Vasile Ernu:
"Pe mine ma intereseaza mult mai mult suferinta de astazi",

- Vasile, daca te-ai afla intr-un grup de victime ale regimului comunist care te-ar condamna pentru cartea pe care ai scris-o, ce le-ai raspunde?

- Eu nu retractez nimic din ce am scris. Si in Romania mi s-a reprosat de multe ori ca nu ma refer la suferinta produsa de sistemul comunist. Eu insa vorbesc despre o arhiva subiectiva si folosesc o ironie destul de evidenta in tot ceea ce scriu. De exemplu, in capitolul „Oda tualetului sovietic”, povestesc despre tara si adevarata mea casa unde-am locuit, comparand-o cu un veceu sovietic clasic. Ne place sau nu URSS, aici a fost viata noastra, pe care nu trebuie s-o aruncam la gunoi, dar sa o iubim, fiindca viata conteaza si ea trebuie inteleasa si asumata. Suferinta a existat, dar sa uitam ca si acum ea este suficient de multa. Eu nu cred ca cheia intelegerii comunismului este suferinta. Ea este doar un element important, de aceea comunismul trebuie regandit si analizat pe o platforma mai complexa. Nu vreau sa scuz cu nimic crimele comuniste, dar aici trebuie de gasit oamenii responsabili pentru ceea ce s-a intamplat. Pe mine ma intereseaza mult mai mult suferinta de astazi, care este la tot pasul si nedreptatile sistemului - fie el si asa-numit democratic, neoliberal sau occidental, pe care-l aplaudam cu frenezie. Sa nu uitam ca el produce la fel de multa suferinta.
Mie imi place sa-i tachinez pe anticomunistii postcomunisti. E foarte straniu, dupa mine, sa fii anticomunist in perioada postcomunista, pentru ca in special aici, in Romania, nu a existat structural un anticomunism. Atat cultural, cat si ideologic, romanii s-au adaptat foarte bine la comunism, iar dupa ‘90 au descoperit deodata ca sunt foarte anticomunisti. Sunt foarte cinic fata de acest moralism anticomunist. Eu cred ca pericolele sistemelor totalitare ne pandesc mai ales din varful piramidei democratice si este foarte bine sa fim atenti in lumea in care traim, fiind critici fata de sistemele politice actuale. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa reflectam asupra trecutului, dar anticomunismul postcomunist mi se pare o aberatie in esenta, fiindca nu face nimic decat sa ne atraga atentia asupra lucrurilor care deja au disparut si ne impiedica sa vedem ceea ce se intampla astazi.

- Dar comunismul mai exista in R. Moldova …

- Despre ce comunism vorbesti? Voronin nu corespunde nici unui atribut al comunismului. Acum doi ani, am fost la Chisinau cu niste reporteri germani si i-am luat un interviu. Si Voronin vorbea ca ultimul birocrat de la Bruxelles. Deci, e un paradox. Atata timp cat vorbeste de proprietate privata si drepturile omului, atata timp cat la Pasti zice: „Hristos a inviat”, despre ce comunism vorbim? E un amestec straniu, poate mai periculos decat o linie clara ideologica, este o lipsa de ideologie evidenta. Problema lui Voronin nu e titlul de comunist, ci e incapacitatea de gestionare a fondurilor si de administratie.

- Pornind de la acest paradox, cat de reale crezi ca sunt sansele R. Moldova de a adera la Uniunea Europeana?

- Problema nu este daca Moldova are sanse sa intre in UE, pentru ca nu ea decide, la fel cum nu decide nici Romania. Dupa standardele UE, Romania ar fi trebuit sa stea inca mult la coada. Ratiunea comunitatii europene este una pur economica. Daca UE va vrea, integrarea R. Moldova se va produce, daca nu, poate fi Moldova si mica Elvetie, ca nu se va integra niciodata.

- Traian Basescu i-a propus lui Voronin ca R. Moldova sa adere impreuna cu Romania la UE?

- Cat de serioasa poate fi aceasta declaratie? Cine-i Basescu, ca sa propuna asa ceva? De cand Romania propune cine intra in UE? Uniunea Europeana are o anumita politica si, din cate stiu, R. Moldova face parte din proiectele tarilor de frontiera, care nu vor intretine decat un soi de vecinatate agreabila cu UE.

- Cum ti-a venit ideea sa scrii cartea „Nascut in URSS”?

- M-am gandit la aceasta dupa ce m-a intrigat piata germana de carte si modul lor de a-si gestiona trecutul. Piata de carte romaneasca era un fel de „jos comunismul!”, toate cartile scriindu-se asa. Atunci mi-am dat seama ca experienta sovietica este una imensa. A incerca sa stergi cu buretele, sa renunti la trecutul pe care-l ai, mi se pare o mare greseala, fiindca orice experienta, pozitiva sau negativa, te poate ajuta in prezent si in viitor, daca stii s-o gestionezi. Si atunci am incercat sa propun alt gen de  abordare a trecutului, unul detasat, care de fapt incearca sa  povesteasca viata cotidiana din spatiul sovietic. Intelectualii romani de astazi lupta cu incrancenare cu monstrul care  nu mai exista. In loc sa lupte cu problemele lor de azi, ei repeta aceleasi compromisuri pe care le-au facut in comunism, aplaudand orice actiune a puterii, a americanilor si a occidentalilor. In mod normal, puterii nu i se da credit. Criticand un sistem democratic, nu faci decat sa-i intaresti partea lui slaba - cea democratica. Aplaudandu-l, ii intaresti partea tare, prin care el te domina, te tine sub control. Orice sistem e totalitar in esenta. Punand totul la indoiala si criticand sistemele democratice, le ajutam. Si aceasta-i menirea unui intelectual normal.

- Cum se explica nostalgia fata de URSS din cartea ta?

- Este o nostalgie normala, pe care o are orice om fata de viata traita. Nu am nostalgii fata de comunism, nici fata de capitalism, nici fata de tranzitie. Sunt un tip foarte realist si cinic in raport cu realitatea. Dar mi-a placea sa mananc o inghetata Plombir de 21 de copeici. Asta insa face parte din viata cotidiana si n-are a face cu sistemul.

- Ce parere ai despre oamenii care au fost loiali regimului comunist, iar astazi se declara victime ale acestuia?

- Regimul comunist s-a bazat pe trei categorii de oameni: cei activi, care au fost angajati in sistem, cei care au colaborat cu regimul si cei care au tacut. Ultimii au fost cei mai multi si ei au contribuit esential la dezvoltarea comunismului. In Romania, intr-o singura noapte din 1989, 22 de milioane de oameni s-au transformat, declarand ca au suferit si au luptat crancen contra comunismului. Si eu ma intreb: cum a rezistat acel sistem cu 22 de milioane de anticomunisti? Este un fals. Cred ca  cei care au luptat contra comunismului in Romania sunt foarte-foarte putini, atat de putini incat s-ar putea sa ramana degete libere la o mana. Ceilalti au fost niste carieristi, care acum isi fac cariera pe lupta impotriva comunismului.