Lozinca turistica din 1991: Vizitati URSS, cat mai exista!
• Siberia? – o subterana la suprafata pamantului.
• Depinde ce pretinzi de la Ariadna – un pulover sau doar un fir… netricotat. Puloverul ar putea sa-ti  tina cat de cat cald acolo, in racoarea labirintului. Firul insa te scoate la caldura soarelui ce echivaleaza cu izbavirea, libertatea.
• Moare zapada? Din contra: mi se pare ca reinvie apa. 
• Un mare exilat poate fi expulzat doar din geografie, nu si din istorie. 
• Din perechea de sinonime – fericire si beatitudine – il prefer pe cel de-al doilea din motivul ca in structura lui pot depista substantivul atitudine.       
• Esti fericit doar pana in momentul in care prinzi a compara fericirea ta cu a altora.
• Pana si la dezlantuirea celei mai mari bucurii, trebuie sa ramai... Om!
• E timp pentru aruncatul pietrelor si aruncatul zarurilor, si timp pentru stransul pietrelor si aruncatul in continuare a zarurilor...
• Cand nu-ti ajunge timp, foloseste spatiul.   
• Estul Europei mai are bratele batucite... (inca nu i-au trecut) de cat a tot muncit besmetic sa construiasca, apoi sa darame comunismul.
• Un cosmar al lui Puskin: rusii ratacind cu coviltirile prin Basarabia.      
• Contraemblematica: I.D.Ceban: Dictionar (m)ortografic.
• Intelepciunea sau arta de a sti sa-ti achiti datoriile consta in a nu face datorii.
• In lipsa cine stie carui chitibus lumea ramanea-va etern nedesavarsita.
• Pentru adevar trebuie sa lupti pe viata si pe moarte. Iar daca esti in stare – pe viata, pe moarte si pe nemurire.
• Peste Prut – un pod de flori... Dar, dainuitor inca, – un pod de nori...
• Cel mai trist paradox: basarabenii duc un Razboi de Dependenta de Patria-Mama.                                                                              
• Cel mai tare il doare pe cel care cade din arborele genealogic.
• Totdeauna cand vezi un ins singuratic peste un pod inalt sunt sigur ca nu te gandesti la Stefan cel Mare, ci la altceva...
• Prutule, sa nu fii apa sambetei!
• Un soldafon cu stea in frunte nu inseamna ca e si om cu stea in frunte.
• Pe apele Nistrului sau in Muntii Caucazului moartea vorbeste ruseste.
• „Vin imed-iad!” spuse diavolul.
• Folclorul: de-ale gurii din batrani.
• Astazi nu se mai poate vorbi de un (f)lux de idei.
• A nu fi geniu nu e o infirmitate, ci dimpotriva – chiar e o normalitate...
• Nimeni nu poate ajunge (un) Aristofan, daca nu e si: ArTistofan.
• Amorul propiu: un balansoar („asezat”) pe bolovani.
• Pe bufantii generalilor – viperele vipustelor.
• Parca se poate conta pe patriotism acolo unde cantul de pahar tine loc de Imnul Tarii?...
• Alter ego?... – o inmormantare in plus.
• Una din revelatiile de o permanenta... primordialitate... personala, de o nediminuata „functionalitate”, valabilitate: pe Nietzsche il citesc ca pe un Dostoievski al filosofiei, pe Dostoievaski – ca pe un Nietzsche al literaturii.
• Este necesar sa se vorbeasca si despre ceea ce trebuie sa se taca, pentru a se sti, a se preciza ce anume trebuie trecut sub tacere. Si ce trebuie totusi tacut? – ei bine, iata anume cu aceasta intrebare incepe marea vorbaraie a pseudofilosofiei (sau: palavrosofiei).
• Chiparosilor nu le e dat sa cunoasca sentimentul padurii.
• Cactusul este un trandafir-rebut: la crearea lui, s-a gresit proportia dintre spini si flori.
• Ah, Mama-(Mama)-Natura! Cata intelepciune ai pus tu in dozarea proportiilor... Pentru ca ne strange in spate doar gandindu-ne ce infern ar fi fost pe lume, daca privighetorile „iti ieseau” de marimea ciorilor!
• Ce concisa e notiunea de „veac” si ce lafaiala de litere in ceea ce inseamna aproape nimic: „secunda”, „clipita”, „moment”...
• Cum nu s-ar vindeca inima, daca dragostea ii face acupunctura cu spini de trandafiri?
• Ce expresie dubioasa: valori netrecatoare dintr-un secol in altul.
• Tarita Ecaterina a Rusiei – nemtoaica importa(n)ta.
• Geniu cu termen expirat.
• Proeminent: cel ce tine cu eminentii.
