Cartea Nascut in URSS a lui Vasile Ernu are "o extensie vizuala si audio" pe Internet la: http://www.nascutinurss.ro/ . E un fenomen in dezvoltare interpenetrarea mediilor de informare, hibridizarea acestora (a se vedea si site-urile canalelor de televiziune, sau ale unor emisiuni, inclusiv pe weblog.ro, blogul emisiunii Jurnal cultural de exemplu).
Cat despre carte, as putea spune ca este ceea ce astept mai de mai multa vreme sa citesc. Pista de lectura oferita de profesorul Sorin Antohi in postfata cred ca este una gresita. De aceea consiliez a se citi postfata dupa ce v-ati format deja o idee despre carte (Sorin Antohi are, ca de obicei, un text atat de bine consolidat si cu o emanatie intelectuala atat de puternica, incat riscul de a ramane impregnat cu perspectiva dansului este foarte mare). A privi textul lui Vasile Ernu ca pe o revarsare nostalgica, chiar daca aceasta nostalgie se desfasoara intre frustrare si tandrete, mi se pare ca este in disonanta atat cu tonul cartii, cu intentia autorului cat si cu nenumaratele pasaje sarcastice si autoironice care nu caracterizeaza de obicei rememorarile melancolice. Am gresi daca am spune ca nostalgia este absenta din lucrare, doar ca eu o vad ca fiind un efect literar controlat, si nu manifestarea unui sentiment generativ al discursului, o stare de care autorul sa fie purtat fara voie.
Nascut in URSS schiteaza profilul unei comunism absurd dar vivabil, ticalos politic dar exuberant social, represiv insa cu oaze de libertate informala in anumite perioade, cu crime si cu succese. Sub aerul aparent de confesiune lejera, Vasile Ernu face un bilant dupa ce a vazut cu ochii lui la lucru societatea capitalista si dupa ce a avut timp sa faca o evaluare decomunizarii. Luand distanta fata de orice maniheism si fata de cliseele in circulatie, Vasile Ernu ofera cetatenilor postcomunisti obisnuiti, comparabili cu oricare alti cetateni obisnuiti de oriunde, sansa sa incerce si alte sentimente decat cele de penibil, de culpa, si de ratare ireversibila.
Imi place partea numita Oda tualetului sovietic, pe care o citesc ca pe o sinecdoca. Inlocuiesc in cateva pasaje cu accente antifrastice cuvantul "tualet" prin cuvantul "comunism":
"Comunismul nu face discriminari. Tu poti gresi fata de el, el niciodata nu poate gresi fata de tine" (p. 166)
"In comunism voaiorismul este inexistent. Acolo oamenii nu se privesc unul pe altul. Privirile se feresc mai degraba, se alunga. Privirea fiecaruia tinteste puncte moarte. In ciuda acestui fapt , se intampla ceva ciudat. Te privesti tu pe tine insuti cu privirea celuilalt. Te vezi ca si cum ai fi vazut de celalalt, te vezi cu ochii lui. Acest lucru te incomodeaza mult mai mult si iti creeaza un sentiment straniu, nemaiintalnit". (p. 167)
"Cu comunismul te aflai intr-un raport de lupta, de incrancenare, dar il respectai, caci era locul fara de care nu-ti imaginai viata" (p. 168). |
