Leo-oho-ho!!

de Mihail VAKULOVSKI

Cind eram mic tata ma antrena pentru poezie (iar pe frate-meu, Alexandru, l-a antrenat pentru proza, se vede?). Mai intii ne jucam de-a poezia, el spunea un rind si eu trebuia sa continui. Nu iesea o poezie "clasica", vai, dar se amuza si ma incuraja, iesea o "poezie moderna", imi povestea el mai tirziu. Chiar si-a insemnat citeva, prima mea poezie pastrindu-se si acum, una foarte faina, de altfel. Apoi, dupa ce a vazut ce-mi place, tata m-a incercat cu poezie clasica, apoi contemporana. Zicea ca nu-mi placea ce-mi impunea, asa ca a incercat cu contemporanii, cu prietenii lui, zicea. Cica mi-au placut Vasile Romanciuc si Leo Butnaru. Pe ambii ii respect si acum, dupa... multi ani.

Leo Butnaru este un exemplu de profesionism pentru orice scriitor, pe care l-am citit din copilarie si pe care-l citesc si acum si - ce e si mai interesant - citesc mereu lucruri noi, scrise sau facute sau traduse de el. Un scriitor complet din toate punctele de vedere. Acest numar Tiuk il are ca invitat special pe Leo Butnaru. Lectura placuta, prieteni!