• Da la o parte oglinda din fata ta si vei vedea lucruri mult mai demne de atentie.
• Mituire: a spune mituri.
• Abstinentul a intrat in coma coca-colica.
• La ce bun sa castrezi castorii?
• Cate saracii – atatea aristocratii.
• Poseda acte de invalid al razboiului rece.
• Stricto sensu vorbind – a cam stricat sensul...
• Caviar: icre gastro(g)nomice.

●  Puterea trece din mana in mana, slabiciunea – din inima in inima.
● Cea mai sigura mana de ajutor e cea care se da cu ambele maini.

•  Un autobuz fara frane e un vehicol desfranat.
• Daca s-ar fi lasat aplecati in jug, supravietuiau ei si zimbrii...
•  Nu stiu in ce ipostaza, nu stiu de ce (posibil, din simplisim joc livresc), insa am impresia ca o clipa ar putea fi testamentul unui fulg.
• Cea mai convingatoare demonstratie este cea, cand nu e necesar a se apela la degetul aratator.
• Tipul e duplicitar: ia (o)pozitie fata de relele din societate...
• Tantarii sunt prea mici, pentru a fi considerati – salbatici. Salbaticia incepe de la naparca in sus.
• In fiziologia melcilor cresterea capului este exclusa: un melc capos nu s-ar putea retrage in cochilie.
• Nu exista sange de tantar: al tantarului – tot de om e.
• Si vulturul se poate pomeni mai jos decat gaina, ceea ce insa nu inseamna ca gaina s-a inaltat.
• Limba de mare circulatie (in gura palavragiului).
• Basme de Petre I(n)spirescu.
• Tinerei, dar nu prea talentatei debutante, criticul batraior i se oferea drept (avan)garda de corp.
• Cartile au soarta lor, ceea ce nu se poate spune totdeauna despre                   cei care le scriu.
• Ideologia comunisa a fost ceva de unica, indelunga si impusa folosinta, ca un fel de posesiune perversa.
• Este excelent-dramatic spus: Spovedania unui invins. Pentru ca invingatorii ori nu marturisesc ori, in vederea noilor victorii, pe care, naivii, si le cred perpetuu predestinate, tot amana momentul adevarului, al destainuirilor sacramentale, care insa nu mai survine din banalul motiv ca respectivii subiecti sunt invinsi de moarte care ii si face... in-predicabili (ca si... impracticabili, de altfel).
• Nati-o buna ca ti-am (ab)rupt-o!
• Lermontov, D(r)ama de pica.
• Si una folclorica: „Mai badita strop de roua,/ Tu mi-ai (co)rupt inima-n doua”.
• Ar fi si amintirile un mod de studiu la fara frecventa care se face, ca si cel universitar propriu-zis, cu responsabilitate (destul de) limitata.
• Pictorul Toulose Lautrec(-ut cu vederea).
• Bineinteles, cu totul altfel e sentimentul cand speli un geam, fata de cel cand speli podelele. A spala geamurile e ca si cum ai presta o munca regeasca pe care, totusi, nicicand nu a facut-o vreo magestatea sa regala...
• Tineretea noastra cea de toate zilele...trecute.
• Uluirea – sentimente ajunse in stare de uliu.
• Una din gravele carente ale postmodernismului: (si) lipsa dimensiunii utopice.
• (s)Trambita retoricii.
• Ministerul de Interne(t).
• Refrenul eventualului emigrant: Miami un singur dor.
• Geniul? Un exces de sine.                                
• Oricat de generos, norocul nu poate fi in de ajuns de nobil, precum  asiduitatea.
• Chiar cand este, nu spune: „Sunt fericit”, gandindu-se sa nu iasa care cumva ca se multumeste cu prea putin...
• Omul e un mare actor, insa predestinat unui rol... microepisodic.
• Generatii de lebede si degeneratii de braconieri.
• Uneori, in balade, ce poezie a infrangerilor!
• Drumul crucii nu e pentru navetisti.
• Ceva de domeniul fantasticului: se aduna trei-patru doamne si... tac unele la celelalte.
• Pe cand New York era mic, un pui de oras, se nume, probabil, New... Yorick...
• Trista certitudine a lui Sisif: nicicand nu se va abate din cale, cunoscand, in egala masura, (si) urcusul mai umilitor decat caderea...
• Ceea ce uneori e mai mult, alteori mai putin decat o idee – sentimentul.
• Numarul oamenilor demni si fericiti e cu mult mai mic decat al oamenilor doar fericiti.
• Imi place sa citesc Mircea Eliad(a) si Odiseea
• Cea mai fanatastica indeletnicire: sa omori... Timpul!
