29. Groovy

Yo, mi-ai zis despre visul tau cu cartea. Cel mai ciudat e ca profesorul nostru a si scris poezie. Cartea ta, cartea din vis poate chiar exista. Cum era? Pacat ca nu tii minte detalii. Am visat si eu de multe ori carti. Straniu ca aceste carti sunt mai faine decat in realitate. Realitatea cenzureaza tot. Chiar si cei mai curajosi nu spun tot. Este ceva de care le e frica. Cuvantul scris fascineaza, dar si sperie.

Cum crezi, cartile astea exista? Nu te uita la mine ca la un nebun, eu sincer nu stiu, cred ca ar putea exista. Cartile existente dar nescrise. Asa cum citim la computer, cum ascultam textele din muzica, cum o buna parte din viata e literatura, de ce nu ar fi si aceste carti reale? Cartile care vin in vis. Poate pot fi citite doar in vis.

Literele lor te farmeca, te fura. Sunt cu mult mai vii, mai colorate decat chiar cele de la computer. Iti dau senzatia ca sunt scrise chiar atunci cand le citesti. Mirosul lor e mai puternic decat al manuscriselor sau al cartilor noi. Yo, eu cred ca exista si e minunat ca e asa.

Fiindca exista lucruri pe care le banuim dar pe care nu le putem explica, sunt o multime de astfel de lucruri. Altfel ar fi mai neinteresant, ar fi ca o poveste proasta care nu poate gasi alt sfarsit, decat cel fericit.

Odata fumasem cu un bun prieten de-al meu, ne simteam prea bine pentru a sta in vreun bar si acasa, asa ca am mers la o plimbare. Afara era foarte fain, nu ne mai puteam opri. Cu incetul, cu rasete si alergari, am ajuns la capatul orasului. Se facuse deja seara. Periferia orasului nu ne prea fascina, dar ne-am dat acolo seama ca suntem epuizati. Asa ca ne-am cautat un loc pentru odihna. Am mers la peretele unui bloc, ne-am rezemat  cu spinarile de el si am stat asa cred ca vreo ora.

Inchisesem ochii si la inceput am vazut o combinatie de culori care se schima continuu, apoi niste sunete de-abia perceptibile. Apoi sunetele au devenit din ce in ce mai puternice, iar culorile mai clare. Vedeam un indian puternic, care parea de-o vesnicie. Canta la o toba inalta, de piele. Mainile lui erau parca vrajite, ziceai ca face un ritual magic, nu canta pur si simplu. Fata ii era colorata cu vopsele, ceea ce vazusem in visul meu. Avea parul lung, cu cateva pene in el.

Totul parea concentrat in cantecul lui, nimic nu era mai important. Tot ce stiam eu, tot ce se intampla in jur parea fara nici o importanta. Doar sunetele tobei si miscarile mainilor. Totul se reducea la asta. Si era suficient, mai suficient decat orice altceva.

Apoi brusc s-a oprit. Si eu m-am trezit. Eram inca vrajit de ceea ce vazusem si auzisem. Capul era concentrat acolo nu in realitatea in care m-am trezit.

Stii ce am visat eu? m-a intrebat prietenul. Si mi-a descris ceea ce vazusem si eu. Indianul vopsit cu ochii inchisi. Mainile lui si muzica. Culoarea muzicii. Mi s-a parut o halucinatie aceasta dezvaluire a prietenului. Nu mai intelegeam nimic. Cealalta realitate in care ma duceam eu era vazuta si de el.

De asta te intreb, Yo, oare cartile, ceea la ce zicem noi ca e halucinatie si vis, nu exista, nu sunt reale?

Am iesit ambii la balcon si am privit orasul. Magazinele de vizavi, benzinaria, troleele ce se miscau sub noi ca niste gandaci. Apoi a trecut un camion ce mergea foarte lent iar in el vreo cinspe baieti care cantau la tobe. Camionul nu se mai vedea dar noi mai auzeam zgomotul tobelor si a aparatului de sudura din camion. Totul parea atat de frumos si linistitor.

30. Curul si cerul

Baston si cu Tolstoi in tren. Au tot vorbit despre statutul scriitorului in societate, cat de bine era in timpul comunistilor cand scriitorilor li se dadea masina, vila, onorarii grase. Asa da, sa tot scrii, nu ca acuma, scrii si te fut astia ca nu scrii ca Breban sau Druta.

As tot scrie acuma cit de pizdos e Brejnev, oricine, numai sa plateasca ceva. Cica sa scrii pentru numele tau, pentru tine si posteritate. Ma doare-n cur posteritatea asta postmodernismul si postindustrialismul. Vreau acum ceva. Orice.

