DANIIL HARMS

CIRCUL SARDAM

autoportret

Spectacol in doua acte

Prima parte

Vertunov ofteaza, sta pe proscenium, isi sustine capul cu miinile, iarasi ofteaza. In scena intra directorul. Cinta muzica. Directorul face o plecaciune. Muzica se opreste.

Directorul (catre public):

               Buna ziua.

Vertunov (trist):

               Adio.

Directorul (catre public):

               Cine a spus „Adio”? N-a zis nimeni? Ei, bine...

Vertunov (oftind):

               Nu, nu e bine.

Directorul:

               Cine a spus „nu e bine”? Nimeni n-a zis? A-asa!

Vertunov:

               Nu, nu-i asa.

Directorul:

               Dar ce mai e si asta?

Vertunov:

               Oh-oh-oh.

Directorul:

               Cine ofteaza? Unde-i? Poate e sub masa? Nu. Poate e dupa scaun? Tot nu este. Hei, ascultati-ma! Unde sinteti?

Vertunov:

               Sint aici.

Directorul:

               Ce faceti aici?

Vertunov:

               Nu fac nimic, pur si simplu stau.

Directorul:

               Si de ce ne deranjati?

Vertunov:

               Nu deranjez pe nimeni.

Directorul:

               Cum nu deranjati daca nu ma lasati sa vorbesc?

Vertunov:

               Iar dumneata vorbesti si vorbesti.

Directorul:

               Ascultati-ma! Oare nu stiti ca acesta este circul de papusi si ca trebuie sa ne incepem spectacolul? Iar dumneata stai aici.

Vertunov (sarind):

               Acesta e circul de papusi! Pai eu va caut de doua luni deja! Ma gindeam ca nu va voi mai gasi niciodata. Ce bucurie! Permiteti-mi sa va sarut.

(Il saruta pe director).

Directorul (eliberindu-se):

               Permiteti-mi, permiteti-mi. Cine sinteti si ce va trebuie?

Vertunov:

               Ma numesc Vertunov si doresc sa joc pe scena dumneavoastra.

Directorul:

               Si ce-o sa faceti pe scena?

Vertunov:

               Ce-mi veti ordona aia voi si face.

Directorul:

               Hm... Stiti sa umblati pe fringhie?

Vertunov:

               Nu, pe fringhie nu stiu sa umblu.

Directorul:

               Hm. Dar puteti sa mergeti in miini, pe podea?

Vertunov:

               Nu, nici asta nu stiu sa fac.

Directorul:

               Hm... Dar ce stiti sa faceti?

Vertunov:

               Eu, stiti, pot sa zbor.

Directorul:

               Sa zburati? Cum asta sa zburati?

Vertunov:

               Ei, cum se zboara. Stiti, pur si simplu, obisnuit: ma ridic de la podea si zbor.

Directorul:

               Nu ma mai bateti la cap. Oamenii nu stiu sa zboare.

Vertunov:

               Ba stiu.

Directorul:

               Ba nu stiu.

Vertunov:

               Dar eu va spun ca stiu!

Directorul:

               Ia sa vedem, zburati.

Vertunov:

               Am sa zbor!

Directorul:

               Ei, zburati, zburati.

Vertunov:

               Am sa zbor!

Directorul:

               Si de ce nu va luati zborul?

Vertunov:

               Eu stiu sa latru ca si ciinele. Poate ca aveti nevoie de o astfel de reprezentare?

Directorul:

               Haide, latrati.

Vertunov:

               Am-am-am-am! (deloc asemanator cu latratul canin).

Directorul:

               Nu, nu avem nevoie de o asemenea reprezentare.

Vertunov:

               Poate ca va trebuie.

Directorul:

               Vi se spune clar ca nu ne trebuie.

Vertunov:

               Dar poate, totusi...

Directorul:

               Ascultati-ma, incepem imediat reprezentarea. Va rog sa parasiti sala.

Vertunov:

               Eu stiu sa stau intr-un picior.

               (Sta intr-un picior).

Directorul:

               Plecati, plecati.

Vertunov (pleaca, dar vorbeste dupa culise):

Eu stiu sa fac ca porcul: Hriu-hriu-hriu.

               (Nu seamana deloc cu un guitat).

Directorul:

               Vi s-a spus sa plecati.

(Vertunov dispare).

Vai de mine, ce siciitor!

(Tuseste, vorbeste catre public).

Chm, chm. Incepem reprezentarea noastra de circ.

Vertunov (din culise):

               Eu stiu sa zbier.

(Directorul se iteste, Vertunov dispare).

Directorul (catre public):

               Reprezentare de circ. Partea intii va fi pe pamint, partea a doua sub apa jucam, iar partea a treia - acasa plecam.

I GONG

Directorul:

               Primul exercitiu din programul nostru ii apartine vestitului calaret Robert Robertovici Lipehin.

Nimeni nu poate sa se muste de cot.

Nimeni nu poate intra intr-o cutie de chibrituri.