• Trandavul produce mai lesne impresia de om disciplinat, decat oricine altcineva  care munceste, „se zbate”, gresind, reluind, sfortandu-se, retragandu-se etc.
• Dat fiind ca interesul sau e fabulos de exagerat, bineinteles ca dansul nu poate incapea in cercul nostru de interese.
• Nuanta diferentiatoare a doua verbe: a dezghioca si... tot: a dezghioca... Cel dintai se refera la porumb, sa zicem, si graunte, secundul – la ghioc si la „extragerea” de taine si superstitii din cochilia acestuia. In primul caz opereaza un difrong ce „reduce” o silaba (dez-ghio-ca), in cel de-al doilea – pur si simplu e vorba de o silaba si de un accent lung, „in plus”: dez-ghi-o-ca...
• Nu este exclus ca propria-ti moarte sa se transforme intr-o Legenda Personala de care nu vei auzi anume tu.   
• Uneori, mitul: mitofaptele vreunui mito-can.
• Uneori, sinonimele apar dintr-o exagerata pundebonderie lexicala, spre a se evita, sa zicem, o cacofonie, precum in cazul notiunii profund. Ca doar nu-i sta bine unui savant delicat sa vorbeasca despre aspiratia la mai: adanCA CUnoastere...
• Albumul cu fotografii – un prolog al nefiintei, un pre-cimitir.
• De ce s-a spus „ace de ceasornic”, daca ele nu coasa, ci actioneaza dupa principiul foarfecelor?
• Cocoasa e semnul lipsei de buna crestere. Insa in sens biologic, nu spiritual.
• Pentru unii, injosirea la care sunt supusi ar putea insemna si strangerea/incordarea arcurilor demnitatii lor care, de la un moment incolo, se pot, brus! destinde...
• Sub aspectul cunoasterii, Sindibad-marinarul inca n-a strabatut nici barem oceanul unui simplu strop de roua...
• Un volum enciclopic.
• A mirarii ca si comunistii sunt contra globalizarii care ar parea sa fie compatibila cu ideologia lor: ca doar e si globalizarea o dictatura a... internationalismului.
• De – trista regula, mediocritatile orgolioase confunda libertatea de constiinta, de intelect, cu libertinajul limbajului ce degradeaza in trivialitate si injurie.
• Oare neantul merita sa-i adresam rugaciuni?
• Niciodata misterul nu are de spus ultimul cuvant. Pur si simplu, ori ca e surdo-mut ori nevorbitor din convingere.
• Dat fiind ca s-a cam uitat ce a insemnat totusi Secolul Luminilor, el poate fi confundat cu, pur si simplu, timpul cand a aparut electricitate...
• Daca Dumnezeu nu a plasmuit omul „pentru Sine”, ci din dorinta ca in Univers sa existe o fiinta in stare sa priceapa si sa aprecieze (prin uluire!) maretia creatiei Sale, ar reiesi ca si omul conteaza ca ceea ce „creeaza” el sa fie remarcat si apreciat de Dumnezeu. E o necesitate mutuala ce nu admite ingrozitoarea singuratate in stare, probabil, sa duca la disperare pana si Atoatecreatoarea constiinta divina.
• Cand nu ajunge la struguri, vulpea lauda kolhozul  (in dreapta Prutului – CAP-ul) de candva. 
• Cand exceptia obtine ritmicitate, inseamna ca abaterea de la regula devine ea insasi regula. (Insa, in plan social, „ritmica” abatere de la lege nu poate fi admisa ca lege.)
• De-ar sti de unde se iau minunatii fluturi, de ne-ar vedea cum starpim omizile, copiii ar protesta prin obisnuita-le izbucnire in plans.
• Dumnezeu, profesor de toate materiile, de data aceasta anunta o tema paradoxala: Despre ingereasca rabdare absenta precum insasi arhanghelii.
• Antagonismul inclus in „perfecta” natura a sferei exprimat prin cele doua emisfere care isi intorc spatele una celeilalte.
• Este admis a se spune doar scamatorul cu umbre sau si scamatorul cu lumini?
• Cei mai multi barbati nu se comporta ca Othello. Ca Hamlet – si mai putini. Poate doar insusi Hamlet. Astfel ca  psihodialectica lui Shakespeare prinde a da chix, cu toate ca ramane in continuare valabila.
• Golul pe care il umpli cu vin te goleste de tine insuti.
• Matematica ar fi, metaforic vorbind, o chestiune de inexactitati invinse; metafora – de exactitati invinse.
• Homer si Borges au demonstrat ca a fi orb nu inseamna a fi lipsit de un pertinent punct de vedere.
• Vine un timp cand un scriitor sau altul  nu mai comit doar greseli gramaticale, in privinta celorlalte insa aproape totul/toate raman(e) pe vec(h)i.
