* * *
Sa-ti bati in tinte usa casei tale
si sa te-nsiri ca o flamura neagra pe ea.
Sa intelegi inca o data ca esti singur
si rece ca plumbul si strivit ca aleea
din parcul ingalbenit de-un verde-sur.
Sa bati fiecare bataie in usa casei tale
te vei imbata din stridentele tale zabale
in semn de sarut-harakiri cu sine
si vei inota stupefiat prin inima ta,
ce ti se repede la creieri ca un ciine
miscindu-si picioarele anapoda.
Sa plingi bestial zimbindu-ti in cale.
Sa-ti crosetezi din talpi doua sandale.
Sa lasi telefonul sa-ti roada urechile
pina la cerebel si apoi sa-l vomiti
prin orificiul nazal pentru mamele
care fumeaza ascunse sub pereti.
Sa prinzi receptorul in sandale.
Sa-ti pregatesti un ceaun de sarmale
din bioxid de tine ca sa nu fii singur
sa uiti de femeie si copil care au uitat
ca ziua aceasta e potrivita mahmur
risului tau de sperante carnivore uscat.
Sa fugi in ieri mototolit haotic in zale.
sotia ta nu se vrea fumatoare
ca sa-i supravietuiasca dragostea nebuna
pe care ti-o poarta in degete. Tu esti solicitat
doar pentru un tur-retur prin noroi de spuma
si un pachet de pampers tu esti cautat
(inima ta e un pachet de pampers
singele tau e un borcan cu bors
trimite-i femeii o umbra de-a ta
si ea nu o va observa
si o va fuma
cu tinerele mame)
maninca din singe si bea din toale.
Inima ta e cam demodata de sters podeaua
sau de maturat iarna ispititoare
inima ta e persoana non-grata
pentru a pasi prin spitale
unde copilul tau e foarte flamind si-l doare
iubirea pentru tine a mamei sale.
Sa te prefaci intr-un chilot pentru pici
sau intr-o gramada pura de cacat.
Atunci chiar daca vei fi beat
isi va desprinde sufletul la ghici.
Vei cistiga o sansa de-a fi luat in seama
daca ai fi lichid intr-un borcan cu zeama,
te-ar astepta cu stima si rafale.
sa-ti bati in tinte usa casei tale
si sa te insiri ca o iluzie alba pe ea
sa intelegi inca o data ca esti singur
si sa devastezi bataile usii fara a cauta
omul care doar in lipsa ta fumeaza verde-sur
si e grabit cind te vede rostogolindu-te agale
Beau apa calda din baltoace si ma predau
trec legioane de ostasi pe pieptul meu
cind o simt cum se cutremura ca vulcanul
in eruptie devin mistuit si calcat in picioare
de buzele ei rusinoase ca un pahar cu vin
de pe fundul garafei ca doua sipuri singuratice
se rotesc sinii ei prin multimea
de trecatori ce-mi exploadeaza mintea
ca un bob de orez
maninc ciocolate cu pietre si merg la razboi
imi fumez degetele n-am bricheta sa aprind
bixurile umede ca Polul Nord ce ejaculeaza
lacrimi din obrajii ei il caut pe Prometeu
ca sa ma bat cu el si sa-l bat ca sa
intorc istoria cu fundul la luna si
fata in perna deportata
in armatele de eliberare nationala
visez s-o impusc eroic pina la ultima picatura
ca un las
beau apa calda din baltoace si ma predau
venele noastre - niste coarde dezacordate
se intind dezechilibrat peste ocean
dintr-o tara in alta fara buletin de identitate
se plimba venele noastre ca niste patani
in stare de morbiditate sau doua tigari
din cinepa ard venele mele in ale ei
si e dimineata
adorm in palatul intestinelor ei e fierbinte
in seara aceasta imi string instrumentele
de pe copaci si atent ca prima data-mi
umplu buzunarele uite-o tigara din an
ma iubeste cafeniu-umed filtrul balansindu-se
teasta ostasului decapitat si numar alb
urmele care-i dispar filantropic intre sini
ca pe niste atomi mi s-a defectat microscopul
beau apa calda din baltoace si ma predau
Nu te-am gasit
Nu te-am gasit.
Era numai fetita infasurata-n mine
si perna javrei ametita ma trimitea succint acasa
vroiam sa sadesc un pom alaturi de tine
ca sa beau de sarbatoarea noastra
ruina privirii lui si sa gust din masa
cu care ai sa ma astepti
creieri inabusiti
inimi prajite
coapse coapse
sa-ti culeg din ochi speranta ofilita
indragostit de anul trecut
blestemat si mumificat
Nu te-am gasit.