Si nimeni nu stie sa mearga pe cal mai bine decit Robert Robertovici Lipehin.

Sa cinte muzica!

Cinta muzica. Intra in scena Robert Robertovici Lipehin. Isi ia viteza, face voltije. Apoi Lipehin sare de pe cal si fuge dupa culise. Pe scena intra un clovn care a incalecat un bat si cu un cap de cal si un buchet de flori in miini.

Clovnul:

               Bravo, bravo! Foarte bine! Iiiii! Acesta sint eu, iar acesta este buchetul de flori. In rusa raz, dva, tri, iar in germana, ein, tvei, drei. Iiiiiii! Tablita inmultirii cere o gimnastica a mintii, iar eu am asa o fire, ca nu-mi trebuie tablita inmultirii! Iiiiiii!

(Fuge dupa culise).

Pe scena iese, atent, Vertunov si, rotindu-si privirea, se indreapta spre mijlocul scenei.

Directorul (intra in fata pentru a anunta urmatoarea scena):

               De ce sinteti iarasi aici?

Vertunov:

               Vreau doar sa va arat cum zboara musca.

Directorul:

               Ce? Cum zboara musca?

Vertunov (inviorindu-se):

               Priviti! Impresia reala a zborului mustei.

(Fuge maruntel pe scena, da iute din miini, spunind: tiuk, tiuk, tiuk, tiuk!).

Directorul (autoritar):

               Plecati imediat de aici!

Vertunov sta, tragindu-si capul intre umeri, se uita la director.

Directorul (lovind din picior):

               Uu!

Vertunov se grabeste sa fuga.

Al II-lea GONG

Directorul:

               Urmatorul act din programul nostru va fi prezentat de balerina pe fringhie Arabella Mulen-Pulen. Sa cinte muzica!

Cinta muzica. Apare in fuga Arabella. O reprezentare pe fringhie. Iese clovnul cu buchetul.

Clovnul:

               Bravo, bravo! Foarte bine! Iiiiiii! In rusa raz, dva, tri, iar in germana ein, tvein, drei! Iiiiiii!

Arabella face o inchinaciune in fata spectatorilor. Clovnul se inchina in fata Arabellei, ii transmite un sarut aerian. Arabella fuge in culise. Clovnul cade. Iese directorul. Clovnul se ridica si se da intr-o parte.

Al III-lea GONG

Directorul:

               Urmatoarea reprezentare a programului nostru ii va apartine acrobatului Volodea Kablukov.

Clovnul:

               Urmatoarea reprezentare a programului nostru ii va apartine acrobatului Serioja Petrakov.

Directorul (tare si apasat):

               Nu Serioja Petrakov, ci Volodea Kablukov!

Clovnul:

               Nu Volodea Kablukov, ci Serioja Petrakov!

Directorul:

               Urmatoarea reprezentare a programului nostru ii va apartine acrobatului

Directorul, Clovnul (impreuna):

Volodea Kablukov!

Serioja Petrakov!

Directorul, Clovnul (impreuna):

Volodea Kablukov!

Serioja Petrakov!

Directorul, Clovnul (impreuna):

Volodea Kablukov!

Serioja Petrakov!

Cinta muzica. Pe scena intra acrobatul si-si incepe numarul. Directorul sta in stinga rampei, clovnul trece incet in dreapta.

Clovnul:

               Bravo, bravo! Foarte bine, Serioja Petrakov!

Directorul:

               Acesta nu e Serioja Petrakov, ci Volodea Kablukov!

Clovnul:

               Extraordinar, Serioja Petrakov!

Directorul:

               Dar ce-i asta?

(Catre public):

Acesta-i Volodea Kablukov!

Pe cuvintul meu de onoare, acesta-i Volodea Kablukov!

Vertunov (din culise):

               Permiteti-mi sa joc. Eu umblu in patru labe si e o impresie adevarata, de parca ar merge un tap.

Directorul (disperat):

               Vai, nu, nu! Nu trebuie! Plecati!

Vertunov (din culise):

               Permiteti-mi sa joc.

Directorul:

               Mai tirziu, mai tirziu. Nu acum. Plecati!

Vertunov:

               Dar mai incolo voi putea juca?

Directorul:

               Mai tirziu, mai tirziu. Plecati!

Acrobatul isi continua numarul. Cinta muzica. Un moment periculos. Muzica se opreste. Batai in tobe. De dupa culise se holbeaza Vertunov. Acrobatul isi incheie numarul, leganindu-se in trapeza.

Vertunov:

               Sa joc?

Directorul flutura din mina spre Vertunov. Vertunov insa se tiriie spre scena in patru labe. Directorul se arunca spre Vertunov.

Vertunov:

               Sint un ta-a-aap! Sint un ta-a-aap! Me-e! Me-e!

Directorul (mornaind):

               Cara-te de aici! (Il impinge pe Vertunov). Cara-te de aici! O! Scandal! Ce scandal! Afara! Dar ce se intimpla? Ooo!