• Cel putin in acest secol nu mai cred sa vina zile propice pentru a rosti cu deplina indreptatire cuvantul fericire. Otova e deja si va fi cu totul altceva si nicidecum fericire. Altceva, otova... Si nu obligatoriu deprimant... Insa numai nu fericire.
• Cu o prastie in mana, cu o vrabie sau un geam in fata, cu primele calcule de balistica in minte – copilul care ai fost, care sunt si vor fi altii.
• Stradania inimii – un mod tainic de a-ti bea propriul sange.
• De regula, exclamatiile nu sunt decat cuvinte... fracturate. Inclusiv, exclamatiile de admiratie. Cugetand putin, constientizeaza acest lucru grotesc: il admiri pe cineva, dandu-i in fata cu vocabule schiloade, fracturate: Ah!... Vai!...
• Prostia i-i mereu reavana.
• E incheiat la toti nasturii, inclusiv la cel natural: buricul.
• Benny Hill cel ingenios pana la tampenie!
• X e un tip genial de... prost!
• Medicina incearca sa se dumereasca de ce rata sinuciderilor e mai mare printre medici decat printre pacienti.
• Prin insusirea de a reflecta, oglinzile sunt niste documente extrem de obiective, insa care isi schimba „continultul” la cea mai neinsemnata miscare a lor din loc.
• In timpurile terorismului (ca si ale comunismului) multilateral dezvoltat ni-i cam tupaku amaru pe suflet...
• Derrida – nume ca si cum surprins in clipa jumatatii de tumba pe care intentiona s-o faca in spatiul trapezei gimnastico-lingvistico-filosofice...
• E de presupus ca supraomul ar fi si un supraegoist care nu-si poate fi de folos nici barem siesi.
• Omul ca masura a tuturor desertaciunilor.
• Au mai trecut  alte sute de ani, insa nici Renasterea, nici Evul Mediu asa si nu s-au transformat  in alta antichitate. Oricum, nimeni inca n-a declarat-o „oficial” ca, oameni buni, a venit timpul sa mai investim (si sa extragem!) ceva referinte in/din Noua Antichitate.
• De la pRedica la pIedica nu e decat un singur pas (ba si mai putin: o singura litera).
• Se intalnesc deal cu deal, dar ideal cu ideal... e-he!

Italia pare a fi tara cu cele mai  multe verbe la metru cub de atmosfera si micron patrat de timpan uman.

Se credea inrolat la geniu. Nu in armata, ci in arta.
• Arhaismele: cuvinte buimacite care nu mai stiu pe ce lume traiesc.
• A fi tras pe firul Ariadnei. (Sau, mai simplu: Tip tras pe sfoara mitologiei).
• Dragostea adolescentina? Sentiment ajuns idee fixa!
• Niciodata memoria nu e suficient de vasta, pentru a se putea ridica in spatiul ei cetate trainica. Predestinat, memoria nu inseamna decat nastere de ruine.
• Uneori, ce mare diferenta intre omul eliberat si omul liber...
• Ion Barbu nu e prea agreat de anumiti critici si din considerentul ca in poemele-i ermetice nu se poate patrunde prin efractie.
• Pe plantatiile de sclavi (albi!) ale iadului se cultiva trestia de zahar, precum si trestia ganditoare a lui Pascal.
• Libidinosul urmareste pornografia microscopica a gazelor.
• Apocalipsa, (si) ca deplina – in fine – de-pepsizare, de-cocalizare a lumii!
• Stiut lucru: somnul ratiunii naste monstri. Iar somnul sentimentelor in cel mai bun caz naste copii din flori.
• Ai putea sa te dai mare, dar nu e sigur ca ti-ar reusi sa te dai si interesant.
• Literatura neaosa, localista? Niste imasuri lirice arse de soare, pe care mioarele isi lasa punctele de susepnsie ale – pardon – cacarezelor.
• Moartea nu poate fi nici motiv, nici moft, ci doar ceva care incepe cu stinsul sunet M.
• Ce toamna frumoasa pana la agonie! Sigur ca va spori clientela  psihiatrilor...
• Umbra balerinei a fost infiata de un inger cazut (pe scena).
• Ce mort sau a moarte e totusi argintul viu...
• Toporasii? Flori ale niciunui calau.
• Cade pisica de la etaj. Bineinteles, cade in picioare, insa – din pacate – pe un boschet de trandafiri...
• A scoate maruntaiele dintr-un elefant – ca si cum ai elibera un nour aburind.
• Nu de batranete, ci de uzura tehnica a picat cucul din ceas.
• Nu o singura data, precum frica, furia si gelozia,  si dragostea constituie propria sa cauza... nemotivata!