‘Na seara! Biletele la control, va rog.

Baston si Tolstoi ies din compartiment. Dom’ controlor, suntem si noi studenti, nu prea avem bani, hai ca o sa va multumim la sfarsit. Controlorul a marait ceva, le-a aratat compartimentul. Sa va gasesc aici, ca altfel va belesc, no. Mersi, mersi, dom’ controlor. Aici vom fi.
       
Baston, nu-i asa ca e mai misto sa te masturbezi decat sa te futi? Femeile astea fac nazuri, zici ca au o comoara acolo intre craci, nu o pizda. Mai bine iti faci o laba cu viteza care iti place, fara sa transpiri ca porcu’. Pe bune ca e mai fain. In liniste cu tine insuti, fara complicatii. Asa stai la televizor, bei bere si faci laba. Sau e misto cand iti face laba o femeie.

Esti prost, ba, nimeni nu-ti face o laba mai bine ca tine insuti. Nu dau doi bani pe o laba de femeie, nu au simt astea, ba. Poate te zgaraie, te strange prea tare sau cu o mana flescaita, de zici ca tine pufuleti, nu o pula. Nu se gandesc la tine, se gandesc doar la ele, la placerea lor de a tine o pula in mana.

Ba, Baston, tu esti prost, te-ai tampit de atatea lovituri cu capul de mese. Nu stii ce vorbesti, sau nu ti-a facut nimeni o laba buna. Sotia mea stii ce laba imi face? Chiar mai fain decat mi-as face singur. Si nu ma mai deranjeaza, cand vrea – o fut, cand vreau eu – imi face o laba. Armonie perfecta. Asta familie. Daca am mai avea si unde sta ar fi chiar perfect.

Te dilesti, Tolstoi, aberezi, niciodata o femeie nu poate inlocui un prieten. Iar laba oricum singur mi-o fac cel mai bine. Cu pula nu trebuie sa fii politicos, sa-i cumperi inghetata, flori. Trebuie sa ai grija ca de tine insuti. Fara complicatii psihice. 

Se facuse tarziu. Dupa ce vecina lor de compartiment manca vreo ora: salam, ceapa, usturoi, slana s.a., se intinse pe bancheta din fata lui Tolstoi si a lui Baston. Era o batrana foarte grasa. Se intoarse cu fundul la colegii de calatorie. Fiindca se descaltase in compartiment se lasa un iz din vremurile demult apuse. Ducea cu ea parca toate mirosurile din pubelele pe langa care trecuse. Rochia cu pete de mustar, de scrum, de ceva care era imposibil de ghicit ce a fost, ii dezgoli o parte a picioarelor, a curului, era greu de definit ce era din cauza slaninii ce deforma formele unui ex-corp transformat in monstru, intr-un monstru gras, abject.

Baston si Tolstoi si-au terminat discutia si priveau fundul vecinei lor. Mirosul, ceea ce parea imposibil de a privi le-au facut ochii sa luceasca, imposibil de intors in alta parte. Am avut o erectie grandioasa, va povesti mai tarziu Baston, am vrut s-o fut pe baba aia cum nu am mai vrut pe nimeni inainte, scarbosenia ei ma excita, vroiam sa-i pipai randurile de slanina, sa descopar printre ele pizda si s-o fut. Probabil ca ar fi fost greu asa ceva, ar fi fost ca o noua descoperire a Americii, simpla dar de neimaginat.

Tolstoi recunostea acelasi lucru. Daca nu as fi fost paralizat de priveliste as fi sarit ca un caine pe ea, pula nu imi mai incapea in pantaloni, toata scarbosenia aia ma chinuia, nu doream altceva decat s-o fut, dar ma simteam mic, foarte mic, imposibil pentru mine de a o avea toata, de a o fute asa incat sa i se clatine toate straturile de slanina, sa curga de pe ea siroaiele de transpiratie puturoasa si de bale care acum i se scurgeau pe bancheta.

Inainte de a ajunge, controlorul a mai trecut prin compartiment. Baston i-a bagat in mana un teanc de bancnote de o mie si a iesit cu Tolstoi. Erau ambii galbeni la fata, cu ochii obositi rosii si cu hainele imbibate de acel miros puternic, intepator. Baba dormea cracita pe bancheta, asa ca controlorul a ramas cu gura cascata cu privirea incleiata de membrele dezgolite, scarboase, transpirate ale batranei. Apoi trenul frana brusc si controlorul se trezi cazut cu pula sculata peste cracii babei care se trezise si isi stergea cu o mana balele ce ii ajunsese amestecate cu muci pana pe gat.

(va urma)