Al IV-lea GONG

Directorul (cu voce mihnita):

               Urmatorul numar al programului nostru va fi prezentat de acrobatii Kriuskin si Kliuskin. Muzica!

Cinta muzica. Acrobatii intra in scena, isi fac numarul. Incheindu-si treaba, Kriuskin si Kliuskin fac o inchinaciune si pleaca. Intra directorul. Muzica se opreste.

Directorul:

               Ei, acest numar a decurs bine. Si nici Vertunov n-a fost.

Al V-lea GONG

               Pe scena intra Vertunov.

Directorul (fara a-l observa pe Vertunov):

               Urmatorul numar al programului nostru va fi prezentat de Matilda Deridas. Minunatiile... (stranuta).

Vertunov:

               Fiti sanatos.

Directorul (fara a-l observa pe Vertunov):

               Va multumesc. Minunatiile dresajului.

Fiare dresate.

(Stranuta).

Vertunov:

               Fiti sanatos.

Directorul:

               Va multumesc.

Vertunov:

               Permiteti-mi sa-mi fac numarul.

Directorul (intorcindu-se ingrozit spre Vertunov):

               Iar dumneata esti?

Vertunov:

               Eu stiu sa fac salturi.

Directorul:

               Ce mai inseamna si asta? Doar v-am spus ca n-avem nevoie de dumneata. Plecati. Plecati. Si sa nu indrazniti sa va mai intoarceti.

Porneste muzica. Apare in fuga Matilda. Vertunov si directorul pleaca. Incepe dresajul. Fotbal.

Matilda se inchina si pleaca. Intra directorul. Directorul se uita spre culise, priveste in parti si in sus.

Directorul:

               Ei, deocamdata nu se vede nicaieri groaznicul acesta de Vertunov, sa incepem mai repede urmaroarea reprezentare.

Al VI-lea GONG

Directorul:

               Jonglerul filipinez! Si numele lui este filipinez! Il cheama Am ham hlam Kaba laba Saba laba Samba gib cip lib Ciki kiki Kiuki liuki Ciuh suh Sdugr pugr Of of Prr. Hei, sa cinte muzica!

Cinta muzica. Directorul sta in asteptare. In locul jonglerului pe scena intra Vertunov.

Directorul (ingrozit):

               Din nou Vertunov!

Muzica se opreste.

Vertunov:

               Permiteti-mi sa-mi fac numarul.

Directorul:

               Nu va pot permite, fiindca acum trebuie sa-si faca numarul Am ham hlam Kaba laba Saba laba Samba gib cip lib Ciki kiki Kiuki liuki Ciuh suh Sdugr pugr Of of Prr.

Vertunov:

               Dumneavoastra acum ma veti lasa pe scena pe mine, iar dupa aceea poate sa-si faca numarul si Am ham hlam Kaba laba Saba laba Samba gib cip lib Ciki kiki Kiuki liuki Ciuh suh Sdugr pugr Of of Prr.

Directorul:

               Nu, vi s-a spus. Acum isi va face numarul Am ham hlam Kaba laba Saba laba Samba gib cip lib Ciki kiki Kiuki liuki Ciuh suh Sdugr pugr Of of Prr. Hei, muzica!

Directorul il alunga pe Vertunov. Pleaca amindoi. Pe scena iese jonglerul. Isi face numarul. Cind isi incheie reprezentarea, jonglerul arunca in aer un balon mare. In aer balonul se sparge si din el coboara cu parasuta clovnul cu un buchet de flori in miini.

Clovnul:

               Bravo, bravo! Foarte bine! Iiiiiii!

Intra directorul.

Clovnul ii intinde buchetul de flori jonglerului. Ala vrea sa ia buchetul, dar clovnul ii intoarce spatele si-i da buchetul directorului.

Directorul:

               Ce-i asta?

Clovnul:

               Asta este un buchet de flori.

Directorul:

               Pentru cine-i?

Clovnul:

               Pentru dumneavoastra.

Directorul:       

               Din partea cui?

Clovnul:

               Din partea mea, iar asta (il loveste cu buchetul pe director) e din partea publicului. Iiiiiii!

Directorul:

               Ah, escrocule! Hotule! Obraznicule! Te omor! Iti voi rupe miinile si picioarele!

Cinta muzica. Directorul sare pe clovn. Clovnul urca in sus cu parasuta. Muzica se opreste.

Directorul (raminind singur):

               Ce impertinent.

Al VII-lea GONG

Directorul:

               Urmatorul numar al programului nostru va fi reprezentat de Paramon Ogurtov, un om extraordinar de puternic. El poate sa ridice cu o singura mina saptezeci si cinci de kilograme de cartofi. Odata el sta in gradina pe-un scaun si minca inghetata cu vanilie. Era o zi calduroasa. Cintau pasarile si zumzaiau albinele. Deodata o furnica l-a piscat pe Paramon Ogurtov de picior. Paramon Ogurtov a sarit, s-a suparat si a lovit din toata puterea cu pumnul in scaun. Si scaunul a disparut. Si doar dupa vreun an de zile, cind in acest loc s-a sapat o fintina, au gasit acest scaun disparut sub pamint, la patru metri si jumatate adincime. Iata cu ce putere a lovit in scaun Paramon Ogurtov! Iata-l pe Paramon Ogurtov in carne si oase.

