 |
||
|
||
 |
Vasile E R N U NASCUT IN URSS Muzica de zi cu zi si rockul sovietic
|
Lenin & Ernu. Autor: A. Vklvsk |
Poporul sovietic a fost un popor foarte muzical. In scoala ne innebuneau cu repetitiile de la cor, iar scoala de muzica devenise aproape obligatorie. Exista o adevarata moda ca parintii sa-si dea copiii la o scoala de muzica. Era o scoala de sapte ani, la care mergeai de doua ori pe saptamina. Mergeai si faceai ore de pian, chitara sau vioara, in functie de ce instrument alegeai. Si nu mai zic de repetitiile obligatorii de acasa. Zilnic aveai ore in care trebuia sa exersezi. Era imposibil ca intr-un grup de prieteni sa nu existe cineva care sa nu stie sa cinte la un instrument. In ce priveste chitara, aproape toata lumea stia acordurile de baza. N-are rost sa va spun despre muzica elitista, despre marii compozitori si interpreti sovietici. Toata lumea stie ce scoala redutabila de muzica aveau sovieticii. Paralel insa, existau multe alte genuri muzicale, devenite populare, pe care poporul sovietic le admira si in care se regasea. A existat muzica usoara, care era muzica de masa oficiala. Cine n-a auzit de Ala Pugaciova! Ea a fost diva sovietica prin excelenta, iubita si apreciata de masele largi. Toata lumea stia pe de rost fiecare cuvint din Arlechino, unul dintre cele mai faimoase slagare ale sale. Dupa ce steaua URSS-ului s-a stins, steaua divei a continuat sa straluceasca. A inceput o a doua viata si, azi tot pe primele pagini ale cotidienelor rusesti o gasesti. La sfirsitul anilor ’60 aparuse un alt fenomen muzical de masa. In acesti ani, citiva dintre poeti, actori, muzicieni incep sa-si interpreteze propriile creatii, folosind doar o chitara acustica. Asa apare stilul barzilor. Dintre cei mai cunoscuti reprezentanti ai acestui stil sint Vladimir Visotki, Bulat Okudjava si Alexandru Rozenbaum. In ciuda faptului ca nu erau atit de mediatizati precum cintaretii din muzica usoara, iar textele erau mult mai pretentioase, in citiva ani ei vor deveni adevarati idoli. Reuseau sa faca un numar incredibil de turnee prin tara. Au reusit cel putin doua lucruri importante: sa impuna o calitate foarte ridicata a textelor, caci ei erau si printre cei mai buni poeti ai tarii si sa creeze o legatura directa si complexa cu publicul. Concertele lor erau mai mult decit niste simple concerte: se citeau versuri, se comenta, se cinta. Cind a murit Vladimir Visotki in 1980, cu putin timp inainte de Olimpiada de vara de la Moscova, moment in care controlul asupra evenimentelor crescuse semnificativ, tara a paralizat. Nu cred ca mai existase ceva asemanator de la moartea lui Stalin. Daca inmormintarea lui Stalin a fost modelul funerariilor oficiale, atunci inmormintarea lui Visotki a fost modelul funerariilor neoficiale. Oricit a incercat statul sa controleze evenimentul, n-a reusit. Din toata tara au sosit la Moscova mii si mii de oameni ca sa-si ia ramas bun de la inegalabilul Vladimir Visotki. Un rol important in muzica sovietica l-a jucat fara doar si poate, rockul sovietic. „Rockul sovietic” e o combinatie de cuvinte care suna foarte straniu, dar care totusi a existat. Mai intii a fost rock’n roll-ul, dupa care a aparut rockul. Fenomenul se dezvolta incepind cu anii ’60 . Apar primele trupe care se cheama oficial si generic VIA, adica trupe vocal-instrumentale. Prima trupa cu adevarat semnificativa si care va deveni una din legendele rockului sovietic este Masina Vremeni. Anii ’70 inseamna o adevarata explozie a aparitiilor de trupe in URSS. Trei orase se vor bate pentru titulatura neoficiala de capitala a rockului sovietic: Moscova, Leningrad si, culmea, Sverdlovsk, un oras mai putin semnificativ din punct de vedere cultural. Se pare ca Leningradul a cistigat aceasta batalie. Cind, inainte de Olimpiada de la Moscova, autoritatile au decis sa curete orasul de „elementele indoielnice” acestea fiind „motivate” sa paraseasca orasul, multe trupe rock au fost nevoite sa activeze