Era numai fetita infasurata-n mine
si din reciprocitate
mi s-a facut rusine
Poti afla numai moartea
naiva si isterica
cere dreptate de la pana din perna
istovita de iarna din doua milenii
in care s-a format
bratul ce ascunde eroarea
de soarele
verii
potaia jaratec de culoare
si mita cea blonda-mi rapesc
zilele nu afla in mine nimic
decit o schimbare de roluri
pare-se!
mi-a fugit inima din piept
si face sport
cu migratoarele
in stoluri
o pipai sa vad de mai este vreo umbra in spate
si plagiez din sandu-cosmescu avramescu o parte
din nebunia omului care viseaza ca mi-e frate
in fiece zi si inamic in fiece noapte
fac primii mei pasi si ma-mpiedic
de moarte
gata
foaia papirus de prostie
se casca-si lungeste dintii
in berarie de pe o masa
cade ametita o mapa
handicapatii nu au dreptul la viata
il chem hotarit pe Vlad |epes
sa vina ca sa ma prinda
in teapa
talpa mea linsa de piatra ma roaga s-o tai
s-a obosit sa-mi slujeasca rusine din mai
multe privinte mi-a-ntrat intre degete un scai
amagit de fatarnic rapciugos ca o herghelie de cai
sare pe sufletul meu pute a pai
cad in eclipsa
stai
capul stadion de goluri
in echilibru tremurind
fara picioare in pat
se roteste fierbinte
gaseste sub perna un sarut
imputit de decenii
cintaresc mierea din luna aceasta
si-mi iese cu-n kilogram
mai mult
inceputul nostru s-a ouat demult
fara revendicari vreau sa comit un furt
de la menagerie pina acasa ma transform in lup
ca sa-mi numar zilele din catastiful “trecut”
si sa-mi inclei de stomac o gaina de frupt...
oglinda-mi pulbere utilajele
din care-s zidit
fara fierbinte pentru societate
e un smintit
pulpele ei au inceput a juca hora una cu alta
nu pot atipi despartite - e inchisa poarta
creierii ei infloriti isi cauta soarta
prin tumultul de morti imbracati estetic
poti afla numai moartea
gata
Soarele
uneori ma trezesc si soarele ma intreaba cine esti tu
blegule de stai si dormi cite patru saptamini ba uneori
chiar si cite patru ani eu tac si-ti admir ramasitele neintelegind
ce se petrece cu mine si rid fericit de mine si de vecinii mei
care m-au rugat sa le imprumut citeva fasole dar n-am
avut si ei au sarit desperati de la al patrulea etaj
raminind vii nu inteleg ce-i cu soarele acesta zalud
cine sint niciodata nu am spus nimanui astfel de alienari
dar el vrea nu stiu ce vrea dar tipa si e prea obraznic spun
sa ma lase in pace sticlei din dormitor dar el e un surd si
ma intreaba astfel ma munceste zilnic noaptea visez soare ziua
soare in pat vad soare la casa presei soare la uniune soare la
clozet soare si ma ascund sub masa sint un bioxid trecut prin
eprubeta murdara de singele tatalui meu iata cine sint eu si
atunci mi-am inchis fereastra si nu v-am mai vazut niciodata
nici noaptea nici ziua nici la uniune nici la clozet nici macar la casa presei
Ea cu soarele sare peste gard
am vazut-o intr-o duminica chioara printre
oameni la bazar astepta ceva si a cazut peste
mine dar nu m-a observat caci ii batea soarele
in ochi de peste gardul ce se inalta in capul
meu ca piscul comunismului era cu ma-sa si cu
una dintre cele doua surori barbatul ei era
probabil acasa cu baiatul nascut
la 16 ani au trecut doi ani au trecut doi
ani au trecut doi ani dar soarele n-a disparut
si ne departeaza tot mai mult de trei ani n-am
vazut-o dar dupa ce am trecut peste Bic si
m-am instalat intr-o redactie unde zi si noapte
e soare nu stiu ce ghinion m-a minat azi
la bazar atunci i-am spus fratelui meu sa imbrace
un sacou negru in timp ce ea se dezbraca dupa o
perdea si i-am vazut doar un sfert de sin dar era prea
putin si am urlat ca sacoul negru e rufos si
ar fi mai potrivit sa imbrace unul albastru mai putin
frumos dar ea n-a mai aparut am vrut sa demisionez
dar mamiferele de la serviciul meu m-au retinut si am zis
sa vedem sacoul verde dar ea nu iesea si soarele
tacea si ea a iesit de dupa perdea imbracata si
s-a impleticit in privirea mea ruinata de rosu si am
inceput a tremura ca un smintit ea s-a intors
cu o rochie alba in mina foarte murdara i se vedeau
si chilotii probabil erau visinii ca buzele dulci de rece ale
mortului baut era frumoasa si am vrut s-o pup
insa soarele imi taia in farime ochii si ea a
ris si s-a iubit cu soarele in fata mea uitind
culoarea ultimului sacou suspendat de gitul fratelui meu
cind dezbracati si slinosi ea cu soarele au dat drumul
peste gardul bazarului mi-am cumparat de bucurie un