Iese fortosul si merge in jurul scenei dupa muzica. Fortosul se apropie de director. De dupa fortos iese Vertunov.

Directorul:

               O-oh! (Cade. Muzica se opreste).

Vertunov:

               Permiteti-mi sa-mi fac numarul. Stiu sa-mi maresc cu incetul statura.

Directorul (ridicindu-se brusc):

               Sa va faceti numarul? O! Poftim! Luati loc aici! Faceti-va numarul! Mariti-va statura! Ha-ha-ha! (Ride demonic).

Vertunov se duce in locul aratat de catre director si se intoarce cu fata la public. Directorul ii spune ceva fortosului. Asta vine spre Vertunov din spate si-l loveste in cap. Vertunov cade. Cinta muzica.

Directorul:

               Ura! Ura! A intrat in pamint! Ura! Nu mai e Vertunov! Ura!

Directorul topaie dupa muzica. Fortosul isi face numarul.

Directorul:

               Iar acum va fi un antract de vreo zece minute pentru pregatirea acvariului.

Cade cortina.

Sfirsitul primei parti. Antract.

Patrea a II-a

Cinta muzica. Intra directorul. Face o plecaciune. Muzica se opreste.

Directorul:

               Iata. Incepe partea a doua. Vertunov nu mai e, asa ca n-o sa ne mai deranjeze nimeni.

(Cinta muzica).

Opriti-va. Asteptati un pic. Nu mai cintati. Doar n-am terminat inca.

(Muzica se opreste).

Pai iata, vedeti pe scena un acvariu de sticla, si artistii...

(Cinta muzica).

Dar asteptati un pic! Opriti-va.

(Muzica se stinge).

Eu spun... Asa. Artistii se vor imbraca cu costume de scafandru, vor cobori in acvariul de sticla si vor... (Cinta muzica).

Ce dracu-i asta! Terminati cintarea.

(Muzica se opreste). Nu te lasa sa vorbesti.

(Catre public). Artistii cu costume de scafandru vor cobori in acvariul de sticla, unde isi vor reprezenta numerele lor. Veti vedea in acvariul de sticla un rechin dresat. Acesta este un numar foarte periculos. Acvariul ar putea sa se sparga si atunci apa ar ineca tot circul. Dar nu mai e Vertunov, asa ca nu ne va deranja nimeni si totul se va termina cu bine. Astfel, a...

Dupa cuvintele „numerele lor” de sub podea incet incepe sa iasa Vertunov. Obrazul ii este legat cu o basma alba. La inceput directorul nu-l observa. Dar observindu-l se opreste in mijlocul cuvintului si sta in tacere, intinzindu-si gitul inainte.

Vertunov (iesind de sub pamint, cu voce ragusita):

               Permiteti-mi sa-mi fac numarul.

Directorul tace inmarmurit.

Vertunov (ragusit):

               M-au lovit cu ceva in cap. Am cazut in subsol. Acolo am racit. Dar mai pot sa cint, totusi. Permiteti-mi sa-mi fac numarul.

Directorul:

               Mi-e rau. (Cade pe podea fara simtire si sparge acvariul cu capul. Clinchetul acvariului spart. Apa curge pe scena. Cinta muzica).

Vertunov:

               Vai! Vai! Apa! Incendiu! Ajutor! Hotii! (Fuge).

Apa curge pe scena. Acvariul se goleste si scena se umple. Secventa "Inundarea circului". Partitura orala. Sunetul apei. Cinta muzica. Dupa scena se aud voci. Liniste. Scena e inecata. Cresc plante acvatice. Inoata pesti mici si mari. In sfirsit, iese din adincuri directorul.

Directorul (gifiind):

               Brr. Brr. Ptiu. Ptiu. Ptiu. Ptiu. Asta da intimplare. Ptiu. Acest Vertunov m-a enervat atit de tare ca de ciuda mi-am pierdut cunostinta si cazind am spart acvariul cu capul. Ptiu. Ptiu. Sa ma asez, sa ma odihnesc putin.

Pluteste o balerina.

Balerina:

               Ah, ah! Ce s-a intimplat? Se pare ca sint sub apa.

Directorul:

               S-a spart acvariul si apa a umplut tot teatrul.        

Balerina:

               Ce nenorocire! (Pluteste mai departe). Ah. Ah. Ah.

Directorul:

               N-am reusit sa imbracam costumele de scafandru.

Pluteste fortosul Paramon Ogurtov.

Fortosul:

               Ptiu. Ptiu. Ce s-a intimplat?