• In Sahara, degetele camilarilor beduini se scurg in nisipul care el insusi se scursese printre ele.
• Vrabioi sau om de esti, nu poti fi atat de snob pentru ca sa nu te impresioneze insignifiantul numar de verbe care, de fapt, se reduc la unul singur: Cip-cirip! Si cam gata...                                     
• Joc de umbre. Spectacol pe care umbrele si-l dau lorusi.
• Modulul ala american ce sfredelea fose in luna precum niste gauri intr-un fantastic nasture de chihlimbar...
• La o adica, si spitele sunt bete in roate...
• Spitalul de opereta al papagalilor... (Unde s-ar putea potrivi tampenia asta?)
• Due-luri si unue-luri: Dantes l-a impuscat pe Puskin, Maiakovski s-a impuskinat benevol. 
• Policarp, Polina – insi plurali, multi-importanti.
• Succesiunea istovita a uitarilor... Neantizarea noastra prin uitare de sine drept injust mod misterios de uzura a fiintei umane.
• Problema de notiune in nuante gratuite: daca, in uniformitatea albastrimii ei, limpezimea cerului poate sau ba fi considerata peisaj.
• Floarea din glastra (si din fereastra!) si-a carliontat frunzele in atare mod, de parca, punandu-si mainile in solduri, ne priveste cochet.
• Instinctivul, adica inconstientul curaj al iedutului naravind sa impunga...
• Poezia descriind istoria ideii de sentiment...
• Odata cu inaintarea in varsta, descreste teama de ridicol si creste teama de esec.
• Romantismul nu e o stare de grup, ci o inaripata aspiratie a singuratatii, a persoanei sau personalitatii aflate in solitudine, in intimitatea propriului sau vis care e si el un unicat, o discreta si delicata detestare a gregarismului.
• Orice inmormantare – ca o loiala alunecare de teren de 1x2 merti. Insa, concomitent cu ea, si o alunecare de suflet, de spirit imens spre Imensitate!
• Cimitirul de automobile, – dar de ce nu si cimitirul de calendare? O multime din resturile calendarelor anilor trecuti, istoriei...
• Doar gratie purului hazard, cred, oamenii nu au fost conceputi oarecum gresit, precum racii aflati mereu in recul. Aceasta insa nu schimba cu mult starea de fapt.
• Spune-mi cine iti sunt dusmanii, pentru a-ti spune cine nu esti.
• Deci, ce mai fac textualistii? Ia, mai stau si ei la o partida de text in grup...
• Taratoarea reptila a rusificarii.
• Papagal instruit intr-o familie de surdo-muti.
• Fericita disproportie dintre furia copilului, femeii si puterea care le este data.
• Deloc putine clipuri publicitare – niste parabole ale tampitilor.
• In comparatie cu zavorul raiului, mult mai uzat e cel de la poarta iadului...
• In Romania nu e nevoie doar de oficiul bratelor de munca, ci – mai important! – de oficiul creierilor si constiintelor de munca.
• Calcaiul lui Ahile?... Deloc exclus sa fi fost prea de tot ros cu piatra ponce...
• Nicidecum nu se poate face abstractie de efectul lipsei de efect...
• Situatii critice in care mai ca-ti vine sa aprinzi pana si snurul Bickford al literei Q...
• In apele Stixului nu are nici o importanta ca ai fost campion mondial la inot.
• Tonitza – Mozart al picturii.
• Ce expresie paradoxala, ca si cum nefericita, dar modern-poetica: o luciditate tulburatoare.
• Ziceti ca respectivii ar fi chiar scriitori importanti, mari? Pai, din cate se intelege lesne, dansii nu ca n-au ajuns la vreo capodopera, ci nici barem la vreo concluzie...
• Odata cu caderea comunismului, unii poeti au iesit din conditia de prada, pentru a ajunge in pozitia de parada.
• Poezia te face necesar lumii sau tu faci necesara poezia lumii?
• Geniul e un element antologic al starii de umanitate, al potentialitatii si creativitatii de om in aproape absoluta-i stare de manifestare a energiei sufletului si inteligentei sale.
• Nu incape indoiala ca din propunerile de a vizita un om viu (un filosof, sa zicem)  si o mumie, –  miile de turisti ar alege mumia.
• Un ins inacrit congenital, pentru care nu e valabila zicatoarea „cand ti-e lumea mai draga” – lui nicicand nu-i e.
• Asta isi da aere cu termenul expirat...
• Oare elefantiazisul da si in tantari?
• Internetist de o prostie enciclopedica.
• Criticul zis grecondeicu pix subtire.
• Nu tipa, nu ridica vocea... constiintei!