in alte orase. Atunci Leningradul incepe sa ia un avans in fata Moscovei. In anii ’70 apar trupe precum Akvarium, DDT, Krimatoria, Kino, Auktion, Zvuki Mu, Nautilius Pompilius (poate cele mai prolifice trupe rock din URSS), Mifi, Urfin Djius, Strannie Igri, Alisa, Noli, Agata Kristi, Ciaif, Mumii Troli, Bravo, Tentr, Brigata C si multe altele. In prima faza, fenomenul se manifesta prin ceea ce se va numi „concerte de apartament”, care au loc in diverse locuri neoficiale, fara aprobari speciale sau publicitate. Totul este ascuns, evenimentele sint cunoscute numai de catre cei initiati. Casetele circulau in copii proaste, se dadeau din mina in mina, iar textele se multiplicau prin copierea lor manuala. Apare un adevarat curent alternativ. Treptat ele incep sa concerteze in cluburi, baruri, scoli, Case de Cultura etc. Statul a fost initial destul de ingaduitor cu aceste manifestari. Situatia devine paradoxala si ironica. Sa vezi o trupa cu numele PolitBiro (biroul politic), in care cintau citiva din fiii unor persoane importante din nomenclatura comunista, cu plete si haine deocheate, in sali in care pe pereti erau atirnate portretele lui Marx si Lenin. Incepind cu anii ’80 putem vorbi deja de festivale neoficiale de muzica rock care au loc la Leningrad. In 1982 are loc aici inregistrarea primei organizatii a cintaretilor de muzica rock amatori. Odata cu dezvoltarea „socialismului cu fata umana” si epoca glasnosti, fenomenul rock nu mai poate fi controlat: concerte peste concerte, festivaluri si turnee prin tara. Generatia tinara alege rockul, rockul sovietic. In acesta perioada apar cele mai faimoase albume. Kino scoate Ultimul erou si Grupa de singe, Nautilius Pompilius scoate Despartirea si Kneazu linistii, Alisa inregistreaza, Energia, Zvuki Mu scot Lucrurile simple, DDT scoate Eu am primit acest rol, Grajdanskaia Oborona scoate O suta de ani de singuratate, Instructie pentru supravetuire, Agata Kristi scoate Al doilea front, iar Tentr scoate Centromania. Cum se multiplicau si cum se transmitea informatia? Existau mai multe metode de inregistrare si stocare a muzicii. Sa nu credeti ca o tara ca URSS, care trimitea rachete in cosmos, aflata in plina perioada a progresului stiintifico-tehnologic, nu avea citiva specialisti, mari fani ai rockului, care sa nu fie in stare sa creeze aparate pentru producerea neoficiala de viniluri. Acesti specialisti au inventat o modalitate simpla. De pe posturile de radio gen Europa Libera si Vocea Americii, care transmiteau muzica vremii din tarile occidentale, era inregistrata pe casetofoanele deja existente. Apoi se transpunea cu ajutorul acestor aparate inventate pe filmele de radiografii pulmonare sau de alt gen. Asa ca pe imaginea coastelor tale puteai inregistra trupa The Beatlles. Aveai nevoie de mai multe filme, mergeai de mai multe ori la spital sau apelai la alte tehnici de achizitionare a acestor filme. Daca nu stiai pe cineva care face astfel de inregistrari, atunci mergeai la piata neagra si cumparai coaste. In ceea ce priveste specificul rockului sovietic as evidentia citeva aspecte. Nu cred ca este ceva foarte diferit fata de ceea ce s-a intimplat in cealalta parte a lumii, insa in URSS a existat intotdeauna obsesia de a nu copia, de a nu reproduce, ci de a crea ceva autentic, specific. Era atit un orgoliu imens in acest domeniu, cit si credinta in specificul culturii, spatiului, limbii etc. De aceea, in ciuda faptului ca foarte multe trupe si veterani ai rockului occidental erau foarte apreciati si iubiti, nimic nu poate fi comparat ca popularitate cu legendele rockului sovietic. Fireste ca rockul sovietic era si el orientat catre publicul tinar. Exista, de exemplu, o obsesie a rockului sovietic fata de text. Textul trebuie sa fie o adevarata poezie. Textele marilor trupe se citeau si ca poezie, puteau fi separate de muzica, aveau forta si in afara muzicii. Textul trebuie sa spuna ceva, ceva fundamental. De aceea, dusmanul