Directorul:

               Nu va faceti griji. Pur si simplu ne-am inecat.

Fortosul:

               Ia te uita. (Pluteste mai departe).

Directorul:

               Poate ca deja am murit?

Pluteste jonglerul.

Jonglerul (ingrijorindu-se, fara a intelege ceva):

Be be be be be

Siau siau

Criu criu criu

Tiau tiau tiau

Prim prim prim

Dir dir dir

Bul bul bul

Directorul:

               Absolut adevarat, asta e apa. Apa.

Jonglerul (fara a intelege ceva):

Tiam tiam tiam

Hom hom hom

Ciuc ciuc ciuc

Bul bul bul

(Pluteste).

Directorul:

               Daca am murit, inseamna ca nu pot sa ma misc. Ia sa-mi misc mina. Se misca. Ia sa-mi misc piciorul (isi misca piciorul). Se misca. Ia sa dau din cap (da din cap). Tot se misca. Inseamna ca sint viu. Ura!

Vocea lui Lepehin:

               Tprr. Tprrrr... Ddiii... Hei...

Lepehin inoata, calarind calul.

Lepehin:

               Tprrr... Ti se spune tprrr. Ce s-a intimplat? Tprrr.

Directorul:

               S-a spart acvariul. Apa a inecat teatrul. Sintem toti sub apa.

Lepehin:

               Tprrrrr... Ce?... Tprr... (calul il duce pe Lepehin dupa culise).

Vocea lui Lepehin:

               Ce-i asta? Tprrr... Ddiii... Ce-i asta? Tprrr...

Directorul:

               Inseamna ca-s viu. Si el este viu. Toti sintem vii.

Vanea Kliuskin pluteste cu picioarele-n sus.

Vanea Kliuskin:

               Povestiti-mi si mie ce se intimpla?

Directorul:

               Asta inseamna ca sintem cu totii vii, desi ne aflam sub apa.

Vanea Kliuskin:

               Categoric nu inteleg nimic. (Pluteste mai departe).

Directorul:

               Iar eu incep sa inteleg... Ura! E clar. Ne aflam sub apa si asta nu ne deranjeaza, fiindca sintem actori-papusi.

Balerina:

               Chiar si eu sa fiu papusa de lemn?

Directorul:

               Bineinteles.

Balerina:

               Imposibil, doar dansez atit de bine.

Directorul:

               Ce mare treaba!? Eu, de exemplu, sint de lemn si cu toate acestea sint foarte destept.

Pe scena iese Matilda Derdidas, tragind dupa ea o cusca cu un rechin.

Directorul:

               Ce-i asta?

Matilda Derdidas:

               Aceasta este rechina meu dresat Pinhen. Voi aratat numarul meu.

Directorul:

               Dar nu va iesi din cusca?

Matilda:

               A, nu, ca sa deschizi cusca trebuie apasat acest clanta. Rechina meu asta nu poate. Ea este foarte ascultator. Ale op! (Rechinul inoata).

Directorul:

               Si de ce se uita asa la mine?

Matilda:

               Pentru ca vrea sa manince.

Directorul:

               Si ce maninca?

Matilda:

               O, absolut tot, orice. Ieri a mincat o bicicleta, doi pian, ein perna, tvei risnite de cafea si patru carti foarte gros.

Directorul:

               M-da. Iar oameni maninca?

Matilda:

               Ah, ia. O, da. Ea a mincat cunoscutul meu Carl Ivanici Susterling.

Directorul:

               Hm... Iar astazi inca n-a mincat nimic?

Matilda:

               Nu, astazi ea este flaminda.

Directorul:

               Si cu ce-l veti hrani astazi?

Matilda:

               Ah, am ein Kamel, o camila.

Directorul:

               Pai hraniti-l mai repede.

Matilda:

               Ale op! Acum voi aduce camila. Iar dumneavoastra aveti grij, nu asezati acest pix.

Directorul:

               Nu, mai bine voi merge cu dumneavoastra, Matilda Carlovna! Matilda Carlovna, asteptati-ma.

Matilda si directorul se indeparteaza, inotind. Pe scena iese Vertunov.

Vertunov:

               Ptiu, inot in apa exact ca un peste. Oare sint peste? Nu sint nici somn, nici stiuca, nici caras, nici biban. Oho-ho-ho. (Se asaza pe clanta custii, cusca se deschide. Din cusca iese in liniste rechinul). Si cum sa iesi acum din apa? Am primit si o lovitura cu haltera-n cap si am cazut in subsol. Poate ca in acel loc a ramas o gaura in podea. Sa scormonesc in ea cu piciorul, poate ca prin ea va curge apa la subsol. Dar ma duc sa caut aceasta gaura. Sub apa nici nu e atit de usor sa gasesti ceva. (Pleaca).

Intra directorul si Matilda Derdidas, tragind camila dupa ei.

Matilda:

               Iata, acum ii vom da lui Pinhenul meu ein portie de camila. Asta-i foarte putin, dar... ah... ah...