• E atat de bine crescut, incat prostia nu i se baga in seama.
• Poetii au decis sa nu-l alunge – totusi! – pe Platon din cetatea lor.
• O fi el ins puternic, insa fara sa cunoasca libertatea, ca Minotaurul din labirint.
• In adanc de prapastie mutenia e data la maximum.
• La margine de pustiu, la margine de savana – hiene ce jinduiesc maduva elefantilor, dar care nicicand nu ajung a despica oasele acestora.
• Rubrica de revista: „Carti primite (dar necitite) la redactie”.
• (Despre un imitator.) In marile literaturii, asta n-ar fi decat un sub-Marin Sorescu...
• Arta pentru arta? – O stare de spirit chiar a unei... stari de spirit.
• Tren tras pe linie raposata. (Pardon: moarta.)
• De fapt, ideologii bolsevismului l-au gandit pe impostorul, urzupatorul Mos Gerila ca pe un Mos Gherila.
• Uneori, sefii de stat spun cu voce grava prostii grave.
• De cand cu CD-urile, Femida nu mai asculta si cealalta parte.
• Nu-ti neglija inamicii si concurentii: intentiile lor tin de buna functionalitate a vointei si stradaniei tale.
• „Mai bine sa fii batrana de cand lumea, decat sa fii moarta”, zice Moartea...
• O clipa-doua in care litera pe care o incondeiezi e desen animat...
• Un drum deja nefrecventat, parasit, e un drum ce s-a pomenit... pe drumuri.
• De regula, in ce priveste invocarea minunii, neincrederea se potriveste de minune.
• An-tic: oricum, un retro-tic-an-ual, pe dos adica.
• Onestitatea cinica a calaului: a fi chit cu toata lumea. El nu inseala nici patronul, nici pe cel cu ghinion – pur si simplu si totdeauna, isi face treaba pana la capat.
• Poezia e o vegetatie cu radacinile in cer si frunzisul in tarana.
• Talentul si Fortuna – doi orbi, uneori norocosi, intalnindu-se pe dibuite.
• K.G.B.-ul si cenzura erau unitati de genisti pentru dezamorsarea ideilor (cu tot cu cap).
• Absolutul, definitivul e ceva ce mereu va mai lasa (ceva) de dorit.
• Pensionarea e prologul epilogului.
• Problemele omului se inmultesc in progresie geometrica,  rezolvarile  tin insa de indolenta si sincopata progresie aritmetica si... aritmica, pana la... aritmie.
• Ce obositoare, iar uneori infricosatoare – poezia superstitiilor!...
• Nu este exclus ca, in unele cazuri, firul Ariadnei sa duca spre streang sau chiar sa devina asa ceva (streang).
• De regula, cei care isi salveaza pielea nu-si salveaza si sufletul.
• Daca noi – cel putin, mai multi dintre noi – din privirile cainilor am intelege acelasi lucru, ca oameni – ne-am intelege mult mai bine.
• Infinitul ar fi ceva dincolo de inlauntru si  de inafara. Este pur si simplu, otova, o omniprezenta.
• Dumnezeu? – Inventatorul inventiei.
• Columb a fost un navigator foarte bun, insa un adevarat geniu al... intamplatorului.
• Trecut, prezent si viitor… Insa nu numai… Pentru ca mai exista si a patra dimensiune cardinala a timpului: niciodata.
• A obosi in numele sperantei nu e acelasi lucru cu a obosi in numele optimismului (sau anonimatul iluziei…).
• Debutantul si-a scris dintaiul cu-cu-ri-cu!-lum vitae.
• Nici prieten nu-ti mai e, nici dusman nu ti-a ajuns: e un fel de amic vitreg.
• Astazi, in bucataria lumii predomina principii hot-dog-matice.
• Pe cat de vorbareata e minciuna, jumatatea de adevar e si mai si decat ea.
• E un tip melancoolic.
• … in timpuri cand poeteritatea nu inseamna decat, colea, un derivat de la poet…
• Ceea ce nu s-a nascut avu, probabil, o privilegiata scutire de moarte prin interzicerea iesirii provizorii din Moarte.
• Intre cainele stiutului si lupul nestiutului – derutata zebra a indoielii.
• 31 decembrie 2000: "Cu alte cuvinte, dar cu aceleasi cifre operand, ajungem la concluzia ca veacul si-a dat duhul".
• De regula, soarele ne cam trece cu vederea…
• De la intuitie te poti astepta la orice neasteptat.
• Nimic nou in moda. Nici barem nuditatea absoluta.
• Dat fiind ca scriitorii in varsta sau foarte in varsta, ca sa nu zic senili, de multi ani nu mai frecventeaza circul, cateunuia din ei i se face favoarea de-a fi invitat la Stokholm, la decernarea Premiului Nobel.