creion iar ajungind acasa am desenat preafericitul soare
fara sa stiu daca in urma acelui minunat act
a ramas cineva ingreunat de nervi moluste motani
sau vitei grasi, copii sau soare
Noapte buna
iau capul tau in palma
ca pe o tita de fata mare
ingindurata si saltareata
si-l arunc peste orizont
de unde un miraculos soare
se drogheaza in ulita
ca intr-un ulcior nespalat
pup capul tau rece -
un motor in fierbere
si adorm ca un ciine
plesuv
ma recunosc
in ochii tai multicolori
intr-o oglinda
ma indragostesc de
privirea mea incrucisata
de betie
dormi ca un pui
fara pene
gaoace
parul pe care ti-l vad verde
la lumina ploii
pe spate se intoarce
ca niste inorogi ce
cred ca intineresc
ne culcam pe perete
ca pe o plapuma
inzapezita
si-ti mai repet
c-am repetat
ca voi repeta
ca n-am sa te iubesc
vai intra in geamul care
te stringe in brate
si mergi
caci zapada
ne cade pe mate
Rusia
in palmele tale
asa incovoiata
ca un sarpe
girbov
care ploua
cind vine toamna
ceasca cu ceai
se revarsa
in degetele tremurinde
ale bunicai spinzurate
intr-un copac
cu nepoate
violate de armata
rosie
intre
degetele tale
tremurinde
niste bureti
mincati de lepra
dupa ploaie
Imi pare ca-s paduraru
ca aschia unui pix
ma deplasez
sugubru
printre pervaze
ma salut
ca un patriot uitat de
propria mahala
cu viermii
rataciti pe la alte niveluri
si tind sa ajung
ca fringhia in beci
la nivelul 12+1
imi numar firele negre
din cap
si constat ca nu mai
am mult -
o schioapa
sau jumatate de pas
sau de secol
vad prispa cea rece
ce zbiara
in canto
ferice de cel
care cade
si nu se mai vede
si miinile-mi tremura
coastele
genele
inima-mi sare
vad mii de catei
rataciti
prin umbre de par
in loc sa vad soare
AJUNG!
mina-i dreapta
mi-a prins inelarul
bolnavi cu picioarele-n git
si miinile-n cap
sub bratare
imi saluta finalul
imi pare ca-s paduraru
si-mi numar firele din cap
nu mai am mult.
Cei doi copii ai nostri carora tu le-ai interzis sa se nasca
Crezi ca vreau sa te cumpar cu 2 lei
sa-ti insamintez un buchet de lalele
sa-ti las drept cadou un copil
pe care voi insista sa-l cheme «copilul nostru»
si sa plec.
Picioarele tale care te lauzi ca-s nu-s chiar drepte
sa fie ca doua rigle care-mi masoara spinarea,
burta ta care creste fara sa stie de ce
sa scada in fata mea in semn de groaza pentru urmasi
ca limba vrabiei ce a ramas in paza Omului Gras.
Iar dimineata care ne va alinia obositi
in coloana despartirii nu va costa nici un leu
sau lalea pentru ca atunci vor plinge disperati
cei doi copii ai nostri carora tu
le-ai interzis sa se nasca.
Un bot de vata care poate a cazut din pantofii cei noi
Ca un papagal-femela in colivia sa
rasturnata de zeci de ori
de sarutul masculului
intra ea in sufletul meu
ca un pumn de vata dulce,
dupa care se ucid copiii
cei neastimparati
de la gradinita din blocul patru,
si se intinde ca o hiena
dupa prada pe pieptul meu ce
nu mai poate sa rabde atita
tacere si fierbe ca drojdiile
obosite in capul lui Bahus
care avea darul dormitului pe sub garduri.
Atunci desenez urmele ei
cu-n fel de teama pasareasca de viitor
si nu ma mai uit in urma
ca sa nu-mi vad trecutul
de care ma tem mult
si tremurind in semn de nebunie
caut pe toate strazile
un bot de vata care poate
a cazut din pantofii cei noi.
Ca un bobocel alintat
o simt cum intra in mine
sint narcomanul
cu seringa in vena
si-mi spune c-o doare nu stiu ce
si e bine ca am venit la ea
caci altfel n-avea cum sa
lupte cu boala.
Vad usi si ferestre palide
pereti morti
doi ochi aprinsi - dimineata
in care nu voi mai
avea dreptul sa-mi aprind tigara -
atunci ma stradui sa numar culorile
ce-i sar multumite din ochi
aud la spate pasi plictisiti
tipete gemete ma tem de viitor
si constat ca sint cel mai bun
doctor de pasari
Cum se tinea pe picioare Cioclea acum cinci ani
Daca ne vom culca pe acest pat spatios
ca niste lei pe un pod de ceara
vom pluti ca pe gheata si nu vom mai gasi
nici inceputul nici sfirsitul
din care am iesit noi cu copiii
care ne privesc buimatici
misca-ti capatiiul spre cadere
si tine-te
cum se tinea pe picioare Cioclea acum cinci ani
stringe lemne si ziare ca sa facem un foc
din scaunele pe care ne-am odihnit ieri
misca-ti capul ca sa
simti venirea iernii si sa cazi
cotilindu-te ca un bulgare de omat
din acest pat ce-ti pare a fi o minune cereasca
care te cheama
plutind pe gheata fara sa gaseasca
nici inceputul nici sfirsitul. |