Directorul:

               Ce se intimpla?

Matilda:

               Pinhenul meu a fugit.

Directorul:

               Ajutor! Se salveaza cine poate! Ajutor!

Apare Vanea Kliuskin.

Vanea:

               Ce s-a intimplat?

Matilda:

               Pinhenul meu! Pinhenul meu!

(Fuge impreuna cu camila).

Vanea:

               Ce inseamna asta?

Directorul:

               Intelegeti, a iesit din cusca asta.

Vanea:

               Inseamna ca-i nebuna?

Directorul:

               E flaminda.

Vanea:

               Pai, dati-i un sandvis cu carne.

Directorul:

               Ce sa inteleaga dintr-un sandvis, ieri a mincat doua piane, o bicicleta si inca nu stiu ce.

Vanea:

               Chiar asa?

Directorul:

               Pentru astazi are o camila, dar doar o camila nu-i ajunge.

Vanea:

               Maninca si camile?

Directorul:

               Maninca tot. Si oameni maninca.

Vanea:

               Vai, vai, vai, chiar si oameni maninca!

Directorul:

               Stati aici, iar eu ma duc sa vad ce se intimpla acolo. Matilda Carlovna! Matilda Carlovna!

Pleaca.

Vanea:

               Asta da gluma! Cine ar putea sa se gindeasca la asa ceva? Atit de frumoasa si atit de mincacioasa.

Pluteste clovnul.

Clovnul:

               Iiiii! Iata-ma si pe mine.

Vanea:

               Ai auzit?

Clovnul:

               Am auzit.

Vanea:

               Ce-ai auzit?

Clovnul:

               Nimic n-am auzit. Iiiii!

Vanea:

               Ptiu. Eu vorbesc serios. Stii ca dresoarea noastra Matilda Derdidas a mincat un pian?

Clovnul:

               Un pian?

Vanea:

               Ba chiar doua piane si-o bicicleta.

Clovnul:

               A mincat?

Vanea:

               Da, a mincat.

Clovnul:

               Iiiii!

Vanea:

               Degeaba rizi. Ea s-a dus sa manince o camila, am vazut cu ochii mei. Apoi va minca oameni.

Clovnul:

               Ea ma va minca si pe mine?

Vanea:

               Si pe tine si pe mine.

Clovnul:

               Vai-vai-vai-vai. Mai-mai-mai-mai.

Directorul (alergind de-a lungul scenei):

               A mincat deja camila.

Vanea:

               Vai-vai-vai-vai.

Clovnul:

               Vai-vai-vai-vai.

Intra Matilda.

Matilda:

               Pinhen. Pinhen.

Vanea si clovnul (cazind in genunchi):

               A-a-a-a-a-a-a! Be-be-be-be, iertati-ne!

Clovnul:

               Eu nu sint gustos, el e mai gustos.

Vanea:

               Nu, nu-i adevarat. Eu sint sarat. El e mai bun.

Clovnul:

               Nu-l credeti. Nu e deloc sarat. E foarte gustos.

Matilda:

               Vai, n-o pot chashi nichaieri, eu nu intelegi. Undhe e Pinhenul meu, Pinhen, Pinhen. (Fuge).

Directorul (alergind de-a lungul scenei):

               Ajutor! Se salveaza cine poate! Ajutor!

Fortosul (inotind):

               Cine? Ce? De ce? De unde? Cum? Unde? Pentru ce? Pe cine? Ce spui? (inoata).

Balerina (inotind):

               Ah-ah-ah-ah. Ih-ih-ih-ih.

Jonglerul (fugind):

Tiau tiau tiau

siau siau siau

chiau chiau chiau

miau miau miau.

Lepehin (pe cal):

               Tprr... Ddii... Tprrr... Asi... Tpr... Unde ma duci? Tprrr. Ddiii... Tprr...

Kriuskin:

               Lamuriti-ne ce s-a mai intimplat? Eu categoric nu inteleg nimic.

Plutesc amindoi, unul cu picioarele-n sus.

Rechinul inoata tacut.

Matilda (inotind dupa rechin):

               O, Pinhenul meu, Pinhenul meu.

Pauza grea.

Vanea:

               Ai vazut?

Clovnul:

               Am vazut.

Vanea:

               Si ce crezi?

Clovnul:

               Cred ca vrea sa manince acest peste.

Vanea:

               Stii ceva?

Clovnul:

               Ce?

Vanea:

               Haide sa fugim.

Clovnul:

               Haide sa fugim.

Vanea:

               Ei, fugi tu inainte, iar eu voi fugi dupa tine.

Clovnul:

               Bine, bine, eu voi fugi dupa tine, iar tu fugi inaintea mea.

Vanea:

               Nu, mai bine eu voi fugi dupa tine, iar tu fugi inaintea mea.

Clovnul:

               Stii ceva?

Vanea:

               Ce?

Clovnul:

               Eu voi numara pina la trei si cind voi ajunge la trei vom fugi amindoi odata.