• Cand inspiratia, dar si dorinta de a scrie se fac asteptate, ma gandesc la instinctul de artist al copiilor. Va asigur ca aceasta ajuta.
• Klona Mona.
• Ploaia: Top, top, spre potop…
• Probabil, bine crescut nu exista fara… bine nascut, aici avandu-se in vedere si un anumit dat ereditar contribuabil, implicit, intru devenire exemplara sau execrabila.
• E fals a se crede ca, ajuns pe ultima linie a tablei de sah, pionul devine… regina: in realitate, el e pur si simplu eliminat, iar regina revine, nu "devine".
• Daca cerul nu este – si este totusi! – decat o iluzie optica, poezia nu este decat o iluzie psiho-estetica. Si cerul si poezia exclud logica ce ne-ar obliga la concluzii si concludente.
• Un rau poate fi scos inafara legii, dar nu si inafara… Cosmosului. Pentru ca nu este exclus ca in structurile „functionalitatii” universale raul sa aiba o importanta egala cu cea a binelui.
• Paradoxul fu ca, ajungand la Roma – incotro – se stie – duc toate drumulrile, – avu neplacuta surpriza sa constate ca indarat mai ca nu mai (a)duce (deja) nici unul.
• Poetul italian Leo-parte.
• Pro Vinci Leonardo da.
• Glo(a)balizare.
• Vedete pe neve.
• Orizontul – o disparitie pe cale de disparitie.
• A dat bir(uinta) cu fugitii.
• Un dogmatic ma(r)ximalist.
• Compozitorul Chop(t)in.
• Medicul (martor) oculist
• Specialist in cele mai vaste do(g)menii de cunoastere.
• De regula, secretarele sefilor importanti sunt niste (con)topiste.
• Mda, pentru unii – camasa de forta... Iar pentru Don Juan sau Casanova – nadragi (pantaloni) de forta...
• Un poet realist e un infidel (fata de arta propriu-zisa).
• Uneori, ce inaltator sunta in tuburile de orga trambitele Judecatii de Apoi...
• Fabula rasa: o fabula straina, pe care si-o atribuie un plagiator.
• O pereche de rime: „De bunic ce cred nepotii? / – Vornicel la nunta mortii...”
• In deloc putine cazuri, ruinele sunt mult mai... grandioase, decat edificiul care a(u) fost candva; acesta, de ar fi ajuns integru pana in prezent, nici pe departe nu s-ar fi bucurat de atentia care li se acorda, iata, risipiturilor sale.
• Poetul I. B., celebru in anecdodica scriitoriceasca basarabeana, a fost din cei care au citit nici mai putin, nici mai mult decat a scris el insusi. Ar fi fost vorba de un perpetuum mobile al suficientei de sine a omului talentat, dar care fugea de carte ca diavolul de tamaie.
• Pornind de la cam confuzele experiente pe care le ai cu aproapele tau, te gandesti ca biblica zicere ar trebui sa sune astfel: „Sa iubesti pe indepartatul tau ca pe tine insuti”. Amin.
• Daca e insotita de oaresicata speranta ca Divinitatea ar putea sa te ajute, disperarea (adica, lipsa de speranta!) poate fi „reciclata” in motricitate creatoare.
• Iluzia nu ar fi decat o speranta cu o si mai mica sansa de izbanda. E o fascinanta diluare a unei oarecare sperante mult mai „pamantene, mai realiste”.
• Implicit, orice am spune se adreseaza vantului: respiratia ca iminent „afluent” al Fluviului General al Vazduhului: Vantul.
• Daca esti obsedat prea mult de sansele care ti-au scapat, tot privind indarat spre, deja, absenta, spre ireversibilitatea lor, ai putea avea ne-sansa de a nu vedea la timp sansele care vin spre tine din ziua de maine; fireste, si din propriul tau spirit.
• Un paradox, ca un vis ciudat: inflatia inflatiei inseamna de fapt lipsa inflatiei. Nu e ca in cazul cu cantarea cantarilor, sa zicem, cand se subintelege mai multul, adica mai marea importanta a cantarii propriu-zise, recunoscuta drept „mai marea”, daca nu peste, sigur ca printre toate cantarile. Pe cand inflatia inflatiei face ca insasi notiunea de inflatie sa nu mai aiba rost. (Asta, intr-un vis ciudat, spuneam, paradoxal, si nu in implacabila realitate.)
• Criza, personala sau mondiala? Pierderea oricaror iluzii, dar nu si – „in schimb” – consolidarea vreunor convingeri oarecare. Apatie, vacuum, deruta.