de moarte a rockului era papsaua, adica muzica ieftina, comerciala, care nu spune nimic. O alta trasatura esentiala este critica, fie ea sociala sau politica. Rockul a reusit pentru prima data in mod serios sa problematizeze lucruri pe care nimeni, niciodata, nu le-a pus in mod serios public. Ei nu aveau probleme in mod direct cu limbajul oficial, cu puterea comunista, asa cum o faceau dizidentii, ci cu puterea si prostia sistemului dincolo de ideologia concreta. Ei au reusit sa arate mult mai eficient probleme majore ale tarii, fara sa intre intr-un conflict ideologic deschis si sa arate cauze mult mai profunde decit o trimitere directa la limba de lemn a ideologiei comuniste sau anticomuniste bine cunoscute. De asemenea, trupele rock sovietice erau lipsite de vedetismul unor personalitati unice. Poate de aceea marea parte a lor activeaza cu acelasi succes si astazi, iar productia lor din perioada comunista este la fel de valabila si astazi. La sfirsitul anilor ’80, incep sa apara filmele scandaloase si de mare succes, care problematizeaza domenii delicate, precum ASSA, Trandafirul negru emblema tristetii, trandafirul rosu emblema iubirii si Igla, cu muzica din repertoriul trupelor rock faimoase. Trupele incep sa aiba posibilitatea de a-si inregistra albumele in studiouri din strainatate, iar concertele de pe stadioane devin tot mai profesioniste. La sfirsitul URSS-ului, rockul sovietic isi traia perioada de glorie, noi fredonam zi si noapte melodiile lor, iar casetofoanele de proasta calitate invirteau la nesfirsit mzica trupelor noastre favorite. Puteti citi mai jos citeva dintre versuri, iar daca nu va intereseaza puteti trece direct la urmatorul capitol, in care se va vorbi despre dezghetul vesel al lui Hrusciov. (Textele sint traduse de tovarasul Mihail Alexeevici Vakulovski). Tren in flacari (Akvarium) Colonelul Vasin a venit pe front Am vazut generali. Acest tren e in flacari, Iar in jur ard torte. Acest tren e in flacari,
Generatia mea (Alisa) Doua mii si treisprezece luni Generatia mea se uita in jos, Ziua verde-albastra Porcul pe curcubeu (DDT) Pe cer un curcubeu atirna, iar pe el o scroafa statea Scroafo, tu cum ai putut zbura atit de sus, Si scroafa mi-a grohait - "Mare fraier esti, amice, Asta nu e mare treaba, un mistret un loc cald pe soare mi-a promis, Mistretul mi-a spus ca pe pile, cu o mita potrivita Incarcat de sfaturi folositoare, eu am mers pe propria cale, Discutie telefonica secreta intre centru si provincie (DDT) - Alo, Centru', vorbeste Provincia. La noi totul e-n regula. Am trimis trei sute de vagoane. Alo, dictez pe litere - trei sute: Taghir, Rustik, Ildar, Said, Talgat, Akbuzat... Programul progreseaza. Totul e-n regula. Degraba vom mai trimite. - Alo, Provincia, vorbeste Centru'. Am inteles, asteptam carnea. Provincia Asa ca prin partile noastre Steaua cu numele "Soare" (Kino) Zapada alba, gheata gri Si de doua mii de ani e razboi, Si noi stim ca mereu a fost asa
Fetita mica (Krematory) Fetita mica cu privire de lupoaica, Uite ce pasnic vacile mesteca Dormi linistita, trecutul uita.
Glob de culoarea kaki (Nautilus Pompilius) am fost incolor am fost foarte curat sa fi fost alb dar sa fi fost totusi curat eu vad culoarea dar eu aici n-am fost mars mars stingul sa fi fost negru sa fi fost chiar insusi dracu' eu vad fumul dar eu aici n-am fost
Ea trece prin viata rizind (Masina Vremeni) Ea trece prin viata rizind. Si noile chipuri Ea trece prin viata rizind. Si a venit ultima perioada a URSS-ului, in care au aparut trupe cu o muzica de consum. A aparut primul mare fenomen numit Lascovii Mai, in care citiva pustani adunau la un concert mase imense care intunecau orizontul. Cu un ritm tot mai cadentat se inchideau uzinele si fabricile sovietice, iar cu un alt ritm, tot mai rapid se deschideau fabricile de productie de „stele”. De la pasiunea catre Utopie ne-am aruncat cu o pasiune nebuna catre Real. |
||
site-ul cartii: http://www.nascutinurss.ro/