Lilia RUFANDA Intre Est si Vest

....n-as fi facut-o, dar...
poarta era deschisa si o batea vintul, si...

eliberatorii intra mereu prin porti batute de vinturi
si pe la noi adesea se-ntilnesc tunami

unul m-a dus pin’ la voczal in

Moscova iubita,
Mindra capitala

nu mai incapeam atit de multi... si-atunci am luat-o din nou  la vale, mai inspre asfintit de rasarit,
intii mai lent, apoi
rapid, rapid, in zbor aproape cosmic,

caci,

de mic, ma visasem cosmonaut, voiam sa cuceresc  lumea,
sa ies dincolo de hotarele ei si... nu ca lumea noastra ar fi fost mica, e-he-he... ba bine ca nu!
aveam noi de toa-a-a-te :
si munti si mari,
pustiuri si Siberii

nu pot cirti, mi s-a realizat visul cu zborul...

nimerisem sub rotile unui autobus si... ma luara medicii...
“Ce esti nebun, Iancule, te-ai scrintit? Doar n-o sa internam toti rusii ! Scoate-l in ma-sa pe usa din spate si da-i un picior in fund!... N-o sa-i fie nici pe dracu ! nu mor astia cu una cu doua ca-s obisnuti cu toate, ce mai tura-vura ! »

atunci a avut loc primul meu zbor cosmic –

12 decembrie 1998 –

basarabeanul Ceban
sau Cioban?
sau Ciobanu?
de unde sa stiu eu?!?
a realizat primul zbor cosmic cu obstacole din istoria omenirii, avind ca pista balconul etajului trei si aterizind exact in lada de gunoi din spatele Spitalului de Urgenta din Bucuresti

si...   cum Belka si Strelka erau in concediu de maternitate, a fost intilnit de legendara Laika,
cateaua de prasila
de nevasta-mea
lucra atunci
la fabrica de paste fainoase
nu se mai dadeau salarii
 – numai macaroane –
la bucatarie,
in dormitor,
pe urechi
macaroane aveam

« ma duc la Liuba, la Istambul, sa aduc ceva marfa, trec si prin Italia,
mai vind niste macaroane –
cu contract –
bineinteles –
in scris »,
a zis
si s-a facut
distribuitoare
de...

orale

imi erau atunci
propunerile de integrare

hai, misca, misca mai repede. De ce te-ai oprit ?. Nu m-am oprit, nu m-am pornit, inca. De ce nu te-ai pornit? Dar parca trebuie sa ma pornesc? Nu stiu. Cum nu stii ? Da. Da . Trebuie. Mergi cit de repede poti. Asa e ritmul. Nu ma pot tine in el . In acest ritm. In acest ritm nebun, nu ma pot tine !Ma sufoc1 Nu ma mai tin rinichii !, plaminii, plaminii, inima nu ma mai tine !Pe toti ii tin si doar pe tine nu ?Uite ca nu. Pe mine – nu. Eu sunt altfel, cred ca, altfel facut, apartenent al altui secol si al altei lumi...

de ce te-ai oprit ? ma dor picioarele. Ma doare totul, in mine, in afara mea e durere, dar cel mai mult picioarele ma dor si pe jos e singe, singe si... vai !din picioarele mele ! Imi singereaza picioarele ! Nu, nu ambele – unul. Dreptul. Si e descult, si abia merg. Abia-l tirasc. Calc doar pe stingul: repede si des, inspre stinga o iau. Pentru ca... mi-am uitat galosul, galosul drept mi l-am uitat acasa. Altminteri... nici nu stiu de ma primeau la dreapta in galosi, de-asta merg inspre stinga.