Vanea:

               Bine, numara.

Clovnul:

               In rusa: raz, dva, tri.

Vanea fuge.

Clovnul:

               In germana: ein, tvei, drei.

Clovnul fuge. Intra Vertunov.

Vertunov:

               Unde este? Unde-i?

(Merge pe scena, cauta, se apleaca, atingind podeaua cu degetele).

Parca era pe-aici... Iata... se pare ca asta este... Asa si este!

(Elibereaza gaura. Se aude zgomotul apei).

A inceput sa curga apa. Ura!

Cinta muzica. Vine rechinul.

Vai! Ce-i asta?

Rechinul se arunca asupra lui Vertunov.
Vai-vai-vai!

Apusul. Efecte de lumina. Muzica.

Vocea Matildai:

               O, Pinhen. Pinhenul meu.

Scena „Scurgerea apei”. Partitura orala. Zgomotul apei. Cinta muzica.

Lumina orbitoare. Circul este eliberat de apa. Pe scena sta intins rechinul mort. Cinta muzica. Intra directorul. Face o plecaciune. Muzica se opreste.

Directorul:

               Pantomima subacvatica promisa de mine se amina. S-a spart acvariul. Teatrul a fost inundat, din cusca a iesit rechinul si era sa murim cu totii. Vinovat de toate acestea e cetateanul Vertunov, dar el a fost mincat de rechin, asa ca acum am scapat de el pentru totdeauna. Apoi bestia marina a pierit fara apa. Acum n-avem de ce sa ne fie frica de el, de rechin. Uitati-va. (Directorul il loveste pe rechin cu piciorul).

Rechinul:

               Vai, ce dureros!

Directorul (sarind intr-o parte):

               Ce-a fost asta? Cine a zis „dureros”? N-a zis nimeni... Vedeti, lovesc rechinul cu piciorul.

Rechinul:

               Vai-vai-vai. Nu mai dati in mine.

Directorul:

               Ce-i asta? Rechinul vorbeste? Cum vine asta?

Rechinul:

               Eu vorbesc.

Directorul:

               Ce vv-vv-vv-vv-vv-va tre-re-re-re-re-rebuie?

Rechinul:

               Permiteti-mi sa-mi fac jocul.

Directorul:

               Ce-i as-sas-as-aas-as-sta?

Rechinul:

               Voi spinteca burta imediat.

Directorul:

               Vai-vai-vai! Nu, nu trebuie. Faceti-va numarul.

Rechinul:

               Imediat.

Vertunov iese din rechin.

Vertunov:

               Iata, i-am spintecat burta si din nou sint in libertate. Deci, se poate juca? Stiu sa stau in cap.

Directorul:

               O-oh! (se asaza pe podea). Stiu deja ca nu puteti face nimic. Acum vi se va arata cum se sta in cap. Ei, Vanea Kliuskin!

Iese Vanea Kliuskin.

Directorul:

               Aratati-i cum se sta in cap.

Vanea:

               Asta-i foarte simplu. Priviti! Hop!

Vanea ramine in cap. In momentul asta vine Matilda.

Matilda:

               Unde-i Pinhenul meu? Ce s-a intimplat cu Pinhenul meu?

Vanea cade.

Vanea (stind intins pe podea):

               Vai, fie-va mila. A-a-a-a-a. Iertati-ma!

Directorul:

               Nu-i nimic, nu-i nimic. Nu-i nici o problema. Asta i se poate intimpla oricui.

Vanea:

               Vai, groaznic!

Directorul:

               Astea-s fleacuri.

Vanea:

               Astea da fleacuri. Vai-vai-vai-vai.

Directorul:

               Se pare ca i-e rau.

Matilda:

               Voi aduce putina apa. De la apa ii va fi usor. (Iese).

Vanea:

               Vai-vai-vai-vai. Mai bine fara apa. Vai-vai-vai. (Stranuta).

Apare clovnul.

Clovnul:

               Iiiiiii. Bravo, bravo. Foarte bine. Iiii. (Vazindu-l pe Vanea). Ce s-a intimplat cu el?

Directorul:

               A vrut sa stea in cap, dar nu i-a iesit si e foarte deprimat.

Clovnul (catre Vanea):

               Asculta. Ei, de ce plingi? Vrei sa stau eu in cap? Priveste.

Clovnul se asaza in cap. In timpul acesta intra Matilda cu un pahar de apa. Clovnul cade.

Matilda:

               Iata, am adus apa.

Clovnul:

               Vai-vai-vai-vai! Be-be-be-be-be! Fie-va mila, vai, fie-va mila.

Directorul:

               Ce sa fie si asta?

Matilda:

               A, inca unul. Acum eu pe amindoi, iata, cu acest apa.

Clovnul si Vanea (in genunchi):

               Vai-vai-vai! A-a-a-a-a-a. Be-be-be-be. Nu ne trebuie apa. Fie-va mila. Vai, o sa ne pierdem!