• Mistica? Totdeauna, ceva de calitate indoielnica, pentru a nu spune si mai mult, daca nu chiar totul: proasta, „calitatea”.
• Nu de prea multe ori, in cazuri individuale sau colective, mentaliatatea are totusi ceva in comun cu Mintea (da, cu majuscula).
• oM cu „M” mare.
• Constient asumata, singuratatea este si ea o forma de manifestare a democratiei, o dovada de functionalitate a acesteia, insa suspectata sau chiar injurata de gloata care, in vociferanta ei colectivitate, stirga: „De-mo-cra-tie! Li-ber-ta-te!”
• Probabil, celui sarac trebuie sa i se ierte acutul, irezistibilul sentiment de egoism. In cazul sau, altruismul nu are rost sau e doar inutil-paradoxal: pur si simplu, nu are ce oferi altora.
• Daca ar fi sa fie data o sambata a sambetelor, ea ar fi, bineinteles, o a doua duminica a saptamanii in care cade Pastele.
• Exceptie: a mirarii, insa de data aceasta regele nu era gol.
• Proust post-mortem? – In cautarea cautarilor pierdute...
• Cand stau si ma gandesc la cati oameni poarta numele Victor, imi vine sa zic: „Doamne, de ce ai dat acest nume atator invinsi?” (Sa i se fi spus, din capul botezului, Invinsul, Infrantul?)
• Cand aud pomenindu-se de CSI, prima analogie care imi vine in minte este cea a unui INS care se scarpina la ceafa a incurcatura.
• Pe aici, prin Basarabia, comunistii decad – dar nu cad!
• CSI – un avorton... colectiv.
• Daca esti Kant si tot umbli cu critica ratiunii pure, asta nu inseamna ca, uneori, nu umbli si la genul frumos, numai ca tie femeia trebuie sa-ti cada tronc la... creier.
• Din cate s-au tot spus si au fost date drept filosofie sau doar nevinovate filosofeme; la cate sau tot facut aluzii foarte discrete sau de-a dreptul tabuistice; din cate au fost trecute sub tacere, mutual, in intentia intrelocutorilor de a nu se... stingheri unii pe altii (vaguitatea stinghereste, jeneaza, nu?) – din toate astea nu vi se pare a reiesi ca cel mai „dens” spatiu in metafizica ar fi totusi... vidul?
• Avui o misiunea grea: sa-l conving ca pop-cultura nu inseamna cultura popilor.
• Fara erori, viata ar fi o greseala.
• Pentru ca sa-ti poti  mentine starea de vis sa sa o pui in serviciul creatiei (poeziei), uneori trebuie sa fii destul de lucid.
• Vesniciei nu i se potrivesc acele de ceasornic. (Mai ales, de destept(ator).)
• E mai usor, fara bataie de cap si lipsa de griji (in... minus), sa negi negatia ca valoare, decat sa te stradui a pricepe ca si ea ar putea fi o afirmatie. Altfel, din contra, dar afirmatie.
• Un titlu din acest volum (si din antichitate): Nasul Cleopatr(i)ei.
• Daca se intampla sa nu-ti dai seama de popria-ti eroare, de data aceasta nu inseamna o noua eroare, ci – o prostie sadea.
• Cele mai de nedepasit sunt incapatanarile inimii, pentru ca, de fapt, incapatanarea inseamna absenta cugetului limpede, iar inima nici nu cugeta in vreun fel, ci simte... incapatanat.
• De unde stiti ca Totul este  Altfel?
• Ion Cara-metru antic.
• Diavolul: „Eu unul nu sunt adeptul extremelor, insa dumneata esti extrem de cumsecade. Cat mai ai de gand sa fii?”
• Pentru unii viata poate fi scurta din motivul ca e si extrem de ingusta, incat ei, „voluminosii”, nu pot inainta (nu incap!) prin stramtoare.
• Totdeauna a fost si este atat de usor (si la moda, parca) sa fii pesimist in Romania, incat nu mai e interesant sa fii pesimist...
• Uneori, unii dintre zei obtin imor(T)alitatea exact ca imoralitatea.
• Dupa moartea ta (mea), sigur ca Universul va trebui sa faca, pe ici-colo, ceva reparatii, anumite imbunatatiri...
• Trebuie sa (ne) recunoastem ca inca nu am reusit sa depasim viteza luminii. Dar nici pe cea a... intunericului.
• Perfecta simetrie: dincolo de bine si de rau este exact ca – dincoace de rau si de bine!
• Uneori, timpul mi se pare o parodie a spatiului, iar spatiul – o oda timpului.
• Desertaciunea... desteptaciunilor, desteptaciunea... desertaciunilor... – cam aceasta e „filosofia” existentei biblico-umane.