Trebuie sa mergi drept iinainte. Stiu, dar nu pot. De ce ?Sunt multe obstacole. Nu le pot sari. Le sari doar pe cele mai inalte, pe restul –  le calci in picioare. Nu pot. De ce, ma rog ?caci, nu-s obisnuit. Obisnuieste-te acum. Am fost invatat altcumva. Azi si invatatorii le calca pe toate. Vad, dar eu terbuie sa-i calc uneori si pe ei. Cu-atit mai bine. Calca-i si-nainte-nainte. Da cum ramine cu celelalte ? Care ? Sentimente... N-am cind sa te ascult despre de-alde astea, sint ingropate. Au si murit ? Chiar daca nu. Si daca-s vii ? Indiferent ce-ar fi, calca-le, calca-le in picioare, schilodeste-le, ideile, sentimentele, principiile tale vechi, paraseste-le, arunca-le, dezlipeste-le, impunge-le, distruge-le.. Si ce fac cu morala ? Morala... Ce sa faci cu ea ?...A !, uite, invatatorul de morala, el e in frunte, demagogul absolut. I-atit de iute de picior ? Ba bine ca nu ! A pornit demult,  pe cind nici unul dintre noi nu avea de gind sa porneasca, pe cind strabuneii strabuneilor nostri il ascultau cu gurile cascate, el avea deja jumatate de drum facut. Si ce fac eu acum ?Sa merg ? Nu pot de ce ? Piciorul, piciorul meu a ramas acolo, sunt cu un picior acolo inca. Unde ? Unde-i alt secol, alte timpuri, alta viata ! Si lumina ! Cita lumina-i la suprafata ! Interiorul ? nU ma mai intereseaza ! A ! e-ntuneric in stafund, atunci. Nu ma interesaeza interiorul, strafundul – nici atit !Eu vad lumina de afara, vad soare, geamuri sparte de o minge si-n casa cinta Radio Moskva. Acolo, as ramine toata viata, daca as putea. Acolo e departe, a murit, mergi inainte astazi, cit poti, altminteri – te omoara. Sa ma omoare, nu pot calca pe cadavre. Si cadavrele astea, ce stupide ! nu se ridica, nu se revolta ! ei cu cine, cu cine sa faci azi o revolutie ? s-au resemnat cu toul, au intrata in pardoseala drumului de tot, de-ti pare ca-i pictat uite, ici-colco si apoi tot mai des cu chipuri de onesti, cuminti, cinstiti, curajosi, patrioti... Sunt doar umbrele lor, ei sunt in frunte. Cum? n-a mai ramas nici unul ? Cred ca nu. Mergi, tu – mergi.  Sa vad, poate... mai e cineva. Ramii atunci. Eu plec. Nu am timp.
Stai, stai putin !
Du-te, mai bine.
Bine ca te-ai dus.
Eu ramin pe loc
Sa vad ce-o sa am a face,
dar... nu lovi !
Asteapta, ma !
De ce tragi ?
Si tu, unde ma-mpingi ?
cui stau in drum ?
Nu ma calca !
Eu ma intorc sau stau pe loc, nui-i treaba ta !
As-teap—ta-ma !
Fa,
i-am strigat,
n-ai sa ma lasi aici,
doar,
femeia
nu-si lasa
barbatul
pina la moarte
duce secera
el – ciocanul
si
se-ncepe
kino of « Mosfilim »
viata-i frumoasa,
e vesel,
e soare
in cel mai pasnic stat de pe glob
oamenii traiesc si se ajuta
ca fratii
traiam in camine, in odai a cite 13 metri patrati cite doi-trei-patru-cinci
cu sotii-copii-soacre
eram tara in care sistemul era perfect organizat

“un sistem bine organizat nu poate avea elemente in plus, decit daca unele dintre aceste elemente nu sint defect, pentru ca in aceste conditii, el risca sa se prabuseasca”

s-a prabusit, probabil,
din cauza soacra-mi
facuse scoala la romani
element capitalist
nationalist
rasist
uitasem ca sunt
cind
mi-a propus un negru, la Roma, un colt de piine, stia rusa – limba interantionala, care aici ne uneste pe toti
fratii
romanii
se leapada acum de mine ca-n veacul de apoi

« Da’ nu-i de-al nostru, dom’le, o fi basarabean, nu vezi ca-i rus.. »

ma bucur pentru tine,
domnule,
stii,
esti un cetatean atit de elevat,
egal in toate,
cu drepturi depline,
eu – doar un plod pe care maica-ta,
A MEA si-A TA, m-a aruncat drept la gunoi,
nu-i putea spune soacrei Europa c-a cochetat si ea un pic, de, ca femeia, cu unu-n cizme cazacesti, garmosca-n briu, chipiul pe-o ureche si ta-a-are, ta-a-are iubaret !
 
cu mine,
stiu,
iti e tare rusine.
nu-ti plac.
sunt rupt,
murdar,
plin de pisat, brutal. Dar crezi ca-i tot ? bine ca nu-u !!! Sa fugi, caci e mai rau : sunt si betiv, si rau, am si paduchi si SIDA si – cel mai grav : am facut greseala de-a ma naste acolo unde nimeni nu si-ar dori sa i se fi intimplat acest lucru...