Directorul:

               Dar incetati odata!

Clovnul si Vanea:

               Vai, nu, nu vom inceta. De ce noi? Mai bine luati-l pe el. (Aratind spre Vertunov).

Directorul:

               Dar de ce pe el, voi sinteti mai buni.

Clovnul si Vanea:

               Nu, noi sintem mai rai, el e mai bun.

Directorul:

               Ei bine, bine! Linistiti-va doar. Vertunov! Vrei sa fii in locul clovnului si al acrobatului?

Vertunov:

               Bineinteles ca vreau.

Directorul:

               Ei, auziti? E de acord.

Clovnul si Vanea:

               Vai-vai-vai-vai-vai. Nu credem.

Directorul:

               Dar linistiti-va. Va va convinge imediat.

Matilda:

               Nu inteleg absolut nimic. Ma duc sa-l caut pe Pinhenul meu. (Pleaca).

Directorul:

               Vertunov! Veti fi linga covor.

Vertunov:

               Si unde-i covorul asta?

Directorul:

               Ce covor?

Vertunov:

               Dar dumneavoastra mi-ati spus ca voi fi linga covor.

Directorul:

               Asta inseamna ca veti fi clovn.

Clovnul:

               Permiteti-mi sa fiu eu.

Directorul:

               Pai chiar dumneata m-ai rugat ca in locul dumitale sa fie Vertunov.

Vanea si Clovnul:

               Nu, nu. Absolut altceva am avut in vedere. Noi vroiam ca sa-l manince pe el.

Directorul:

               Pe el?

Vanea si Clovnul:

               Pai da. Ca ea sa-l manince pe el.

Directorul:

               Cine, ea?

Clovnul:

               Pai ea... dresoarea.

Directorul:

               Nu inteleg nimic.

Vanea:

               Ei, ea a vrut sa ne manince.

Clovnul:

               Dar noi nu sintem buni. Vanea (aratindu-l pe Vanea). El e mai bun.

Directorul:

               Ce-i asta?

Clovnul:

               Ea a mincat un pian.

Vanea:

               Si o bicicleta.

Clovnul:

               Si o camila, si o masina de cusut, si patru risnite de cafea.

Directorul:

               Cine? Matilda?

Vanea si Clovnul:

               Pai da – Matilda.

Directorul:

               Ha-ha-ha!

Vanea si Clovnul:

               De ce rideti?

Directorul:

               Ha-ha-ha! Le-ati incurcat pe toate. Nu Matilda Derdidas a mincat pianul, bicicleta si camila, ci rechinul Pinhen.

Intra Matilda.

Matilda:

               Vai, unde e Pinhenul meu? Cine l-a vazut pe Pinhenul meu?

Vanea si Clovnul se indeparteaza, pentru orice eventualitate.

Directorul:

               Pinhenul dumitale nu mai este.

Matilda:

               Unde-i?

Directorul:

               Rechinul dumitale a pierit fara apa.

Matilda:

               O? Ea era atit de blinda. Intoarceti-mi inapoi rechina mea. Buna mea Pinhen.

Directorul:

               Bunul si blindul dumitale Pinhen l-a inghitit pe acest cetatean.

Matilda:

               O, ea iubea sa manince om viu.

Vertunov:

               Da, eu am gasit gaura din podea. Si cind o curatam, ca apa sa poata curge prin gaura asta, ceva a navalit peste mine si m-a inghitit.

Directorul:

               Sa inteleg ca dumneata ne-ai scapat de apa?

Vertunov:

               Da, eu.

Directorul:

               Reiese ca sinteti salvatorul nostru.

Vertunov:

               Permiteti-mi sa-mi fac numarul.

Directorul:

               Va iau in trupa mea. Va vom invata. Veti fi clovn, acrobat, cintaret si dansator.

Matilda:

               O, Pinhenul mea v-a mincat. Ea va iubeste. Si eu am sa va iubeste.

Directorul:

               Asadar, cetateanul Verunov vine la circul nostru pentru invatatura. Trebuie sa inveti mult ca sa devii un circar bun.

Vertunov:

               Ura! Voi invata la voi. Eu voi invata la voi.

Clovnul si Vanea:

               Vei invata la noi.

Vertunov:

               Eu voi fi clovn, luptator, acrobat, cintaret si dansator in acelasi timp.

               Gata, vei fi clovn, luptator, acrobat, cintaret si dansator in acelasi timp.

Directorul:

               Iar acum va vom arata ce trebuie sa faceti. Acum va avea reprezentatie acrobatul Volodea Kablukov.

Cinta muzica. Kablukov isi face numarul.

Vertunov:

               Iar acum pot sa-mi fac eu numarul?

Directorul:

               Faceti-va numarul.

(Catre public). Acum veti vedea o reprezentare cu participarea cetateanului Vertunov – Vanea Kliuskin si Johny Kriulkin. Hei, muzica!

Cinta muzica. Numarul. Cortina.

 (1935)